Orice sarcină este un proces complex care presupune mai multe etape.
Toate organismele vii se reproduc într-un fel sau altul.
În general, se disting două tipuri majore de reproducere: cea sexuată, care presupune unirea unei celule sexuale feminine cu o celulă sexuală masculină pentru a forma zigotul, și cea asexuată, care are loc fără formarea celulelor germinale feminine și masculine.
Unele specii prezintă doar reproducere sexuată (e.g. speciile de mamiferele, inclusiv omul), altele doar reproducere asexuată (e.g. bacteriile), dar există numeroase organisme care se reproduc atât pe cale sexuată cât și asexuată.
Plantele fac parte din ultima categorie, alături de drojdii și unele animale, inclusiv unele vertebrate.
Fecundarea la plantele cu flori (angiospermele) și ciclul de la polen până la formarea sămânței
Fecundația la angiosperme este procesul de unire a celulelor sexuale (gameților) pentru a forma celula-ou (zigotul).
La plantele angiosperme avem de-a face cu o dublă fecundație.
Celulele sexuale femeiești se află în interiorul ovarului, în camera ovariană, unde se află două celule sexuale numite oosferă și nucleul secundar.
Celulele sexuale bărbătești se află în grăuncioarele de polen, unde există două nuclee.
Odată ajuns grăunciorul de polen pe stigmatul gineaceului (prin polenizare) el va dezvolta un tubușor polinic care va străbate ovarul și va intra în camera ovariană.
Cele două nuclee din grăunciorul de polen vor intra în camera ovariană unde vor fecunda oosfera (și se va forma zigotul) și nucleul secundar (și se va forma endospermul).
Ulterior ovarul se va umfla și se va transforma în fruct, iar camera ovariană în sămânță.
Fenomenul fecundației și înmulțirea embrionului
Atunci când un spermatozoid fecundează ovulul aflat la maturitate, la suprafața ovulului se produc anumite modificări ale învelișului proteic.
Momentul fertilizării este deosebit de important pentru viitorul copil, acesta este momentul în care bagajul genetic este complet.
De asemenea, sexul copilului este stabilit: dacă un spermatozoid de tip Y fecundează ovulul, copilul este băiat.
Celulele sexuale (gameții) sunt produse de organe specializate numite gonade (sau glande sexuale).
Gonada femelelor se numește ovar iar gonada masculului testicul.
Ambele tipuri de gonade sunt organe pereche și produc regulat gameți.
Fecundația reprezintă unirea celor două celule sexuale și apariția primei celule ale unui nou organism.
Spermatozoidul pătrunde numai cu corpul celular, flagelul este retezat de membrana ovulului, care devine impermeabilă.
Apoi nucleul spermatozoidului se unește cu nucleul ovulului, fenomen numit amfimixie.
Celula rezultată are aceeași formă cu fostul ovul, dar un nucleu de două ori mai greu și se numește celula-ou sau zigot.
Zigotul se divide apoi în două celule, apoi în patru, apoi 8, 16, 32, 64, 128... etc. Apare astfel o formatiune în formă de mură numită morulă.
Din morulă se va forma apoi blastula, apoi din blastulă apare gastrula. Prin procese complexe de histogeneză și organogeneza apare embrionul.
Reproducerea la animale: diversitate de strategii
La viermi, unele anelide sunt hermafroditte, având atât organe sexuale masculine cât și feminine.
La moluște, sexele sunt, în general separate, deși unii melci sunt hermafrodiți.
La artropode, sexele sunt separate și apare acuplarea și depunerea ouălor.
La păsări, fecundația este internă, iar femela depune ouăle, uneori în cuiburi improvizate sau atent realizate. Majoritatea păsărilor au grijă de pui până ce aceștia ating maturitatea.
La mamifere, fecundația este internă.
În cazul insectelor, dezvoltarea holometabolică constă în ou-larvă-nimfă-imago, iar ouăle pot fi depuse în pământ sau pe diverse suprafețe, de unde ies larvele.
Larvele insectelor seamănă izbitor cu viermii, dovedind o înrudire filogenetică certă.
Reproducerea plantelor inferioare și superioare
Sunt plante inferioare: algele, lichenii, mușchii de pământ; înmulțirea lor se poate face atât asexuat, cât și sexuat.
La mușchii de pământ se alternează generațiile haploide (gametofitul) și diploide (sporofitul).
La plantele superioare sunt ferigi, conifere și angiosperme. Gimnospermele au conuri; florile lor sunt unisexuate sau își organizează florele în structuri specifice.
La angiosperme, florile pot fi unisexuate sau hermafrodate. O floare hermafrodită clasică include pedicel, receptacul, caliciu, corolă, gineceu (pistil) și androceu (stamine).
Despre reproducerea la plantele superioare: Fecundarea la angiosperme
Fecundația la angiosperme implică tubul polinic care pătrunde în ovar, polenizarea, și formarea zigotului.
Două nuclee din grăunciorul de polen intră în camera ovariană pentru a fecunda oosfera și nucleul secundar, generând zigotul și endospermul.
Ovarul se umfla, transformându-se în fruct, iar camera ovariană în sămânță.
Probleme practice în agricultură: polenizarea și stresul înfloririi
Cultura de floarea-soarelui este foarte importantă pentru agricultură datorită randamentului ridicat și importanței sale economice.
Cu toate acestea, unele dintre problemele frecvente întâlnite de fermieri sunt polenizarea și fecundarea deficitară, fenomene care pot reduce semnificativ producția și calitatea semințelor.
Stresul termic și seceta pot afecta legarea florilor în condiții de temperaturi extreme.
Aplicarea unor îngrășăminte echilibrate și tratamente foliare cu bor în faza de formare a butonului floral poate preveni sau corecta deficiențele nutriționale.
Tratamentele preventive cu fungicide și insecticide pot ajuta în acest sens, iar rotația culturilor este o practică eficientă pentru reducerea presiunii bolilor.
Un sistem integrat de management al dăunătorilor este recomandat, folosind pesticide cu judiciozitate, control biologic și practici agricole sustenabile.
Polenizarea deficitară poate avea un impact negativ asupra dezvoltării și sănătății florilor de floarea-soarelui, iar evitarea pesticidelor în timpul înfloririi poate proteja polenizatorii precum albinele.
Caracteristicile hibridului, înălțimea plantei și structura acesteia influențează stabilitatea florii; plantele foarte înalte și cu structură slabă sunt mai predispuse la ruperea tulpinii sub greutatea florii.
De asemenea, borul, azotul și potasiul sunt esențiale pentru sănătatea plantelor și buna dezvoltare a florilor.
Prevenirea deficiențelor nutriționale este necesară prin aplicarea îngrășămintelor echilibrate și tratamente foliare cu bor în faza de formare a butonului floral.
FECUNDATIA LA PLANTE. FRUCTUL - Lectii de biologie
Rezumat schematic
- Reproducerea plantelor poate fi sexuală sau asexuală, cu plante capabile de ambele moduri.
- La angiosperme are loc o dublă fecundație: zigotul și endospermul.
- Stresul termic și uscăciunea pot afecta legarea florilor; măsurile agricole moderne pot reduce impactul.
- Intervenții precum bor, azot și potasiu susțin creșterea sănătoasă a florilor și a sămânței.
- Managementul integrat al dăunătorilor și practicile de rotație culturală susțin producția de floarea-soarelui.
Important
Este necesar să apelați la specialiști pentru a asigura dezvoltarea normală a copilului în cazul sarcinilor, iar ecografiile sunt confirmări esențiale în etapa timpurie a sarcinii.
tags: #infloritul #si #fecundarea #genetica