Prezentare generală. Plantele vii și produsele de floricultură includ arborii, arbuștii, tufișurile, precum și alte bunuri furnizate deseori de horticultori sau florari pentru plantare sau utilizare ornamentală. În Uniunea Europeană, producția de flori și cultivarea de plante ornamentale este în continuă creștere. UE are una din cele mai mari densități de producție de flori pe hectar din lume: 10 % din suprafața totală mondială și 44 % din producția mondială de flori și de plante în ghiveci. UE este exportator net de plante în ghiveci, de conifere și de plante perene rezistente, de bulbi și de bulbo-tuberculi. În schimb, este importator net de flori tăiate și frunze tăiate și are un surplus comercial net pentru plante vii și produse de floricultură.
Temei juridic și rolul instituțiilor europene
Regimul pentru plante vii și produse de floricultură acoperă toate produsele care intră sub incidența capitolului 6 din nomenclatura combinată, iar sectorul face obiectul Regulamentului ( UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole. Comisia Europeană monitorizează producția, piața și fluxurile comerciale din sector. În cadrul organizării comune a piețelor produselor agricole, Comisia Europeană este autorizată să contribuie la adaptarea ofertei pentru a reflecta cerințele pieței, luând măsuri pentru a îmbunătăți calitatea, pentru a organiza mai bine producția, prelucrarea și comercializarea, pentru a facilita urmărirea tendințelor prețurilor de pe piață și pentru a contribui la elaborarea unor previziuni pe termen scurt și lung, în funcție de mijloacele de producție și să solicite licențe de import pentru anumite produse, ca instrument de gestionare a piețelor, precum și să fixeze în fiecare an (înainte de sezonul de comercializare) unul sau mai multe prețuri minime pentru exporturile către țări terțe de bulbi, tuberculi, cepe, rădăcini tuberculate, grife și rizomi, în repaus vegetativ (produse aflate sub codul 0601 10 din NC).
Ce sunt buruienile și de ce contează în înflorire și fecundare?
Buruienile nu sunt florile cultivate, însă au un impact major asupra culturilor agricole prin competiția pentru apă, lumină, căldură și substanțe nutritive, afectând producția și calitatea recoltei. În contextul înfloririi și fecundării plantelor agricole, buruienile pot interfera cu dezvoltarea normală a culturii în etapele timpurii de vegetație, pot atrage dăunători și pot facilita transmiterea bolilor între lanuri.
Cum afectează buruienile înflorirea și fecundarea plantelor cultivate?
Pagubele provocate de buruieni includ înrăutățirea regimului termic al solului, reducerea eficienței îngrășămintelor, creșterea riscului de mucegire a recoltei și întârzierea activităților agricole. Unele buruieni parazite pot distruge în întregime recoltele în fazele critice de dezvoltare, iar transmiterea bolilor între plante este facilitata de prezența buruienilor care servesc drept rezerve pentru dăunători și boli.
Clasificarea buruienilor și exemple de specii dăunătoare
Teoretic, buruienile se clasifică în funcție de modul de înmulțire (din semințe și pe cale vegetativă) și în funcție de tipul embrionului (cotiledonii). În lista detallată următoare sunt enumerate unele dintre cele mai dăunătoare buruieni, cu caracteristici, perioade de germinare și perioade de înflorire:
- Teișorul (Abutilon theophrasti) - anuală, înălțime peste 1 m în stadiile avansate; germinare primăvara; înflorire vara; produce 100-200 semințe.
- Pirul târâtor (Agropyron repens) - perenă, rizomi subterani; germinare în primăvară; înflorire vara sau toamna timpurie; poate produce până la zeci de mii de semințe.
- Știrul sălbatic (Amaranthus retroflexus) - anuală, tulpină păroasă; germinare târzie/vară; înflorire iunie-Septembrie; semințe numeroase.
- Ambrozia (Ambrosia trifida) - anuală, înălțime 60-120 cm; germinare vară; înflorire vara; semințe rezistente în sol până la 30 de ani.
- Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) - anuală sau bienală; germinare toamna sau primăvara; înflorire pe tot parcursul anului.
- Volbura (Convolvulus arvensis) - perenă cu rădăcini pivotante; germinare aproape tot timpul anului; înflorire primăvară și toamnă timpurie.
- Meișorul (Digitaria spp) - anuală, cu semințe numeroase; germinare începutul verii; înflorire iulie-octombrie.
- Mohorul lat (Echinochloa crus-galli) - anuală, preferă soluri umede; germinare începutul verii; înflorire iulie-octombrie.
- Hrișca urcătoare (Polygonum convolvulus) - anuală; germinare primăvară; înflorire iunie - toamnă; rădăcină adâncă, tulpini pitice.
- Sugelul puturos (Lamium purpureum) - anual; germinare toamna sau primăvara; înflorire martie-octombrie; produc semințe 50-400.
- Mușețelul nemirositor (Matricaria inodora) - anual; germinare toamna-primăvara; înflorire mai-august; semințe până la 5.000.
- Macul (Papaver rhoeas) - annual; germinare toamnă sau primăvară timpurie; înflorire primăvară-vară; semințe 10.000-20.000.
- Hrișca urcătoare / alte specii similare - însumând specii cu înflorire variază în funcție de specie.
- Samulastra de cereale - semințe rămase în culturile anterioare, competiție cu rapița în culturile viitoare.
Gestionarea buruienilor și înflorire în culturile de câmp
Managementul rezistenței la erbicid este esențial pentru a păstra eficacitatea măsurilor de control în timp. Se recomandă măsuri complexe de combatere a buruienilor sălbatice, utilizarea erbicidelor în modStrategic, și aplicarea terapilor integrate care să răspundă atât la înflorire, cât și la fecundare, pentru a limita producția de semințe și răspândirea speciilor problematice.
Strategii de prevenire și control al buruienilor în câmp
- Sechestrarea germinației în toamnă pentru buruieni monocotiledonate și dicotiledonate.
- Aplicarea erbicidelor înainte de răsărire când este posibil, pentru a limita înmulțirea semințelor.
- Rotirea culturilor și utilizarea culturilor premergătoare pentru a reduce popularea buruienilor specifice.
- Monitorizarea cosmestică a florilor de buruieni pentru a preveni contaminarea semincelor sau a materialului săditor.
- În horticultură, menținerea unui management bine planificat pentru înflorire în livezi și culturi ornamentale, cu scopul de a asigura fecundarea plantelor cultivate și producerea de semințe viabile în cicluri viitoare.
Micropropagare și înmulțire in vitro: tehnologii avansate în horticultură
În contextul discuțiilor despre cultivarea plantelor agricole și adaptarea la condițiile moderne, micropropagarea apare ca metodă de multiplicare rapidă, sigură și cu uniformitate genetică. Doina Clapa, cercetător la Laboratorul de culturi in vitro din cadrul USAMV Cluj, explică cum dintr-un mugure sau fragment de lăstar se pot obține sute, mii sau chiar milioane de plante identice cu planta mamă, iar plantele rezultate pot fi lipsite de boli datorită tratamentelor de sterilizare efectuate înainte de introducerea in vitro. De asemenea, se subliniază că această metodă permite conservarea speciilor rare sau protejate și poate contribui la dezvoltarea de soiuri noi, cu aplicații în PNDR și în horticultura comercială.
Proiectele de cercetare includ și studii despre nanoparticulele dizolvate în medii de cultură și efectele lor asupra creșterii plantelor, cum ar fi impactul asupra dezvoltării sistemului radicular în cultura de soia, în colaborare cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda și Universitatea Babeș-Bolyai. Scopul este de a fundamenta cadrul primei colecții de păr din România menținute in vitro, precum și transfer tehnologic în horticultură modernă.
Concluzii despre importanța înfloririi, fecundării și a controlului buruienilor
În urma analizelor, este clar că înflorirea și fecundarea plantelor agricole depind de interacțiunile dintre plantele cultivate și buruieni. Planificarea corectă a culturilor, a perioadelor de semănat, a utilizării erbicidelor, a rotației culturilor și a tehnologiilor de cultură în condiții controlate (in vitro) poate crește semnificativ randamentul și calitatea recoltei, reducând în același timp pierderile potențiale cauzate de buruieni din câmp.
tags: #infloritul #si #fecundarea #la #diferite #specii