Copilul prematur este un copil născut prea devreme, înainte de 37 de săptămâni împlinite de sarcină. Fătul se dezvoltă pe tot parcursul sarcinii, având nevoie de 40 de săptămâni pentru ca organele sale - creierul, plămânii, ficatul, rinichii, intestinele etc. De cele mai multe ori, cauza producerii unei nașteri premature nu este cunoscută. Cu cât vârsta de gestație este mai mică, cu atât ne putem aștepta ca nou-născutul prematur să se adapteze mai greu și să apară mai multe complicații. Prematurii au risc de a face anemie, care să necesite transfuzii de sânge. Nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece imunitatea lor este scăzută, iar susținerea lor în viață în secțiile de terapie intensivă neonatală necesită intervenții agresive (intubație oro-traheală, montare de catetere centrale sau de branule, recoltare de analize).
Este foarte important ca sarcinile să fie urmărite corect și să se stabilească riscul de naștere prematură. Toți nou-născuții prematuri trebuie urmăriți pe parcursul internării și după externarea din maternitate din punctul de vedere al dezvoltării neuromotorii și cognitive, precum și din punctul de vedere al complicațiilor oftalmologice (cecitate) și ale auzului. Prematurii sunt niște mici eroi, care, de când se nasc, trec prin multe și grele încercări, dar, ajutați de medici și de familie, pot învinge și pot recupera. Cel mai frumos moment, ca medic neonatolog, este să vezi un prematur care se întoarce, după un an sau doi, de mână cu mama sa, și îți mulțumește.
Perioada normală a unei sarcini durează în jur de 40 de săptămâni. Un nou-născut de 38 de săptămâni este pe deplin dezvoltat și numit nou-născut la termen. Un copil născut între 22 și 37 de săptămâni complete de sarcină este un prematur. Studii ale Asociației Americane de Neonatologie au arătat că unul din zece nou-născuți este prematur.
De ce prematuritatea este o problemă?
Majoritatea copiilor născuți aproape de 37 de săptămâni de gestatie nu au probleme medicale datorate prematurității. Însă cei născuți în jurul săptămânii 32 de gestatie prezintă simptomele prematurității: incapacitatea de a se alimenta la san sau la biberon, apnee în timpul alimentației și dificultăți în menținerea temperaturii corporale. Pur și simplu este nevoie de timp pentru a se dezvolta complet și pentru a creste. Dupa depășirea acestor probleme, în marea majoritate, aceștia pot pleca în condiții sigure din spital.
Cand nașterea este mult prea devreme față de termenul normal, organele de importanță majoră ale prematurului nu sunt pe deplin dezvoltate, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale. Orice prematur poate avea probleme de sănătate, dar cei născuți înainte de 32 de săptămâni sunt cei mai susceptibili. Prematurii transferați în secția de terapie intensivă sunt urmăriți atent, iar în timpul monitorizării se verifică eventualele modificări ale respirației sau ale frecvenței cardiace. Până ce prematurul își poate menține temperatura corpului, va fi ținut într-un incubator (patut complet închis, ajutând la menținerea condițiilor optime de temperatură și umiditate).
Hranirea se face fie prin sondaj gastric (introducerea unui instrument tubular în stomac pentru a asigura nutriția), fie intravenos, în funcție de starea prematurului. Alimentația prin sondaj se va face până când prematurul va fi capabil să alăpteze, să înghite, să respire normal, să poată să sugă la san sau la biberon. Nou-născuții cu diverse afecțiuni sau născuți cu mult înainte de termen necesită tratamente speciale în funcție de problemele medicale dezvoltate. Unii au nevoie de ajutor pentru a respira, ceea ce se poate realiza cu un tub de oxigen introdus în incubator sau cu ajutorul unui ventilator mecanic. Unii necesită tratament medicamentos și doar foarte puțin au nevoie de intervenție chirurgicală.
Îngrijirea în secția de terapie intensivă neonatală
Doctorii de la terapie intensivă și asistentele medicale sunt specializați în tratarea acestor copii născuți prematur. Înainte de naștere nu se poate ști cu exactitate cât de grave pot fi problemele de sănătate ale prematurilor. Oricum, doctorul va prezenta situația prematurului pentru ca părinții să știe la ce să se aștepte, bazându-se pe starea mamei și a bebelușului în momentul nașterii. Dupa naștere, personalul medical le va oferi părinților toate informațiile despre starea de sănătate a prematurului, expunându-le și diferitele probleme medicale ce pot apărea. Prematurii pot avea risc crescut de apariție a infecțiilor și pot prezenta o serie de manifestări legate de dezvoltarea incompletă a anumitor organe - imaturitatea organismului.
Este obișnuit pentru un prematur să aibă și recăderi pe perioada internării în secția de terapie intensivă. Nașterea în avans față de termen poate necesita pregătiri pentru familia, iar dacă se așteaptă o naștere prematură, medicul poate oferi informații din timp și poate pregăti părinții pentru acest lucru. Este bine ca nașterea să aibă loc într-un spital cu secție de terapie intensivă pentru nou-născuți. Un ajutor pentru dezvoltarea plămânilor prematurului ar putea fi o cură de corticosteroizi pe o perioadă de 24 de ore, iar un medicament tocolitic poate fi administrat în timpul nașterii pentru a întârzia nașterea și a lăsa timpul corticosteroizilor să acționeze. Nasterea după 36 de săptămâni de gestatie scade riscurile foarte mult.
Se poate refuza medicamentele pentru calmarea durerilor, dar nu se pot refuza antibioticele și corticosteroizii importanți pentru sănătatea prematurului. O echipă de medici obstetricieni și o echipă de medici neonatologi va lua parte la nașterea unui prematur. Echipa de la neonatologie va fi pregătită cu aparatură specială pentru a asigura resuscitarea nou-născutului, ce va fi plasat într-un incubator pentru a menține temperatura. Dupa ce cordonul ombilical a fost tăiat, echipa de la neonatologie va evalua și stabiliza nou-născutul. Dacă sunt mai puțin de 36 de săptămâni de gestaie, nou-născutul va fi transportat în secția de terapie intensivă; dacă nu există, va fi transferat la un spital cu astfel de secție, cu ajutorul unei ambulanțe dotate cu aparatură necesară.
Nutriție, somn, vârsta și sprijinul emoțional
În timpul monitorizării, mama poate să alăpteze dacă situația o permite și dacă nou-născutul poate suge și înghiți. Dacă se hotărăște pentru o alimentație naturală la san, se poate folosi o pompă specială pentru scoaterea laptelui până când nou-născutul va fi capabil să suga singur. Alimentația la san poate fi o provocare emoțională, iar neonatologul va încuraja asigurarea laptelui de mamă în primele săptămâni. Existența la secția de terapie intensă poate aduce multe emoții noi, iar discuțiile pot fi încrucișate între mamă și partener sau alți membri ai familiei.
Separarea imediată de copil poate fi dureroasă și poate genera îngrijorare. Este normal ca mama să fie supărată pe echipa medicală sau pe familie, să se simtă vinovată, izolatată sau ambivalentă. Combinat cu recuperarea mamei, tratamentul prematurului în secția de terapie intensivă poate duce la depresie și anxietate. Pentru a depăși această criză, părinții trebuie să aibă grijă unul de celălalt, să caute sprijin adecvat și să-și facă o listă cu dorințe și nevoi. Dacă apar gânduri de sinucidere sau de a face rău altcuiva, este necesară consultarea unui psihiatru sau prezentarea de urgență la camera de garda.
Prognoză și îngrijire după externare
Majoritatea nou-născuților la 36-37 de săptămâni de gestație sunt într-o stare bună și pot părăsi spitalul împreună cu mamele lor. Dar mulți prematuri nu pot supraviețui fără tratament medical adecvat. Multe prematuri sunt energici și au o recuperare surprinzător de bună, dar rămân vulnerabili la infecții și la complicații legate de dezvoltarea incompletă a organelor. Fiecare săptămână de prematuritate crește riscul unor probleme medicale. Nou-născuții de 22-26 de săptămâni au o dezvoltare minimă și un risc foarte mare de deces sau de deficiențe severe.
Dacă prematurul a fost internat în secția de terapie intensivă, părinții vor învăța despre aparatura folosită, despre nevoile copilului și despre modul de îngrijire acasă. După o igienizare înainte de intrare, în secția de terapie intensivă se pot observa numeroase aparate și instrumente folosite în terapia nou-născutului. Mama și nou-născutul vor stabili o comunicare din ce în ce mai bună pe măsură ce se adaptează la condițiile de acasă. Îngrijirea unui prematur poate fi diferită de cea a unui nou-născut la termen.
Perioadele de somn și veghe: prematurii dorm mai mult în 24 de ore, dar pe perioade mai scurte, iar până la 6 luni pot fi treji frecvent noaptea. Agitația și hipersensibilitatea pot fi mai intense la prematuri. Poziția de somn pe spate reduce riscul sindromului de moarte subita a nou-născutului. Alimentația la externare poate urma un program specific de hrănire, iar perioada între mese nu poate fi mai mare de patru ore pentru a evita deshidratarea. Nutriția poate include adăugarea de fier, vitamine sau formule speciale de lapte, iar suplimentul de fier este frecvent recomandat prematurilor.
Expunerea la boli contagioase și fumul de țigară: prematuții sunt mai vulnerabili, așa că trebuie ținuți departe de persoane bolnave. Protejarea împotriva imbolnăvirilor grave (vaccinuri, imunizări) este importantă, iar auzul și vederea necesită atenție specială: pacienții născuți înainte de 28 de săptămâni sau cu greutate mică pot avea risc crescut de retinopatie; audul este monitorizat în secția de terapie intensivă, iar controalele oftalmologice sunt necesare pentru copiii cu riscuri înalte.
La început, părinții se pot întreba cum să se apropie de prematur. Dacă prematurul nu este foarte bolnav, se poate permite atingerea sau chiar ținerea în brațe. Indiferent dacă mama dorește sau nu să alăpteze la externare, este important să asigure lapte nou-născutului în perioada imediat următoare, pentru reducerea riscului de infecție. Pe măsură ce prematurul crește, părinții vor prelua tot mai multe sarcini în creșterea copilului: hrănire, schimbarea scutecelor, îmbăiere. Asistentele din secția de terapie intensivă vor răspunde la întrebări și vor oferi sprijin pe parcurs.
Urmărirea nou-născuților care au necesitat îngrijire specială în perioada neonatală face parte din procesul integral al îngrijirii continue. În 1978 s-a creat programul de urmărire a nou-născuților cu risc crescut, pentru a asigura un screening de dezvoltare. Actualmente, servicii de urmărire sunt disponibile în aproape întreaga țară, cu centre de evaluare și clinici pediatrice regionale. Screening-ul de dezvoltare este realizat de o asistentă medicală sub îndrumarea unui pediatru, iar consultațiile sunt programate la 4, 9, 18 și 30 de luni, cu examinare clinică, neurologică și teste standard (Denver II, ASQ-3). Pacienții externați cu probleme medicale în desfășurare sunt programați la Clinica de Neonatologie. Întrebările despre procesul de urmărire pot fi direcționate către personalul secției de Terapie Intensivă Nou-născuți.
Resurse suplimentare pentru familie
Exista oportunitatea de a primi sprijin psihologic pentru părinți în timpul și după internare, precum și îndrumări despre cum să gestioneze stresul și îngrijirea copilului acasă. Răspunsurile echipei medicale la întrebări despre îngrijire, alimentație, igienă și siguranță reprezintă suport esențial în procesul de adaptare a părinților la noul rol de îngrijitori ai prematurului. Externarea este un moment așteptat, dar necesită planificare și programări pentru consultațiile pediatrice ulterioare, precum și o evaluare atentă a dezvoltării copilului în primele luni și ani de viață.
Naștere prematură - Ce trebuie să știți despre bebelușii născuți prematur și spitalizarea în secția de terapie intensivă neonatală
tags: #ingrijire #medicala #pentru #copilul #prematur
Postări populare:
- Aspecte clare și etape ale FIV cu ovocite donatoare în ciclu natural
- Ghid pentru părinți: bubițe la bebeluși care persistă
- Ghid practic: identificare si corectare eroare calcul impozit trimestru
- Suzetele din latex pentru bebeluși: caracteristici esențiale și avantaje
- Ce se întâmplă cu pulsul bebelușului în ultimul trimestru și cum se poate monitoriza