Pe 1 iulie, Ministrul Educației, Daniel David, reasigura populația că din educație nu vor fi concedieri și nici nu se vor tăia salariile. În programul de guvernare asumat de guvernul Bolojan, la capitolul educație se vorbește despre nevoia de profesionalizare a resursei umane din educație. Realitatea, din ultimele săptămâni de declarații ale Ministerului Educației, arată că prioritatea în reforma educațională este creșterea normei didactice pentru cadrele didactice, ceea ce ar duce la încetarea contractelor a mii de suplinitori. Analiza Ministrului Educației pleacă de la prezumția că există un număr mare de profesori titulari care iau ore peste norma didactică, în regim de plata cu ora, pentru a-și mări veniturile.
Prin mărirea normei didactice, i-ar forța pe acești profesori să integreze, în programul normal de lucru, orele pentru care erau remunerați suplimentar în baza unui alt contract pe perioadă determinată. În fapt, creșterea normei didactice va duce la o scădere reală a numărului de suplinitori, o scădere a veniturilor efective ale profesorilor, dar și la creșterea timpului efectiv de lucru. Au publicat deja proiectul de act normativ despre cum se aplică noua normă didactică. Profesorilor cărora nu li se poate constitui nici măcar jumătate de normă (10 ore) în acea unitate de învățământ, intră în restrângere de activitate.
Ce înseamnă norma didactică?
Personalul didactic are un program de 40 de ore pe săptămână, într-un interval de 8 ore pe zi care treba împărțit, în mare, pentru: activități de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și examene de final de ciclu de studii; activități de dezvoltare a curriculumului la decizia elevului din oferta școlii; activități de mentorat; activități de management al clasei; activități specifice elaborării, implementării și evaluării proiectelor educaționale; activități de sprijin pentru persoanele care ocupă funcția didactică de profesor itinerant.
Simplificând, cele 40 de ore se împart în: norma didactică și alte activități. Norma didactică reprezintă predarea efectivă, iar restul de activități includ managementul, mentoratul, relația cu părinții etc. Norma didactică variază în funcție de tipul de învățământ, dar și de gradul dobândit de profesori (conform art. 207 din Legea 198/2023 a învățământului preuniversitar).
Simplificând, în mare, norma didactică se împarte astfel: Practic, la grădiniță și în clasele primare, învățătorul trebuie să se ocupe doar de o singură grupă de elevi, în timp ce la gimnaziu, liceu și în școlile postliceale, acesta ajunge să-și împartă timpul efectiv de lucru între mai multe clase. În timp ce învățătorul se ocupă de copii și menține relația cu părinții doar din acea grupă, profesorul de gimnaziu trebuie să jongleze între mai multe clase, să cunoască mai mulți părinți, iar eventual să și călătorească între școli. În timp ce un învățător își face norma didactică doar fiind încadrat în acea clasă, profesorul de gimnaziu trebuie să se asigure că predă efectiv într-o școală timp de 18 ore. Acolo unde nu găsesc 18 ore de predat într-o singură școală, trebuie să-și împartă timpul între mai multe școli pentru a completa în totalitate norma didactică.
În prezent, dintr-un total de 40 de ore pe săptămână, un profesor de gimnaziu alocă 18 ore pentru activități didactice și 22 ore pentru restul de activități. Propunerea Ministrului Educației este de a crește norma didactică în învățământul gimnazial de la 18 la 20 de ore pe săptămână, forțând, astfel, profesorii să-și găsească clase la care să predea încă 2 ore. Această creștere duce la mai multe scenarii posibile: Există ore disponibile în unitatea de învățământ unde profesorul titular predă, doar că trebuie să le ia de la un profesor suplinitor. Pe această cale, contractul profesorului suplinitor nu o să fie reînnoit sau rămâne cu mult mai puține ore, deoarece titularul îi va lua orele. Există ore disponibile în unitatea de învățământ unde profesorul titular predă, dar nu sunt la specializarea acestuia, fiind nevoie să se orienteze către altă unitate de învățământ pentru a-și completa norma. 18 ore într-o școală, alte 2 în alta. Nu există ore disponibile în unitatea de învățământ unde profesorul titular predă, deci trebuie să se orienteze către altă unitate de învățământ. Dacă în acea unitate, orele erau acoperite de un profesor suplinitor, contractul acestuia nu se va reînnoi, fiind nevoit să caute în altă parte.
Care este situația suplinitorilor?
Din punct de vedere juridic, suplinitorii sunt cei care încheie contracte pe perioadă determinată cu unitatea de învățământ: Art. 183 din Legea 198/2023: În unitățile de învățământ preuniversitar, precum și în cele asociate în consorțiile școlare/consorțiile de învățământ dual poate fi angajat personal didactic de predare cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, pe durata de viabilitate a postului sau pentru o perioadă determinată de cel mult un an școlar, cu posibilitatea prelungirii contractului sau în regim de plata cu ora, în condițiile legii.
În mare parte din cazuri, suplinitorii sunt înalt calificați, încearcă anual să găsească un post pe perioadă nedeterminată, dar nu reușesc din cauza indisponibilității acestora. De exemplu, un profesor de științe sociale, într-un județ unde există doar trei posturi pe perioadă determinată care sunt deja ocupate, trebuie să suplinească între mai multe școli. În această situație, profesorul suplinitor chiar dacă participă anual la examenul de Titularizare și-l trece cu note mari, nu găsește post unde să se angajeze. Din cauza acestui dezechilibru, orele care rămân neocupate se împart între suplinitori. Recapitulăm. Măsura lovește direct în profesorii suplinitori care până acum reușeau să facă o normă didactică din mai multe școli. Profesorii titulari vor lua orele pe care suplinitorii le aveau, lăsându-i pe cei din urmă să mărească aria geografică în care caută oportunități de predare. Adică și mai multe școli.
Pe dealtă parte, creșterea normei didactice duce la o scădere a timpului efectiv pentru pregătire, construirea curriculei, menținerea relației cu părinții, dar și participarea la formare profesională. Introducerea unor clase noi de elevi înseamnă că profesorul trebuie să dezvolte noi relații cu acei elevi, dar și cu părinții acestora. Realitatea din teritoriu arată că, de fapt, munca peste program reprezintă modus operandi al cadrelor didactice care trebuie să se adapteze în funcție de nevoile părinților: telefoane târziu în noapte, discuții în weekend, pregătiri pentru concursuri școlare în timpul propriu.
Statistici și perspective actuale
Care este situația normelor didactice în România? În anul școlar 2023 - 2024, 77,52% din totalul normelor erau ocupate de către titulari, iar restul de 22,48% de către persoane încadrate pe o perioadă determinată. Dintr-un total de aproximativ 224.000 de norme didactice la nivel național, în jur de 174.000 erau pentru titulari, iar restul de 50.000 se duceau către suplinitori. Față de perioadele anterioare, numărul normelor didactice ocupate de titulari a scăzut treptat, în 2023 - 2024 fiind la nivelul perioadei 2019 - 2020. Perioada pandemică a reprezentat un moment de scădere semnificativă a ocupării normelor didactice de către titulari, ajungând cu aproximativ 24.000 mai puțini în perioada 2019 - 2023.
În cazul de față nu există o diferență clară între numărul de suplinitori din învățământul timpuriu, primar sau cel gimnazial. Adunate la un loc, este vizibil că peste 20% din totalul normelor din învățământul preuniversitar sunt pe o perioadă determinată, adică de suplinire. Nu este clar câți dintre cei care suplinesc ocupă un post titular, iar peste program mai iau câteva clase la „plata cu ora”. Încadrarea pe o perioadă determinată diferă în funcție de norma didactică, adică de forma de învățământ în care acea persoană este încadrată. Imaginea suplinitorului de la gimnaziu sau liceu care aleargă prin oraș pentru a ajunge dintr-o școală în alta nu este valabilă pentru suplinitorul din ciclul primar care este încadrat doar la o clasă, acolo unde este postul.
Evident, poată să-și mai ia o normă după-amiaza, în altă unitate de învățământ, dar asta ar însemna un program de vreo 10 ore pe zi de predare. În situația încheierii unui contract pe perioadă determinată nu se regăsesc doar cadrele didactice care au promovat examenul de titularizare și nu au găsit post, ci și:Mai există și cazuri de profesori care pe lângă norma existentă, mai suplineau și în regimul „plata cu ora”. Poate în zona respectivă nu se găsea un alt profesor care să poată prelua orele pentru a-și întregi norma didactică sau, poate, nu erau îndeajuns de mulți suplinitori.
Dincolo de toate aceste excepții, realitatea la debutul în profesie arată un sistem educațional în care încadrarea pe un post pe o perioadă nedeterminată este aproape imposibilă. În 2024 doar 9.933 dintre posturi erau titularizabile, adică pe o perioadă nedeterminată, iar 65.642 puteau fi ocupate doar de suplinitori. Creșterea normei de la 18 ore la 20 de ore nu doar că oferă mai mult de muncă personalului titular, dar și duce la scăderea numărului de suplinitori. Unora nu li se va reînnoi contractul pe perioadă determinată de la 1 septembrie din cauză că orele pe care le aveau în școli vor fi luate de către titulari. Suplinitorii vor avea mult mai puține variante chiar și dacă merg în altă școală, din cauză că situația cu care se vor confrunta în propria unitate de învățământ va fi răspândită la nivel național. Ușile care li se vor închide în liceul 1, vor fi mai apoi închise și în liceul 2, dar și în liceul 3. În mod direct, creșterea normei didactice va duce la un volum mai mare de muncă pentru titulari, dar și la scăderea numărului de suplinitori.
Cornelia Popa Stavri, secretară generală a Federației Sindicatelor Libere din Învățământ - FSLI, anticipează o scădere cu 15.000 de posturi. Un grup de profesori suplinitori confirmă scăderea cu 15.000, adresând o scrisoare deschisă în care atrăgeau atenția: „Pentru cine nu înțelege ce înseamnă acest lucru: este echivalentul concedierii mascate a zeci de mii de oameni calificați, dedicați, titulari, cu grade didactice, cu ani de vechime și cu examene luate pe bune. Este un atac la stabilitatea și demnitatea unei întregi profesii.”
Dincolo de numere, intenția creșterii normei didactice nu are la bază o fundamentare logică, iar ultimul raport al Institutului de Științe ale Educației (IȘE), publicat de Edupedu, confirmă că norma de predare în România nu este sub media europeană. Ministerul a spus că motivul trunchierii raportului sunt datele greșite și că răspunsul cercetătorilor trebuia să treacă prin „peer review”. Doar că răspunsul unui institut către o publicație nu este o lucrare științifică, după cum au subliniat alți experți din educație. IȘE este subordonat Ministerului Educației, iar orice comunicare publică venită din partea acestora trebuie să treacă prin filtrul ministerial și să deservească interesele acestora. Un raport de douăzeci și un pic de pagini a ajuns să fie trunchiat de Minister la doar 2 pagini, deoarece datele corecte prezentate în varianta inițială nu ar fi servit narațiunii.
Aspecte financiare și impact asupra bugetelor
La nivel de execuție financiară, fondul aferent pentru plata cu ora în învățământul preșcolar, primar, secundar superior și inferior a fost de 2 miliarde de lei în 2024. Doar fondul de salarii de bază, fără sporuri sau alte indemnizații, a fost de 25 de miliarde în același an. Creșterea normei de la 18 la 20 de ore nu va duce la alocarea a 2 ore de la consultarea cu părinții către predat, ci va amplifica nivelul muncii în general. În timp ce un profesor suplinitor își va pierde locul de muncă, un titular va trebui să facă naveta dintr-o școală în alta pentru a găsi alte două ore. Teoretic, doar norma didactică crește. Practic, o parte dintre profesori vor ajunge să muncească mai mult, pe aceeași bani, în multe școli.
În total, în 2024, un număr semnificativ de posturi era ocupabil prin suplinire și postul titular devenea mai greu de accesat pentru noii absolvenți. Aceasta în contextul în care finanțarea pentru plata cu ora și fondul total al bugetului de salarii determină cât de mult poate resurselor li se permite să funcționeze în această țară.
Concediul de maternitate și protecția angajatelor
Concediul de maternitate este un drept garantat prin lege femeilor care urmează să nască. Angajatorii trebuie să înțeleagă corect procedurile și obligațiile pe care le au, pentru a-și spijini angajatele și pentru a respecta cadrul legal. Acesta reprezintă perioada de pauză de la locul de muncă acordată salariatelor însărcinate atât înainte, cât și după naștere. Scopul său este să ajute femeile să se pregătească pentru naștere și să se recupereze fizic și emoțional. Este un drept garantat prin OUG nr. 158/2005 și este diferit față de concediul medical obișnuit sau de cel de risc maternal. Concediul prenatal este acordat înainte de naștere și le permite viitoarelor mame să se pregătească pentru sosirea copilului. Postnatalul, denumit și concediu de lăuzie, este cel care începe imediat după naștere și durează cel puțin 42 de zile calendaristice, putând fi prelungit.
Conform legislației, concediul prenatal începe de regulă în jurul săptămânii 28 de sarcină, data exactă depinzând de recomandarea medicului ginecolog. Indemnizația pentru întregul concediu este suportată inițial de angajator, iar ulterior costurile sunt decontate de stat prin CNAS. Calculul indemnizației se face conform OUG nr. 158/2005, pe baza mediei veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni anterioare lunii în care începe concediul, iar formula este indemnizația = 85% x media veniturilor brute din ultimele 6 luni. Femeile care desfășoară activități independente (PFA etc.) pot beneficia de concediu de maternitate dacă au contract de asigurare socială cu CJAS și contribuie minimum 6 luni anterior concediului.
Concediul de risc maternal este o formă specială de protecție oferită femeilor însărcinate sau celor care au născut recent, atunci când mediul de lucru prezintă riscuri pentru sănătatea lor. Baza legală: concediul de risc maternal este reglementat prin OUG nr. 96/2003; indemnizația de risc maternal se plătește pe toată durata concediului și este suportată de stat. Pe durata concediului prenatal și postnatal, contractul individual de muncă nu poate fi suspendat sau încetat din inițiativa angajatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. Concediul postnatal este perioada de după naștere, în care mama beneficiază de timp pentru recuperare și îngrijirea nou-născutului, în general minim 42 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la 126 de zile.
Reintegrarea după sarcină presupune politici clare și o cultură organizațională empatică. Angajatorii trebuie să sprijine femeile la revenirea la muncă după concediul postnatal, iar concediul de maternitate rămâne un drept legal ce impune respectarea tuturor obligațiilor legale. În cazul divorțării de contract sau a schimbării condițiilor, structura detașărilor și a detașărilor pe perioade determinate este reglementată de cadrul normativ, în special în raport cu contractele pe perioadă determinată sau cu plata cu ora, în funcție de necesarul de ore.
LifeCall răspunde! Ce este și cum pot beneficia de concediu de maternitate?
tags: #inlocuitor #invatator #in #concediu #maternitate
Postări populare:
- Lavinia Pârva: planuri de viitor înainte și după căsătorie
- Cum să alegi între psiholog, psihiatru și psihoterapeut pentru copilul tău: ghid practic
- Ghid pentru alegerea unui pediatru de încredere: recomandări și semne de alarmă
- ingredientele cremei Chicco pentru bebeluși
- Remedii eficiente pentru colici la bebeluși