Inseminarea artificială se realizează prin introducerea materialului seminal direct în uterul femeii.
Pentru a maximiza șansele obținerii unei sarcini, medicul va efectua procedura în perioada ovulației.
Pregătirea probei de material seminal: fie partenerul oferă o probă de spermă, fie se folosește o mostră de la donator.
Deoarece elementele non-spermatozoide din materialul seminal pot provoca reacții în corpul femeii, care interferează cu fertilizarea, proba va fi spălată, astfel încât spermatozoizii normali, extrem de activi, să fie separați de cei de calitate inferioară și de alte elemente.
Monitorizarea ovulației: deoarece momentul inseminării este crucial, monitorizarea semnelor de ovulație iminentă este esențială.
Pentru acest lucru, se poate utiliza acasă un test de ovulație din urină, care detectează producția și eliberarea de hormon luteinizant (LH), sau medicul poate face o ecografie transvaginală, care îi permite să vadă ovarele și să monitorizeze creșterea foliculilor ovarieni.
Vizita pentru inseminare artificială la cabinetul medical durează aproximativ 15-20 de minute.
În timpul procedurii, pacienta va sta întinsă pe masa de ginecologie, în timp ce medicul introduce cateterul în vagin și injectează proba de spermă prin tub.
Este recomandat să așteptați aproximativ două săptămâni înainte de a face un test de sarcină.
Fertilizarea in vitro (FIV) este cea mai eficienta formă de tehnologie de reproducere asistata.
Inglobeaza o serie complexa de proceduri utilizate pentru a ajuta cuplurile infertile sa obtina o sarcina sau in anumite situatii pentru a preveni transmiterea unor boli genetice.
Spre deosebire de inseminarea artificiala, o alta procedura de reproducere asistata mai simpla, dar si mai riscanta, in care sperma este plasata in uter, iar conceptia se intampla altfel in mod normal, FIV presupune combinarea ovocitelor si a spermei in afara corpului, intr-un laborator.
Odata ce se formeaza unul sau mai multi embrioni, acestia sunt apoi plasati in uter.
FIV este o procedura mult mai complexa si mai costisitoare decat inseminarea artificiala.
Fertilizarea in vitro este o procedura conceputa pentru a trata infertilitatea si a evita transmiterea anumitor afectiuni genetice grave, cu scopul de a produce o sarcina sanatoasa.
Procedura se poate efectua folosind propriile ovocite si sperma partenerului sau in cazuri particulare poate implica atat ovocite, cat si spermatozoizi de la donatori.
Practic, consta in fertilizarea atificiala, in conditii de laborator, a ovocitelor.
Aceasta sunt prelevate in anestezie prin aspiratie din ovare si apoi fertilizate cu spermatozoizii recoltati de la partener sau donati de un donator anonim intr-un laborator.
Odata produs procesul de fertilizare, in curs de cateva zile se va obtine un numar de embrioni.
Dintre acestia se va alege unul sau mai multi, care sunt transferati in uter, cu scopul de a obtine sarcina.
Restul embrionilor se pot crioconserva pentru o utilizare ulterioara.
Actualmente din mai multe considerente se prefera transferal unui singur embrion.
Un ciclu complet de FIV dureaza aproximativ trei saptamani.
Uneori, acesti pasi sunt impartiti in diferite etape, iar procesul poate dura mai mult.
Fertilizarea in vitro se recomanda cuplurilor in care partenera are trompele uterine absente sau blocate.
Deseori medicul poate recomanda scoaterea trompelor blocate, acestea avand un efect nefast asupra implantarii embrionilor.
Infertilitatea severa masculina - numarul de spermatozoizi sau motilitatea spermatozoizilor este scazuta sau sperma trebuie extrasa chirurgical din testicule.
In care partenera are o varsta reproductiva avansata, deoarece timpul de conceptie este esential, iar ratele de sarcina cu alte terapii sunt mici.
In care unul dintre parteneri sufera de diferite cauze ale infertilitatii (de exemplu, endometrioza, tulburari de ovulatie, infertilitate inexplicabila), si alte metode de tratament nu au dat rezultate.
In care unul dintre parteneri are o boala genetica mostenita, iar partenerii doresc sa evite transmiterea afectiunii copilului lor - in acest caz, FIV este combinat cu un diagnostic genetic preimplantational.
Acest lucru inseamna ca embrionii sunt testati si sunt transferati in uter numai embrionii sanatosi.
In care partenera sufera de insuficienta ovariana prematura - in acest caz se recomanda folosirea de ovocite provenite de la o donatoare.
Factori care influenteaza succesul unei proceduri FIV: Sansele de a avea un copil sanatos folosind FIV depind de multi factori, cum ar fi varsta mamei si cauza infertilitatii.
In unele cazuri FIV poate presupune o asteptare indelungata pana la obtinerea rezultatului dorit si poate fi o solutie costisitoare si invaziva.
Atunci cand se alege transferul de mai multi embrioni, in cele mai multe cazuri, FIV poate duce la o sarcina multipla.
Sansele de a da nastere unui copil sanatos dupa utilizarea FIV depind de diversi factori, printre care: Varsta materna.
Cu cat fiitoarea mama este mai tanara, cu atat este mai probabil sa ramana insarcinata si sa nasca un copil sanatos folosind propriile oua in timpul FIV.
Femeile peste 41 de ani sunt adesea sfatuite sa ia in considerare utilizarea unor oua donate in timpul FIV pentru a creste sansele de succes.
Starea embrionului. Transferul embrionilor mai dezvoltati este asociat cu rate de sarcina mai mari in comparatie cu embrioni mai putin dezvoltati.
Istoricul reproductiv. Femeile care au nascut anterior au mai multe sanse sa ramana insarcinate folosind FIV decat femeile care nu au nascut niciodata.
Ratele de succes sunt mai mici pentru femeile care au folosit anterior FIV de mai multe ori si nu au ramas insarcinate.
Cauza infertilitatii. Femeile cu un aport normal de oua au sanse mai mari de a ramane insarcinate folosind FIV.
De exemplu, femeile care au endometrioza severa sunt mai putin susceptibile sa ramana insarcinate folosind FIV decat femeile care au infertilitate inexplicabila.
Stilul de viata. De obicei, femeile care fumeaza au mai putine oua recuperate in timpul FIV, fapt care creste riscul de esec al procedurii. Fumatul poate scadea cu 50% sansele de succes ale unei proceduri FIV. Obezitatea, de asemenea, poate reduce sansele de a ramane insarcinata si de a avea un copil. La fel, pot fi daunatoare consumul de alcool, de droguri, cofeina in exces si anumite medicamente.
Pregatirea pentru FIV: Fertilizarea in vitro poate fi un proces foarte solicitant atat fizic, cat si emotional, dar exista o serie de metode care pot ajuta la pregatirea organismului si la maximizarea sanselor de a avea o sarcina sanatoasa.
Inainte de a incepe un ciclu FIV, se recomanda realizarea catorva schimbari in stilul de viata: Adoptarea unei diete sanatoase, bine echilibrate in vitamine si minerale; Consumul de vitamine prenatale, pentru completarea aportului necesar de vitamine; Mentinerea unei greutati sanatoase; Renuntarea la fumat, alcool sau droguri; Reducerea sau eliminarea aportului de cofeina; Managementul corect al stresului; Evitarea calatoriilor in orice tari sau regiuni care pot creste expunerea la diferite virusuri, precum Zika sau alte boli infectioase care ar putea intarzia tratamentul de fertilizare.
Proceduri de fertilizare in vitro: 1. Ciclul natural FIV: implica aspirarea si fertilizarea unui singur ovocit; 2. Cicluri de stimulare FIV: doua tipuri principale de protocoale; 3. Transferul de embrioni (embriotransferul): se transfera zigotii sau blastocistii; 4. Transferul de blastocisti: avantajele si dezavantajele; 5. Ecloziunea asistata (assisted hatching); 6. Temeri si riscuri asociate procedurilor FIV.
Temeri si riscuri asociate procedurilor FIV: Efecte secundare ale medicamentelor; Sindromul de hiperstimulare ovariana; Hemoragiile vaginale; Riscul de sarcina multipla; Anularea ciclurilor; Embrionii nu sunt obtinuti, nu se dezvolta sau nu se implanteaza.
Inseminarea artificială este o procedură de reproducere umană asistată medical (RUAM) folosită pentru tratarea anumitor cazuri de infertilitate și poate fi de mai multe tipuri.
În inseminarea intrauterină, tipul cel mai comun de inseminare artificială, mediul de cultură care conține spermatozoizi activi, de calitate, este injectat în uter printr-un cateter, pentru a aduce spermatozoizii cât mai aproape de ovul, îmbunătățind astfel șansele de fertilizare.
Nu poți obține o sarcină în mod natural? Spre deosebire de fertilizarea in vitro, în cazul inseminării intrauterine, ovulul este fecundat în mod natural de un spermatozoid, în interiorul trompelor uterine.
În anumite cazuri, pacienta poate primi și un tratament hormonal, pentru stimularea ovulației, dar această etapă nu este obligatorie, pentru că inseminarea se poate realiza și pe un ciclu menstrual natural.
Această metodă de reproducere umană asistată este folosită ca soluție pentru obținerea unei sarcini atunci când acest lucru nu se întâmplă pe cale naturală.
Cel mai des, inseminarea artificială este recomandată în caz de infertilitate de cauză masculină.
Inseminarea intrauterină poate fi folosită și atunci când pacienta nu are un partener și folosește un donator de spermă, dar și ca primă soluție în cazul unor cupluri cu infertilitate de cauză necunoscută.
Procedura de inseminare intrauterină presupune respectarea unor etape esențiale, care trebuie să fie atent coordonate.
Mai întâi, medicul va monitoriza ciclul menstrual al pacientei, prin ecografie transvaginală sau cu ajutorul unor analize de sânge sau de urină, pentru a identifica momentul exact al ovulației.
În acest scop, poate fi măsurat hormonilor din sânge.
Dacă ovarele nu funcționează normal, atunci specialistul în reproducere umană asistată va recomanda un tratament hormonal pentru stimularea ovulației, astfel încât să poată fi eliberat un ovul de calitate sau chiar mai multe ovule.
Acest tratament crește șansele apariției unei sarcini, dar și riscul de sarcină multiplă, care presupune complicații.
De asemenea, în anumite situații, medicul poate recomanda tratament prin PRP ovarian sau prin PRP endometrial, adică o terapie cu PRP pentru stimularea fertilității.
O altă etapă foarte importantă este pregătirea lichidului seminal, care poate proveni de la un donator sau de la partenerul pacientei.
Inseminarea trebuie realizată la o zi sau două după constatatea monitorizată a ovulației, în medie la aproximativ 36 de ore.
Procedura presupune doar un disconfort minor, similar cu recoltarea unui test Babeș-Papanicolau, prin urmare nu este necesară anestezia.
Pacienta stă întinsă pe masa ginecologică, iar medicul inserează un cateter prin vagin și colul uterin, apoi introduce direct în uter lichidul seminal pregătit.
Procedura de inseminare durează aproximativ un minut, iar consultația cel mult 20 de minute.
Spermatozoizii care sunt eliberați în uter se vor deplasa în trompele uterine, unde se află ovulul, iar acolo va avea loc fertilizarea, așa cum se întâmplă și în cazul unei sarcini obținute pe cale naturală.
Pentru că inseminarea artificială se face fără anestezie, pacienta nu are nevoie de o perioadă de recuperare.
Totuși, după intervenție, ea va fi sfătuită să rămână întinsă în pat aproximativ 45 de minute, pentru ca spermatozoizii să se poată deplasa mai ușor spre trompele uterine.
După acest interval, se va putea întoarce la activitățile zilnice, fără să existe restricții de vreun fel, dar fără eforturi fizice importante timp de 48-72 de ore.
În urma procedurii, este posibil să apară o ușoară scurgere sau sângerare vaginală, timp de o zi sau două după inseminare, dar acest fenomen nu este un motiv de îngrijorare.
Un test de sarcină este recomandat abia după două săptămâni de la intervenție, astfel încât rezultatul să fie sigur.
Este nevoie de acest interval de așteptare, pentru ca placenta să secrete o cantitate suficientă de hCG (gonadotropină corionică umană), hormonul specific sarcinii, detectabilă prin testul de urină.
Testul sanguin, beta hCG, este mai fidel și este bine să fie efectuat la același interval.
SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient.
La fel ca în cazul fertilizării in vitro, succesul inseminării intrauterine depinde de mai mulți factori.
Vârsta pacientei are un rol important, la fel și starea ei de sănătate și cauza care a determinat infertilitatea feminiă.
De aceea, înainte de începerea unui ciclu de inseminare, este important ca pacienta să facă mai multe investigații imagistice, inclusiv histerosalpingografie sau histerosonografie, procedură prin care este verificată permeabilitatea trompelor.
Calitatea slabă a ovulelor sau a spermatozoizilor folosiți în cadrul procedurii reprezintă un alt motiv frecvent pentru care inseminarea ar putea să nu aibă succes.
Statisticile arată o rată de succes în jur de 5-15% după primul ciclu de inseminare artificială.
La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați.
Câteodată, natura trebuie ajutată pentru obținerea unei sarcini - și medicul poate face acest lucru prin introducerea spermei direct în uter printr-un tub de plastic foarte subțire.
Această procedură se numește inseminare intrauterină (sau inseminare artificială), mediculoferind astfel o mână de ajutor naturii și mărind astfel șansele unirii ovulului cu spermatozoidul.
Partenerul feminin are o problemă la nivelul mucusului colului uterin - cantitatea acesteia este prea mică sau când constituie o barieră în calea ascensiunii spermatozoizilor.
Partenerul masculin produce anticorpi împotriva propriilor spermatozoizi.
Există mai multe tehnici. Cea mai simplă dintre ele presupune “injectarea” unei mostre de spermă direct în vagin, cu ajutorul unei seringi.
In acest mod, inseminarea poate fi efectuată acasă, în dormitor și se numește auto-inseminare.
Din păcate, metoda reprezintă în realitate o pierdere de timp în încercarea de a trata o problema de infertilitate.
Singura indicație ar fi imposibilitatea partenerului masculin de a ejacula direct în vaginul partenerei.
O metodă mult mai rafinată a inseminării constă în utilizarea unei mostre de sperma obținută prin ejaculare în 2 recipiente diferite - prima parte a ejaculării, de regulă foarte bogată în spermatozoizi, se colectează într-un prim recipient, iar a doua parte într-un al doilea recipient.
Conținutul din primul vas colector va fi utilizat pentru inseminare.
Sperma se separă în laborator de fluidul seminal, se pregătește cu medii speciale, apoi se “injectează” printr-un cateter fin, direct în cavitatea uterină.
În multe cazuri, inseminarea intrauterină este asociată cu stimularea ovariană, care ajută la creșterea numărului de ovule mature disponibile pentru fertilizare.
Acest tratament este deosebit de important în cazul femeilor cu ovulație neregulată sau cu sindromul ovarului polichistic.
De obicei, stimularea se realizează cu ajutorul unor medicamente precum gonadotropinele, care sunt injectabile și care pot stimula simultan ambele ovare.
Aceste medicamente sunt administrate începând cu primele zile ale ciclului menstrual, iar monitorizarea este esențială pentru a evalua reacția organismului.
Prin ecografii repetate și teste hormonale, medicii pot ajusta doza de stimulare în funcție de răspunsul pacientului, evitând riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană (OHSS), o condiție care poate apărea când ovarele sunt prea stimulante.
Inseminarea artificială va fi efectuată în timpul ovulației sau imediat după.
Mostra de spermă se obține prin masturbare, de preferat în clinică, după cel puțin 3 zile de abstinență sexuală, pentru a obține un număr optim de spermatozoizi.
Pentru partenerii care au dificultăți în emisia spermei la un anumit timp, există posibilitatea înghețării unei probe anterioare și urmând a fi folosită ulterior.
Sperma calitativ superioară va fi separată de restul fluidului seminal printr-o tehnică specială de laborator.
Această separare durează în medie 1 - 2 ore.
Procedura de inseminare a spermei preparate durează în medie câteva minute, nu este dureroasă, dar poate fi ușor disconfortantă.
Pacienta va sta în poziție ginecologică pe masa de examinare, iar medicul va vizualiza colul uterin prin intermediul unui specul vaginal.
Sperma prelucrată va fi introdusă apoi în uter cu ajutorul unui cateter fin.
In timpul procedurii pot apărea ușoare crampe uterine, iar după inseminare poate apărea un disconfort abdominal timp de 12 până la 24 de ore.
După procedură unele paciente pot prezenta mici sângerări vaginale.
Nu există restricții de repaus la pat după procedură.
Unii medici repetă procedura după 24 de ore.
Procesarea spermei permite doctorului să obțină o mostră concentrată și cu o motilitate îmbunătățită a spermatozoizilor, într-un volum relativ mic.
Cea mai simplă metoda este “spălarea” spermei într-un mediu de cultură, prin centrifugare.
O alta tehnică utilizează metoda stratificării, în care un mediu de cultură special este plasat peste mostra de spermă într-un tub special.
O metodă mai sofisticată, utilizata în zilele noastre, utilizează tehnica gradientului de densitate.
Aceasta permite separarea spermei de bună calitate de spermatozoizii imotili, plasma seminală și alte celule existente în ejaculat.
Unii medici au încercat să adauge diferite substanțe la sperma prelucrată, în scopul îmbunătățirii motilității și creșterii șanselor de fertilizare.
În timpul inseminarii artificiale, sperma este introdusă în cavitatea uterină, urmând ca ea să ascensioneze spre trompele uterine spre a întâlni ovulul.
De ce nu se injectează sperma direct în trompele uterine? Tehnica, dificilă din cauza calibrului foarte mic al trompelor, poate fi totuși efectuată cu ajutorul unor catetere speciale și sub control ecografic, fără anestezie.
Înainte de a începe tratamentul de inseminare artificială, este important ca cuplurile să fie pregătite și din punct de vedere emoțional.
Tratamentele de fertilitate pot fi provocatoare și pot crea o tensiune considerabilă, mai ales în cazul în care nu se obține imediat o sarcină.
Este recomandat ca cuplurile să discute deschis despre temerile și așteptările lor și să stabilească un plan de sprijin emoțional pentru a face față posibilelor eșecuri.
Inseminarea artificială nu afectează cuplurile doar din punct de vedere fizic, ci și din punct de vedere emoțional.
Din păcate, tratamentele de fertilitate, inclusive inseminarea intrauterină, pot aduce o presiune emoțională considerabilă asupra ambilor parteneri.
Partenerii masculini pot resimți frustrare și scăderea încrederii în forțele proprii când ajung să ceară ajutorul medicilor în această problemă.
Acest fapt apare datorita comparării lor cu alți semeni care pot sa-și rezolve problemele “singuri”, neavând probleme de fertilitate în cuplurile lor.
Partenerele pot resimți și ele sentimente de frustrare, mai ales că tehnica de inseminare presupune interferarea cu activitatea intimă a cuplului.
Totodată, femeile care trec prin acest tratament se confruntă adesea cu incertitudinea și anxietatea provocată de nevoia de a obține o sarcină într-un timp scurt.
Din cauza acestor aspecte, este esențial ca cuplurile care urmează un tratament de inseminare să aibă sprijin emoțional adecvat, cum ar fi consiliere psihologică sau grupuri de suport pentru infertilitate.
Rata de succes depinde de anumiți factori. In primul rând, este foarte importantă cauza infertilității.
De exemplu, bărbații cu sperma de bună calitate care, din diverse motive nu pot avea relații intime, au mai multe șanse de succes în obținerea unei sarcini, comparativ cu pacienții cu spermograma modificată.
De asemenea, factorii feminini ai infertilității joacă un rol important.
Pacientele peste 35 ani au șanse relativ reduse de concepție prin această metodă.
In general, rata de succes variază între 10 și 15% pe încercare, șansele crescând la aproximativ 50% după cel puțin 4 încercări.
Trebuie menționat faptul că rata naturală de concepție lunară a unui cuplu fără probleme de fertilitate este cuprinsă între 15 și 25%.
Dacă după 4 încercări de inseminare artificială nu apare sarcina, șansele nu mai cresc dacă metoda se repetă.
Risc major este reprezentat de posibilitatea apariției sarcinii multiple, în condițiile în care pacientele primesc tratament de stimulare ovariană.
Acest risc este chiar mai mare comparativ cu tratamentul de fertilizare in vitro.
În cazul în care se dezvoltă prea mulți foliculi în urma tratamentului de stimulare ovariană, inseminarea uterină poate fi evitată.
Centrele care oferă acest tip de tratament monitorizează pacientele hormonal și ecografic.
Un alt risc major al inseminării artificiale este repetarea la nesfârșit a acestei metode în lipsa unei alternative (fertilizare in vitro).
O problemă comună a acestei tehnici constă în faptul că medicii o practică în prezența unui număr mic de spermatozoizi în ejaculat.
FIV implică stimularea ovarelor, extragerea ovulelor și fertilizarea acestora în laborator, urmată de transferul embrionilor în uter.
De asemenea, atunci când nu există o cauză clară a infertilității, dar inseminarea artificială nu dă rezultate, FIV poate fi o opțiune mai eficientă.
Astăzi, tot mai multe cupluri se confruntă cu dificultăți în obținerea unei sarcini, o realitate adesea însoțită de emoții copleșitoare și întrebări fără răspuns.
Pentru multe cupluri, inseminarea artificială reprezintă o rază de speranță într-un context marcat de provocările fertilității.
Această procedură modernă, accesibilă și minim invazivă, oferă șansa de a depăși obstacolele și de a transforma dorința de a deveni părinți în realitate.
Inseminarea artificială (sau inseminarea intrauterină) reprezintă o tehnică de reproducere umană asistată non-invazivă, fiind o primă opțiune de tratament pentru un număr ridicat de cupluri infertile la nivel global.
Inseminarea artificială constă în transferul unei probe concentrate de spermatozoizi, anterior procesate în laborator, direct în cavitatea uterină, la momentul ovulației.
În plus, pentru pacientele care apelează la spermă donată, cel mai adesea se recurge la inseminarea intrauterină pentru obținerea sarcinii.
Inseminarea artificială este o soluție medicală recomandată în anumite cazuri de infertilitate, fiind utilizată pentru a crește șansele de concepție printr-un proces controlat și precis.
În al doilea rând, este necesar un examen obiectiv general al pacientei, cu accent pe examenul ginecologic.
Analiza lichidului seminal (sperma partenerului) în laborator presupune măsurarea volumului total, a concentrației de spermatozoizi, a motilității și a morfologiei (aspectului) spermatozoizilor.
Aceasta reprezintă o procedură radiologică prin care se introduce un cateter prin colul uterin până la nivelul cavității uterine, cu pacienta în poziție ginecologică.
Rezerva ovariană se referă la mărimea populației de foliculi primordiali, care este în scădere în mod fiziologic odată cu înaintarea în vârstă.
Declinul fecundabilității legat de vârstă începe cu vârsta de 30 ani și se accentuează spre 40 de ani.
Măsurarea rezervei ovariene se face prin dozarea unui hormon din sânge (AMH) și printr-o evaluare ecografică transvaginală în faza foliculară a ciclului menstrual, prin care se determină numărul de foliculi antrali din fiecare ovar (AFC).
În funcție de tabloul clinic și afecțiunile asociate/suspectate, pot fi indicate și investigații suplimentare.
Există protocoale diferite pentru efectuarea inseminării intrauterine, deoarece fiecare cuplu are nevoie de o abordare individualizată.
cu sau fără declanșarea ovulației cu gonadotropină corionică umană exogenă (hCG).
Ecografia transvaginală este recunoscută drept examinarea de referință pentru detectarea ovulației.
Ovulația este diagnosticată când se vizualizează următoarele: o scădere a dimensiunii unui folicul ovarian dominant anterior monitorizat, apariția lichidului liber în fundul de sac Douglas.
Se poate utiliza o combinație de testare a LH-ului urinar și monitorizare ecografică.
Procedura de inseminare se va realiza, în medie, la o zi după declanșarea ovulației.
Pacienta este așezată în poziție ginecologică.
Pentru început, medicul introduce un specul pentru a vizualiza colul uterin.
Procedura de inseminare artificială este asociată cu foarte puține efecte adverse.
Atât inseminarea intrauterină, cât și fertilizarea in vitro reprezintă tehnici de reproducere umană asistată și presupun urmarea unor tratamente hormonale pe parcursul ciclului menstrual.
Fiți atentă la ce vă transmite corpul: după procedura de inseminare artificială, este normal să simțiți un ușor disconfort abdomino-pelvin, însă acesta va dispărea în decursul câtorva zile.
Ca orice altă procedură medicală, și inseminarea artificială poate avea anumite complicații sau riscuri.
Sarcini multiple: Sarcinile multiple reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme asociate cu inducerea ovulației.
În timp ce rata unei sarcini gemelare spontane a fost estimată la 1%-1,35%, iar cea a unei sarcini cu tripleți la 0,01%-0,017%, incidența sarcinilor multiple în cazul inducerii ovulației este de peste 10-20 de ori mai mare.
O sarcină multiplă poate fi asociată cu creșterea morbidității și mortalității materne și fetale.
Sindromul de hiperstimulare ovariană: Este o complicație rară, dar gravă, asociată cu stimularea ovariană în timpul tehnicilor de reproducere asistată.
Sindromul poate include o varietate de simptome și constatări paraclinice.
În general, rata sarcinilor înregistrate clinic la cuplurile care beneficiază de inseminare intrauterină variază între 10% și 20% în literatura de specialitate.
Procedura de inseminare intrauterină propriu-zisă are un cost mediu de 2.000 de lei.
Sarcină prin inseminare intrauterină: cu cât cresc șansele față de contactul sexual?
tags: #inseminare #artificiala #cu #anestezie #generala