Graviditate sau sarcină reprezintă starea în care se află femeia între momentul fertilizării ovulului și cel al nașterii. În această perioadă femeia poartă în uter unul sau mai mulți descendenți, numiți și fetuși sau embrioni. La o sarcină, pot exista mai multe gestații (spre exemplu, gemenii sau tripleții). Nașterea copiilor se întâmplă de obicei la 38 de săptămâni de la fecundație, ceea ce duce la o perioadă de aproximativ 40 de săptămâni de la ultima menstruație. Un termen științific pentru sarcină este graviditate, iar femela este uneori numită și gravidă.
În multe asociații medicale, sarcina umană este împărțită în trei perioade, pentru a simplifica referirea la stadiul de dezvoltare prenatală. Primul trimestru prezintă riscurile cele mai mari de moarte naturală a embrionului. Din al doilea trimestru, dezvoltarea fetusului poate fi mai ușor monitorizată și diagnosticată. Dezvoltarea prenatală este împărțită în două stadii biologice primare. Prima este stadiul embrionar, care durează aproximativ două luni. Din acest punct, începe stadiul fetal. La începutul stadiului fetal, riscul unui avort spontan scade semnificativ, toate structurile principale, precum mâini, picioare, cap, creier, și alte organe devin prezente, și își continuă procesul de creștere și dezvoltare.
Spematozoizii intră în vaginul femeii, înoată prin cavitatea uterină și ies de acolo, prin trompele falopiene. După un timp scurt, aproximativ 5 minute, timp necesar pentru a trece prin uter la trompe, aceștia ajung la ovare. Ovulul, care irupe din membrana ovarului, este pătruns de capul unui spermatozoid. Pronucleul spermatozoidului, conținând cei 23 de cromozomi ai săi, timp de circa 12 ore migrează pentru a se întâlni cu pronucleul ovulului, care conține și el 23 de cromozomi. În următoarele 18 ore, acest nucleu de 46 de cromozomi se divide în două celule. Apoi se divide în trei celule, moment în care se decide dacă va rămâne singur sau se programează divizarea în gemeni. Procesul de concepție se încheie la 12-14 ore, după fuziunea pronucleelor. Noua celulă formată se divide apoi în 2 celule, fiecare conținând aceeași informație genetică completă și identică, codificată în moleculele ADN. Două celule devin trei, cele trei devin 4, apoi 8,16 etc.
Ziua 1: Spermatozoidul se unește cu ovulul pentru a forma o celulă mai mică decât o granulă de sare. Noua viață a moștenit 23 de cromozomi de la fiecare părinte, în total 46. Săptămâna 6: Ficatul preia producerea celulelor sângelui și creierul începe să controleze mișcarea mușchilor și organelor. Săptămâna 8: Acum totul este complet ca într-un adult. Inima bate mai bine de o lună, stomacul produce sucuri gastrice și rinichii încep să funcționeze. Luna 4: Fătul are 16-20 de centimetri și cântărește 200 de grame. Luna 5: Fătul are aproape 300 de grame și 25-27 de cm. Mișcările lui sunt inconfundabile și deja sunt simțite de mamă. Luna 6: Glandele sebacee și sudoripare funcționează. Luna 7: Copilașul folosește acum cele 4 simțuri: văzul, auzul, gustul și pipăitul. Luna 9: Durata medie de sarcină este de 280 zile, spre sfârșitul acestei luni copilul este gata să se nască. Cântărește în jur de 3000 de grame, iar inima lui pompează 1200 l de sânge pe zi.
Este foarte important pentru o femeie însărcinată să aibă o dietă sănătoasă. Dacă nu are probleme de sănătate specifice (ex: diabet sau edem), ea trebuie să echilibreze cantitatea de carbohidrați, grăsimi și proteine; și să mănânce mâncăruri cât mai variate, inclusiv produse lactate, diferite soiuri de fructe și produse vegetale, toate ducând la o sarcină sănătoasă. Femeia însărcinată trebuie să își întrebe obstetrician-ul personal pentru sfaturi specifice. Acidul folic (numit și folate sau vitamina B9) este foarte necesar la începutul sarcinii, și chiar înainte de concepție. Acidul folic este necesar pentru a acoperi tubul neural al fetusului. Prin urmare ajută la prevenirea spinei bifide, un defect de naștere foarte grav. Folații (de la folia, frunză) sunt abundenți în spanac (proaspăt, congelat sau ambalat), și se mai găsesc și în vegetalele verzi, salate, pepene, hummus și ouă.
Calciul și fierul sunt foarte necesare fetusului care este într-o creștere foarte rapidă. Femeile însărcinate ar trebui să mănânce zilnic destule produse lactate (pentru calciu) și carne roșie (pentru fier) dacă nu au alergie la lactoză sau sunt vegetariene. Femeile care nu pot mânca produse lactate pot obține calciul și fierul din laptele de soia și sucuri naturale, boabele de soia, și anumite verdețuri. Persoanele specializate care se ocupă de sarcina femeii, pot prescrie pastile de fier, dacă femeia însărcinată începe să aibă anemie cauzată de lipsa de fier. Calciul are efectul dorit numai dacă femeia are suficientă vitamina D. Cea mai bună cale de a procura vitamina D este de a face plajă zilnic 10-15 minute. Grăsimile din somon, păstrăv, ton, hering, sardine, macrou și ouăle de pui pot conține lanțuri lungi omega-3 (n-3) acizi grași necesari pentru a construi membranele neuronilor. Prin urmare, alimentația bogată în pești grași din timpul sarcinii poate asigura nutriția necesară pentru buna dezvoltare a creierului și retinei fetusului. Totuși, peștii mari precum tonul sau peștele spadă pot conține concentrații ridicate de mercur toxic, și trebuie echilibrat riscul cu avantajele: pește de două trei ori pe săptămână par să furnizeze suficiente grăsimi utile, fără să aducă prea mult mercur.
Bacteriile periculoase sau paraziții pot contamina mâncărurile, în special listeria și toxoplasma, agenții toxoplamozei. Alimentația adecvată este importantă după naștere pentru a ajuta mama să se recupereze și pentru a oferi suficientă energie alimentară și nutrienți pentru ca femeia să-și alăpteze copilul. În timpul alăptării, poate fi necesară creșterea aportului de apă.
Sarcina reprezintă o perioadă în care sănătatea mamei și a fătului trebuie monitorizată îndeaproape. În această perioadă, în corpul mamei au loc anumite schimbări pentru a asigura dezvoltarea și creșterea optimă a fătului. Bolile preexistente ale mamei sau afecțiunile noi apărute în timpul acestei schimbări pot cauza complicații grave în timpul sarcinii. Perinatologia, cunoscută și sub numele de medicina maternal-fetală, este domeniul din obstetrică și ginecologie care se ocupă cu monitorizarea îndeaproape a gravidelor cu factori de risc, efectuând teste detaliate pentru evaluarea sănătății mamei și fătului. Sarcina cu risc poate apărea din cauza problemelor de sănătate legate de mamă, făt sau amândouă. Afecțiunile existente la mamă înainte de sarcină pot crește riscul de complicații în timpul sarcinii. Așa cum se întâmplă cu afecțiunile existente înainte de sarcină, anumite condiții dezvoltate în timpul sarcinii pot crește riscul de complicații. În sarcinile cu risc înalt, pot apărea anumite semne la mamă. Aceste semne pot fi dezvoltate pe fondul unei stări care poate pune viața în pericol.
Factorul vârstă prezintă riscuri în sarcinile la vârste înaintate. Pentru gravidele de peste 35 de ani, există o probabilitate mai mare de a dezvolta complicații precum diabetul gestațional sau preeclampsia. În cazul gravidelor sub 17 ani, sunt mai frecvente problemele precum anemia, bolile cu transmitere sexuală și nașterea prematură. Sarcina cu risc înalt poate fi asociată cu complicații care pun viața în pericol. Preeclampsie: Preeclampsia este caracterizată printr-o creștere a tensiunii arteriale în timpul sarcinii. În sarcinile cu preeclampsie, pot apărea probleme precum întârzierea dezvoltării fetale, naștere prematură și anomalii ale implantării placentei. Eclampsie: Eclampsia descrie starea care apare când o gravidă cu preeclampsie suferă crize convulsive. Naștere Prematură: Nașterea prematură, cunoscută și sub denumirea de naștere timpurie, este nașterea care are loc înainte de săptămâna 37 de sarcină. Naștere prin Sezariană: Nașterea prin cezariană este metoda prin care se ajunge la uter printr-o incizie în abdomenul mamei, iar bebelușul este extras printr-o altă incizie în uter. Sângerare Excesivă în Timpul Nașterii: Este normal să apară o anumită cantitate de sângerare în timpul nașterii. Greutate Mică sau Mare la Naștere: Bebelușii născuți la termen, dar cu o greutate sub 2500 de grame sunt considerați cu greutate mică la naștere, iar cei cu o greutate peste 4000 de grame sunt considerați cu greutate mare la naștere. Anomalii Structurale: În sarcinile cu risc înalt, riscul de a dezvolta anomalii structurale la fetus este mai mare. Protejarea sănătății mamei și a bebelușului în sarcinile riscante este obiectivul principal. De aceea, femeile însărcinate cu sarcini riscante trebuie să fie monitorizate îndeaproape de către un perinatolog pe parcursul întregii sarcini. Ecografie Detaliată: Ecografia detaliată permite evaluarea fetușilor pentru posibile anomalii structurale. NST (Non-Stress Test): NST este o metodă utilizată pentru a monitoriza bătăile inimii fetusului și contracțiile uterine. Tratamentul sarcinilor riscante se face în funcție de cauza care face sarcina riscantă. De exemplu, pentru o mamă cu diabet, este important să se controleze glicemia pe parcursul sarcinii. Pentru prevenirea complicațiilor asociate sarcinilor riscante, este important ca părinții cu factori de risc să consulte un ginecolog înainte de naștere și, dacă este necesar, să primească consiliere genetică. Totuși, prin monitorizare și tratament adecvat, este posibil să se prevină complicațiile grave asociate sarcinilor riscante.
În final, sarcina este o perioadă critică pentru dezvoltarea fătului, iar monitorizarea medicală atentă, alimentația echilibrată și evitarea factorilor de risc pot influența pozitiv atât sănătatea mamei, cât și pe cea a copilului.
tags: #instituie #orice #sarcina #proz