Avortul este o procedură medicală care pune capăt unei sarcini. Este o nevoie medicală de bază pentru milioane de femei, fete și alte persoane care pot rămâne însărcinate, iar la nivel mondial se estimează că 1 din 4 sarcini se termină cu un avort, în fiecare an. Pe cât este de comună o astfel de intervenție medicală, pe atât de puțin este discutată, ceea ce a condus în ultimii ani la apariția unui val de informații eronate, care nu ajută deloc femeile care vor să se educe în această privință. Un astfel de tabu ascunde în spate povești diverse, unele fericite, altele mai puțin, dar și multe controverse și discuții în contradictoriu. Astăzi spunem lucrurilor pe nume, de la ce este avortul, până la tipurile de avort, pregătirea, procesul și recuperarea de după.
Ce este avortul?
Definiția avortului diferă în funcție de modul în care acesta a avut loc. Așadar, numim avort fie pierderea sarcinii în mod subit până în săptămâna 20 de gestație (numit avort spontan), fie renunțarea la aceasta în mod voit, caz în care se apelează la medicamente sau la o intervenție chirurgicală (numit avort provocat sau indus). Avortul presupune terminarea sau întreruperea unei sarcini, printr-o procedură (efectuată în spitale sau în clinici) care golește uterul, deci embrionul sau fătul este îndepărtat.
Conform definiției, avortul este decesul fătului sau eliminarea lui înainte de săptămâna a 20-a de sarcină. Femeia care își dorește întrerupere de sarcină trebuie să știe că există mai multe tipuri de avort și că această procedură se poate face doar până la un anumit moment al sarcinii. Spre exemplu, avortul în trimestrul al treilea este făcut doar dacă viața mamei este pusă în pericol.
Tipuri de avort
În funcție de metoda aleasă pentru întreruperea sarcinii, avortul este de mai multe tipuri.
Avortul medicamentos (cu pastile)
Numit și “avortul cu pastilă”, avortul medicamentos este o metodă nechirurgicală de întrerupere a sarcinii nedorite și se efectuează prin administrarea a două medicamente sub formă de pastile. Prima este pentru pierderea propriu-zisă a sarcinii, iar cea de-a doua, administrată 72 de ore mai târziu, provoacă expulzia conținutului intrauterin. Această metodă poate fi folosită pentru sarcinile aflate în maximum săptămâna a 9-a și are o eficacitate de 95-98%.
Comparativ cu avortul chirurgical, cel medicamentos prezintă riscuri semnificativ mai mici, iar simptomele la care te poți aștepta după administrarea pastilelor includ: crampe în josul abdomenului (ca la menstruație), hemoragie asemănătoare cu menstruația (uneori poate fi mai abundentă) asociată cu eliminarea sacului gestațional, scurgeri de sânge care pot dura de la câteva zile până la 1-3 săptămâni. Printre efectele secundare se numără greața, voma, dureri de cap, amețeală, diaree, slăbiciune, febră, frisoane, toate acestea de scurtă durată.
Femeile pot apela la avort medicamentos dacă alăptează, au avut nașteri (inclusiv operație cezariană), dacă sunt la prima sarcină și indiferent dacă sunt minore sau mai în vârstă. Această metodă nu este totuși recomandată celor cu sarcină extrauterină (sau suspiciune la ea), sterilet intrauterin (trebuie extras în prealabil), insuficiență suprarenală, terapie cu preparate steroide, alergii și altele.
Riscuri și contraindicații pentru avortul medicamentos
În general, avortul medicamentos este sigur pentru majoritatea femeilor atâta timp cât este efectuat la recomandarea medicului și conform indicațiilor sale. Dar există și anumite riscuri implicate - într-adevăr, mai mici - în funcție de vârsta sarcinii. Dacă avortul medicamentos se face înainte de a 14-a săptămână de sarcină, există un risc de 70 la 1000 ca anumite părți ale sarcinii să rămână în uter și să necesite încă o procedură pentru a fi eliminate. De asemenea, la 1 din 1000 de femei care fac avort medicamentos în primele 14 săptămâni apar complicații mai severe precum sângerările abundente, probleme ale uterului sau septicemie.
Începând cu săptămâna 14 de sarcină, riscul necesității unei a doua proceduri pentru îndepărtarea fragmentelor rămase în uter crește la 13%. În schimb, scade riscul complicațiilor serioase - un număr foarte mic de femei se confruntă cu infecții sau leziuni uterine.
Pentru a evita complicațiile, avortul medicamentos este contraindicat în cazul sarcinilor extrauterine (sau dacă există o astfel de suspiciune) și pacientelor care au sterilet, au alergie la ingredientele din pastilele pentru avort sau urmează un tratament cu medicamente steroide.
Avortul chirurgical (chiuretaj)
Avortul chirurgical, cunoscut și sub numele de chiuretaj, este de două feluri: cel prin aspirație și cel prin dilatație și evacuare. Femeile care au o sarcină până în săptămâna 14-16 de evoluție pot fi supuse unui avort prin aspirație, în timp ce avorturile prin dilatație și evacuare sunt, de regulă, efectuate la 14-16 săptămâni de sarcină sau după acest interval. Ambele proceduri durează mai puțin de 30 de minute. Reacțiile adverse cele mai frecvent experimentate de femei includ crampele, greața, transpirații și senzație de leșin.
Riscuri și contraindicații pentru avortul chirurgical
Riscurile sunt mai mari ca în cazul avortului medicamentos și putem vorbi despre sângerări abundente, cheaguri de sânge, leziuni ale colului uterin sau perforarea lui. La fel ca în cazul avortului medicamentos, riscurile avortului chirurgical diferă în funcție de vârsta sarcinii, respectiv înainte și după 14 săptămâni. Până în săptămâna 14, riscurile avortului chirurgical sunt similare cu cele ale procedurii medicamentoase: 35 din 1000 de femei au nevoie de încă o procedură pentru eliminarea fragmentelor rămase în uter, iar 1 din 1000 de femei prezintă complicații mai grave precum sângerările abundente, leziuni ale uterului sau septicemie.
După primele 14 săptămâni, cele mai importante riscuri pe care le implică un avort chirurgical sunt necesitatea unei alte proceduri pentru îndepărtarea fragmentelor rămase în uter (în 3% din cazuri), sângerările abundente (în 1% din cazuri), sau infecții și leziuni ale uterului sau ale cervixului (foarte rar). În ceea ce privește contraindicațiile pentru avortul chirurgical, acestea nu prea există atâta timp cât procedura este efectuată corect, de către un medic specialist.
Avortul provocat / indus
Un avort indus este făcut în trimestrul al doilea de sarcină. Poate fi o opțiune dacă gravida a trecut de săptămâna a 24-a de sarcină, pentru că nu se mai poate face o procedură de avort prin dilatație și evacuare. Femeia va primi medicamentele necesare care îi declanșează travaliul. Pentru a elimina sarcina, uterul ei se va contracta. Medicul ginecolog poate folosi și alte metode, cum ar fi aspirația pentru a curăța uterul.
Avortul provocat la 5 luni
La 5 luni de sarcină, musculatura fătului începe deja să se dezvolte și este posibil ca mama să-i simtă mișcările. Riscurile unui avort provocat la 5 luni implică sângerări abundente, complicații provocate de anestezie, leziuni cervicale sau infecții. Totuși, chiar și la o astfel de vârstă gestațională, pot exista motive pentru care să fie necesară provocarea unei pierderi de sarcină. Problemele de sănătate ale mamei (ex: probleme cu tiroida, boli autoimune, anumite boli cu transmitere sexuală sau alte afecțiuni ce cresc riscul complicațiilor în sarcină), unele infecții sau anomalii ale fătului sunt printre cele mai frecvente cauze pentru avortul provocat la 5 luni. În astfel de situații, medicul efectuează un set de analize (ecografie, teste de sânge etc.) și recomandă în general avortul chirurgical.
Avortul spontan (pierderea sarcinii)
Cunoscut și sub numele de avort natural, avortul spontan reprezintă moartea embrionului sau a fătului care nu a fost indusă (intenționată) înainte de săptămâna 20 de sarcină. Un avort spontan este un eveniment care rezultă în pierderea fătului în stadiile incipiente ale sarcinii, de regulă, în primul trimestru (primele trei luni de sarcină). Este un eveniment de multe ori dificil, nu doar în ceea ce privește simptomele fizice, ci mai ales în privința implicațiilor emoționale.
Cauzele avortului spontan variază de la o femeie la alta, dar de multe ori este din cauza faptului că fătul nu se dezvoltă normal. Aceste anomalii sunt greu de identificat, dar printre cauzele unui avort spontan se numără și: Anomalii la nivelul genelor sau cromozomilor, acestea apar întâmplător, pe măsură ce embrionul se divide și crește, și nu sunt anomalii moștenite de la părinți. Afecțiuni ale mamei: diabet zaharat, diferite infecții, probleme hormonale, afecțiuni tiroidiene, probleme la nivelul uterului sau colului uterin.
Pentru a dărâma și câteva mituri, e bine de știut și ce NU determină avortul spontan: Practicarea exercițiilor fizice, Raporturile sexuale, Activitatea profesională (cu condiția să nu existe expunere la noxe sau radiații).
Dintre simptomele avortului spontan, cele mai relevante sunt: Sângerarea vaginală, însoțită de crampe și dureri la nivelul abdomenului inferior - nu orice sângerare este un semn al avortului, în primul trimestru de sarcină reprezintă chiar ceva normal, totuși e bine să îți anunți imediat medicul pentru a putea monitoriza situația. Dureri de spate diferite ca intensitate, de la ușoare până la severe, Pierdere în greutate, Mucus alb-roz, Ameliorare subită a simptomelor sarcinii sau dispariția temporară a acestora.
Cu toate că un avort spontan poate fi o experiență emoțională și fizică traumatizantă, nu înseamnă neapărat că femeia nu va mai rămâne însărcinată. Majoritatea femeilor pot avea o sarcină sănătoasă după un avort spontan.
Stadiile avortului
În funcție de stadiul clinic al avortului, există încă o clasificare:
- Amenințarea de avort - apare atunci când există sângerări vaginale, însă colul uterin nu s-a dilatat, ci e complet închis; de cele mai multe ori, aceste sarcini decurg fără probleme, aceste sângerări fiind de fapt rezultatul implantării ovulului fecundat în peretele uterin;
- Avortul inevitabil - apare atunci când există o dilatare sau o ștergere a colului uterin, cu contracția sesizabilă a acestuia;
- Avortul incomplet - când doar o parte din țesutul embrionar a fost eliminat, iar sângerările și crampele pot fi prezente și persistente;
- Avortul complet - atunci când s-a eliminat tot țesutul embrionar, când sângerarea ar trebui să înceteze rapid, la fel și durerile de spate și crampele; acest tip de avort apare frecvent înainte de săptămâna 12 de sarcină și poate fi confirmat ecografic sau prin intermediul chiuretajului chirurgical;
- Avortul pierdut - apare atunci când s-a produs moartea embrionului, dar nu a avut loc și expulzia acestuia, semnele acestui tip de avort spontan fiind date de dispariția manifestărilor de sarcină și absența ritmului cardiac al fătului.
Avortul în România - Până la câte săptămâni se poate face?
Potrivit prevederilor legale, în România întreruperea de sarcină (avortul la cerere) trebuie să îndeplinească anumite condiții:
- Sarcina nu trebuie să depășească 14 săptămâni.
- Trebuie să existe consimțământul femeii gravide pentru ca această procedură medicală să aibă loc.
Medicul poate să întrerupă și o sarcină mai avansată de 14 săptămâni în anumite condiții, dacă această decizie este impusă de sănătatea mamei sau a fătului. Este important de reținut că este posibil ca avortul să se facă în scop terapeutic și mai târziu de săptămâna 14.
Avortul la 20 săptămâni - Este posibil?
Marea majoritate a avorturilor spontane se petrec până în săptămâna 20 de sarcină. Totuși, riscul unui avort spontan există chiar și atunci. Foarte puține sarcini sunt pierdute după săptămâna 20 și cel mai adesea acest lucru se întâmplă ca urmare a unor malformații ale fătului, a stilului de viață nesănătos al mamei sau din cauza unor infecții sau traumatisme la nivel uterin (avortul terapeutic).
Dacă vorbim despre cazul unui avort la cerere după săptămâna 20 de sarcină, de cele mai multe ori un medic ginecolog va accepta să-l facă doar chirurgical și doar în cazul în care se observă malformații ale fătului sau există riscul ca sănătatea femeii să fie pusă în pericol.
Riscurile avortului la 3 luni
În primul trimestru, atât organismul mamei cât și embrionul trec printr-o mulțime de schimbări. La 3 luni, respectiv în săptămâna 12, fătul deja are organele formate (inimă, creier, plămâni), și trăsături faciale. Dar anumite afecțiuni ale mamei, sau faptul că a aflat târziu că este însărcinată, pot duce la necesitatea unei întreruperi de sarcină. Medicul poate recomanda avortul medicamentos, sau cel chirurgical. Însă trebuie luate în calcul riscurile avortului la 3 luni, care există la ambele proceduri.
Pot să apară infecții manifestate prin febră, sângerări abundente, dureri de stomac și de spate, pe care medicii le previn prin recomandarea antibioticelor și evitării înotului, a dușurilor vaginale sau a contactului sexual pentru 3-4 săptămâni. Posibilitatea unui avort incomplet (când rămân fragmente din sarcină în uter), hemoragia și leziuni ale uterului sau vezicii se numără de asemenea printre riscurile avortului la 3 luni.
Este important să identifici sarcina cât mai devreme și să decizi din timp pașii următori pentru a evita complicațiile.
Pregătirea înainte de avort
Când vorbim despre avort la cerere, femeia trebuie să înțeleagă procedura de întrerupere de sarcină și ce implică ea. Înainte de avort, femeia însărcinată va vizita cabinetul unui medic pentru a discuta motivele deciziei, pentru a stabili care metodă de avort este disponibilă și potrivită pentru ea, precum și pentru a fi informată cu privire la riscurile asociate cu metoda și complicațiile avortului. Apoi, femeia va fi consultată și i se va face un test de sarcină pentru a confirma că este însărcinată. Medicul poate recomanda și o serie de teste de laborator înainte de avort.
Pentru întrerupere de sarcină, este important ca femeia gravidă să se adreseze unui medic ginecolog, nu unei persoane necalificate pentru că viața îi poate fi pusă în pericol și un avort nepotrivit poate duce la complicații.
Avortul medicamentos este procedura prin care se folosesc diverse medicamente pentru a se întrerupe o sarcină confirmata și se poate realiza într-o unitate medicală cât și la domiciliu. Avortul medicamentos nu necesită anestezie sau intervenție chirurgicală, dar poate fi realizat doar în faza de început a sarcinii. Hotărârea de a face un avort medicamentos este una majoră care poate avea consecințe emoționale și psihice. Orice gravidă care ia în calcul un avort medical trebuie să se asigure că a înțeles ceea ce presupune procedura, reacțiile adverse implicate precum și posibilele riscuri și complicații. Motivele pentru care o femeie va decide să avorteze pot fi extrem de personale.
Chiuretajul uterin
În cazul unui avort, al unei biopsii sau al unui avort spontan, este uneori necesar sa se efectueze un chiuretaj endometrial, mai cunoscut sub numele de chiuretaj uterin. Cum funcționează aceasta? În domeniul medical, chiuretajul se referă la procedura chirurgicală care constă în îndepărtarea totală sau parțială a unui organ dintr-o cavitate naturală (cu ajutorul unui instrument în formă de lingură, denumit de obicei "chiureta"). Termenul este utilizat în general pentru a se referi la uter. Chiuretaj uterin se numește procedura ginecologică invazivă utilizată pentru a curăța sau a evacua conținutul uterului. Se efectuează prin răzuirea sau aspirarea stratului intern al uterului (endometrul) cu ajutorul unui instrument special numit chiureta.
Această intervenție se practică în diverse situații, fiecare având scopul de a remedia sau gestiona o problemă ginecologică specifică:
- După un avort spontan, fragmente ale țesutului fetal sau placentar pot rămâne în uter, provocând complicații cum ar fi sângerări excesive sau infecții. În cazul unui avort incomplet, este indicat un chiuretaj uterin pentru a îndepărta aceste resturi, prevenind astfel riscurile de infecție și hemoragie.
- Femeile care suferă de sângerări uterine neregulate sau excesive, nelegate de menstruație, pot necesita chiuretaj uterin pentru diagnostic sau terapeutic. Acesta poate fi utilizat atât pentru a identifica cauza exactă a sângerării (prin prelevarea de țesut pentru analiză histopatologică), cât și pentru a reduce sau opri sângerarea prin îndepărtarea excesului de țesut endometrial.
- Polipii endometriali sunt creșteri benigne care apar pe mucoasa uterului și pot cauza sângerări anormale, durere sau infertilitate. Una dintre metodele prin care acești polipi pot fi îndepărtați este un chiuretaj uterin. Procedura este atât diagnostică (pentru a confirma prezența polipilor), cât și terapeutică (pentru a elimina complet polipii și a preveni recurențele).
- Hiperplazia endometrială este o afecțiune caracterizată prin îngroșarea excesivă a mucoasei uterine, de obicei cauzată de dezechilibre hormonale (niveluri crescute de estrogen în absența progesteronului). Această afecțiune poate crește riscul de cancer endometrial.
- Fibroamele sunt tumori benigne care se formează în stratul muscular al uterului. Fibroamele submucoase, care cresc înspre interiorul cavității uterine, pot provoca sângerări anormale și dureri. Se poate efectua un chiuretaj uterin pentru a îndepărta aceste fibroame sau pentru a evalua gravitatea problemei.
- În unele cazuri, sarcina poate fi întreruptă în mod voluntar (avort electiv) sau din motive medicale (avort terapeutic). În aceste cazuri, una dintre metodele utilizate pentru evacuarea conținutului uterin este un chiuretaj uterin. Procedura este considerată eficientă și sigură, în special în sarcinile din primul trimestru.
- După naștere, în cazuri rare, fragmente de placentă pot rămâne atașate la peretele uterin, cauzând hemoragii severe și riscuri de infecție. În aceste cazuri se practică un chiuretaj uterin pentru a îndepărta aceste fragmente și pentru a preveni complicații grave, cum ar fi sepsisul sau hemoragia postpartum.
- În cazurile de cancer endometrial sau cervical, chiuretajul poate fi utilizat ca parte a procesului de diagnostic, prin colectarea unor mostre de țesut pentru biopsie. De asemenea, în cazurile incipiente, un chiuretaj uterin poate ajuta la îndepărtarea țesutului afectat de cancer.
- În cazurile severe de endometrită (infecție a endometrului), care nu răspund la tratamentele medicamentoase, poate fi necesar un chiuretaj uterin pentru a îndepărta țesutul inflamat sau infectat.
Chiuretajul uterin este, așadar, o procedură versatilă și eficientă în gestionarea unei game variate de afecțiuni ginecologice, având atât scopuri diagnostice, cât și terapeutice.
Riscuri și complicații ale chiuretajului uterin: Deși chiuretajul uterin este o procedură frecvent realizată și, în general, considerată sigură, el nu este lipsit de riscuri și posibile complicații. Aceste riscuri sunt relativ rare, dar trebuie cunoscute și înțelese pentru a putea lua o decizie informată cu privire la efectuarea intervenției.
- Infecția: Una dintre cele mai comune complicații după un chiuretaj uterin este infecția uterină sau a tractului genital. Infecțiile pot apărea din cauza bacteriilor care pătrund în uter în timpul procedurii sau după aceasta. Simptomele pot include febră, dureri pelvine, secreții vaginale neobișnuite și, uneori, sângerări anormale.
- Perforația uterului: O altă complicație posibilă în timpul unui chiuretaj uterin este perforarea uterului, care apare când chiureta sau alt instrument chirurgical străpunge peretele uterin. Aceasta poate provoca sângerări interne și, în cazuri grave, poate afecta alte organe din apropiere, cum ar fi vezica urinară sau intestinele. În cazurile de perforație, poate fi necesară o intervenție chirurgicală suplimentară pentru a repara daunele.
- Leziuni ale colului uterin: În timpul procedurii de chiuretaj uterin, colul uterin poate suferi leziuni, în special când este necesară dilatarea acestuia pentru a introduce instrumentele. Aceste leziuni pot duce la sângerări, iar în unele cazuri, poate fi nevoie de suturi pentru a repara colul uterin.
- Sângerări excesive (hemoragie): Sângerările excesive pot apărea în timpul sau după un chiuretaj uterin. În general, după chiuretaj, sângerările vaginale sunt ușoare și durează câteva zile, dar sângerarea masivă poate apărea ca urmare a unei complicații, cum ar fi perforația uterului sau afectarea vaselor de sânge.
- Sindromul Asherman: Reprezintă o afecțiune rară, dar gravă, în care se formează țesut cicatricial în interiorul uterului sau în cavitatea uterină, ca urmare a unui chiuretaj uterin. Aceste aderențe pot duce la modificări ale ciclului menstrual, infertilitate sau pierderi de sarcină.
- Reacții adverse la anestezie: Chiuretajul este adesea efectuat sub anestezie generală sau locală, iar unele persoane pot prezenta reacții adverse la medicamentele utilizate pentru anestezie. Aceste reacții pot include dificultăți respiratorii, scăderea tensiunii arteriale, greață sau vărsături.
- Eșecul procedurii: Uneori, chiuretajul nu reușește să îndepărteze complet țesutul sau resturile care au cauzat problema inițială, ceea ce poate necesita repetarea procedurii de chiuretaj uterin sau o altă intervenție chirurgicală.
- Impact asupra fertilității: În cazurile în care procedura de chiuretaj uterin cauzează leziuni uterine sau formarea unor aderențe (sindromul Asherman), acesta poate afecta fertilitatea, făcând mai dificilă conceperea sau menținerea unei sarcini viitoare.
- Impact emoțional: Deși nu este o complicație fizică, trebuie menționat că un chiuretaj uterin poate avea un impact emoțional semnificativ asupra femeilor, în special în cazurile de avort terapeutic sau spontan. Stările de tristețe, anxietate sau chiar depresie pot apărea după procedură.
- Risc crescut pentru anumite afecțiuni: Femeile care au anumite afecțiuni medicale, cum ar fi boli cardiace, diabet sau tulburări de coagulare a sângelui, pot avea un risc mai mare de complicații legate de un chiuretaj uterin.
Avortul medicamentos vs. Avortul chirurgical
Avortul medicamentos reprezintă o procedură care implică administrarea unor pastile cu efect abortiv în scopul întreruperii unei sarcini. Spre deosebire de chiuretaj, în acest caz nu este necesară anestezia și nici utilizarea unor instrumente obstetricale, însă procedura se poate efectua numai sub supraveghere medicală, în prezența unui medic ginecolog. Pastilele pentru întreruperea de sarcină necesită o prescripție medicală și trebuie să fie administrate conform recomandărilor medicului. După începerea procedurii, care va dura câteva zile, pacienta trebuie să se prezinte, la intervalele de timp stabilite, pentru control ginecologic, urmat de o ecografie endovaginală.
Avortul medicamentos poate fi realizat numai în cazul unor sarcini incipiente (până la 8-9 săptămâni) și se poate efectua din mai multe motive: fie pentru a finaliza un avort spontan, fie pentru a pune capăt unei sarcini neplanificate sau din cauza unei afecțiuni care impune întreruperea sarcinii. După consultația ginecologică, medicul îi va explica pacientei care sunt pașii necesari pentru procedură, ce riscuri există și ce trebuie să facă dacă apar anumite complicații.
Administrarea unei pastile care blochează acțiunea progesteronului - hormonul care ajută la menținerea sarcinii. În lipsa progesteronului, endometrul se subțiază, iar embrionul se va desprinde și va fi expulzat. După 24-48 de ore, pacienta va lua a doua pastilă, iar la câteva ore de la administrarea acesteia, vor începe contracțiile și sângerarea vaginală, semn că avortul se produce.
Riscul de infecție este mai mic în cazul avortului medicamentos, comparativ cu avortul chirurgical, iar pacienta nu va trebui să suporte o anestezie. Posibilele riscuri ale unui avort medicamentos cuprind, în primul rând, avortul incomplet, urmat de cele mai multe ori de un avort chirurgical (chiuretaj) ori o sarcină în evoluție în cazul în care procedura eșuează. După aproximativ o săptămână de la administrarea ultimei pastile, pacienta se va prezenta din nou la medicul ginecolog, pentru o consultație care să confirme că avortul a fost complet și nu există riscuri. Medicul va evalua starea uterului, tipul și cantitatea de sânge eliminat, astfel încât poate observa din timp o posibilă infecție.
Este normal ca avortul medicamentos să provoace contracții destul de dureroase și o sângerare mai abundentă, dar, dacă apar semne care pot indica posibile complicații, pacienta trebuie să ia imediat legătura cu medicul care o supraveghează. Menstruația va reveni după 4-6 săptămâni de la avort, iar o nouă sarcină poate să apară oricând. De aceea, pacientele care nu doresc să mai rămână însărcinate, trebuie să discute cu medicul ginecolog despre alegerea unei metode eficiente de contracepție: sterilet, pastile anticoncepționale sau o altă soluție.
S1.Ep12: Avortul la cerere | Avortul medicamentos | Chiuretajul | Cum se face ? Este dureros ?
Costul unui avort în România
Cum statul refuză să plafonzeze prețul întreruperilor de sarcină, prețurile diferă în funcție de spital. La spitalele publice o astfel de procedură costă între 500 și 1500 de lei, pe când la clinicile private sumele sunt între 700 și 3000 de lei. Acest preț diferă în funcție de facilitățile spitalelor, dacă îți dorești sau nu zile de spitalizare, dacă se folosește sau nu anestezie generală (în cazul intervențiilor chirurgicale).
tags: #intrerupere #sarcina #cu #chist #pe #uter