Pe lângă miracolul de a simţi în corpul ei un nou suflet, mama vrea să ştie totul legat de maternitate. Uneori, mama este uluită sau înspăimântată de viaţa din pântecele ei, interesul ei principal fiind binele copilului şi doreşte mai mult control emoţional, are nevoie de cunoaştere. Mama vrea să-şi cunoască copilul încă din viaţa intrauterină, să se cunoască pe ea ca mamă, trăirile ei şi întrebările ei să aibă un răspuns. Conceptul este de a dărui părinţilor cunoaştere, încredere, gestionarea temerilor, multe legitime, care umbresc bucuria maternităţii. Educaţia pentru naştere încurajează părinţii să facă alegeri informate.

Uterul este un organ în formă de pară (așezat cu susul în jos), care are un rol esențial în menstruație, fertilitate, sarcină, sexualitate, bunăstare psihologică. Este așezat în spațiul dintre rect și vezica urinară. Uterul în poziție normală, antevers, este așezat în continuarea vaginului, deasupra vezicii urinare, înclinat anterior. În timpul menstrei, își poate schimba ușor poziția. Pentru a nu coborî în vagin, uterul este susținut de ligamente, care îl fac să fie și extrem de flexibil. În cazul unei sarcini, ovulul fecundat se implantează în mucoasa care căptușește pereții uterului (endometru). Chiar dacă la toate femeile uterul este așezat în zona pelvisului, între vezica urinară și rect, poziția sa poate să difere. În cele mai multe situații, pacienta care are uterul poziționat atipic nu prezintă niciun fel de semne și simptome ale acestei condiții, care nici nu se manifestă prin probleme de sănătate. Uterul retrovers nu este o boală și, de aceea, femeile care prezintă această poziționare atipică a acestui organ nu au nevoie, automat, de tratament.

În timpul sarcinii, multe femei au întrebări despre cum se schimbă corpul lor. S-ar putea să te întrebi nu numai cât de mare este fătul, ci și cât de mărit uterul tău. Înainte de sarcină, uterul are aproximativ dimensiunea unei portocale și este situat adânc în pelvis. În jurul a 12 săptămâni de sarcină, uterul are dimensiunea unui grapefruit și începe să crească și să iasă din pelvis, dar încă aflându-se în perimetrul său. În timpul celui de-al doilea trimestru, uterul va crește până la dimensiunea unui papaya. Nu mai încape în interiorul pelvisului. Acesta va fi situat la jumătatea distanței dintre buric și sâni. Pe măsură ce uterul crește, împinge organele din locurile lor obișnuite și pune presiune asupra mușchilor și ligamentelor din jur. Acest lucru va provoca probabil unele dureri, dar acestea sunt complet normale. Începând cu săptămânile 18 și 20, medicul va măsura distanța de la osul pubian până la vârful uterului. Acest număr corespunde, de obicei, cu numărul de săptămâni de sarcină. De exemplu, dacă sunt măsurați 32 de centimetri atunci ar trebui să fii însărcinată în aproximativ 32 de săptămâni. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, uterul se va opri din creștere și va avea dimensiunea unui pepene verde. După naștere, uterul va reveni treptat la dimensiunea și poziția de dinainte de sarcină.

Evoluția uterului în timpul sarcinii

Lăuzia reprezintă o etapă critică în recuperarea organismului feminin după naștere, marcată de modificări fiziologice complexe și provocări unice. În această perioadă, corpul tău trece printr-o serie de transformări pentru a reveni la starea pre-sarcină, în timp ce te adaptezi la noua ta condiție de mamă. Înțelegerea acestor procese și a îngrijirii adecvate este esențială pentru sănătatea ta pe termen lung și pentru dezvoltarea armonioasă a relației cu nou-născutul. Lăuzia reprezintă perioada de aproximativ 6-8 săptămâni după naștere, în care organismul tău revine treptat la starea de dinainte de sarcină. O îngrijire adecvată în această perioadă este crucială pentru sănătatea ta pe termen lung și pentru dezvoltarea armonioasă a relației mamă-copil. Lăuzia este perioada de recuperare a organismului tău după naștere și durează în medie 6-8 săptămâni. Este important să știi că durata lăuziei poate varia de la o femeie la alta. Te poți simți recuperată complet după 6 săptămâni sau poți avea nevoie de până la 3 luni pentru o revenire completă.

În perioada de lăuzie, organismul tău trece prin numeroase modificări fiziologice pentru a reveni treptat la starea de dinainte de sarcină. Lohiile reprezintă scurgerile vaginale care apar după naștere, conținând sânge, țesut decidual și resturi placentare. În perioada de lăuzie, îngrijirea adecvată este esențială pentru recuperarea ta fizică și emoțională după naștere. Lohiile sunt scurgerile vaginale normale după naștere. O îngrijire atentă și holistică în perioada de lăuzie te va ajuta să te recuperezi mai rapid și să te adaptezi mai ușor la noua ta viață de mamă. În perioada de lăuzie, te vei confrunta cu o serie de provocări fizice și emoționale. Una dintre principalele provocări este recuperarea fizică după efortul nașterii. Lohiile reprezintă scurgerile vaginale normale care apar după naștere. Alăptarea poate fi o provocare, mai ales la început. Nopțile nedormite și oboseala sunt comune în perioada de lăuzie. Fluctuațiile hormonale pot duce la schimbări de dispoziție și chiar depresie postpartum. Amintește-ți că fiecare provocare din perioada de lăuzie este temporară.

În perioada de lăuzie imediată, ce durează circa două ore de la delivrare, lehuza este marcată de oboseală dinamică, adesea apărând frisonul fiziologic, caracterizat prin lipsa creşterii termice, lipsa tahicardiei. Lehuzia propriu-zisă se instalează imediat după periodul IV (lehuzia imediată) şi se întinde pe o perioadă de şase săptămâni. În primele 3-5 zile de la naştere se pot întâlni ascensiuni termice care au la bază instalarea secreţiei lactate (furia laptelui) şi angorjarea sânilor. În primele zile, monitorizarea lehuzei constă în urmărirea TA, AV, curba termică, diureza, instalarea lactaţiei, instalarea tranzitului intestinal, involuţia uterină, lohiile.

Involuția uterină fiind de 1,5-2 cm pe zi, în ziua a doua, uterul aflându-se la nivelul ombilicului, în ziua a 6-a la jumătatea distanţei pubo-ombilicale, în ziua a 12-a la nivelul pubelui, apoi sub simfiză şi ajunge la dimensiuni normale între săptămânile 5 şi 6. Reperele pentru procesele fiziologice sau patologice de la nivelul uterului sunt şi lohiile, la care urmărim cantitatea, culoarea, mirosul. Lohiile sunt scurgeri vaginale care apar după naştere, care îşi schimbă aspectul, culoarea, cantitatea de la o zi la alta.

Grafic al involuției uterine

Imediat după expulzie, nou-născutul este aşezat la pieptul mamei, în contact direct piele la piele, manevră benefică, ce ajută la termoreglarea nou-născutului, colonizarea nou-născutului cu germeni ubicuitari, aflaţi în mod normal pe tegumentul mamei şi, nu în mai mică măsură, precizăm că în timpul suptului creşte nivelul de ocitocină eliberat, inducând contracţii care au ca rezultat retracţia uterină.

În perioada de alăptare, de obicei, lipseşte bioritmul menstrual, cu toate că ciclul ovarian îşi poate urma cursul. Treptat, peretele abdominal îşi recapătă tonicitatea, iar pentru întărirea perineului se recomandă exerciţiile Kegel. Hiperpigmentaţia de la nivelul feţei (cloasma) şi cea de la nivelul liniei albe dispar în timp. Unele lehuze se caracterizează printr-o labilitate neuropsihică, cu tendinţe depresive, plâns facil, tristeţe temporară - baby blues - din cauza dezechilibrelor hormonale induse de naştere, prin dispariţia estrogenilor şi hormonilor corionici.

Viitoarele mămici sunt interesate atât de dieta în sarcină, cât şi în perioada de lehuzie. În primul trimestru de sarcină, din cauza tulburărilor digestive, este mai dificilă o nutriţie sănătoasă, dar se insistă pe volumul de lichid necesar. Alimentele indicate sunt fructele, legumele, zarzavaturile, cerealele integrale, carnea de pasăre şi vita slabă, peştele, leguminoasele.

La prima întâlnire oferim câteva date despre Maternitatea SUUB, care se află într-un spital multidisciplinar, vizităm sălile de naştere, sălile de travaliu, camerele pentru lehuze în sistem rooming-in. Pacientele sunt încântate de sistemul nostru rooming-in, deoarece stau din primele clipe alături de copil, deprinzând mecanismul suptului şi învăţând de la asistenta de neonatologie cum să-l schimbe sau să îi facă toaleta.

Durerea asociată naşterii este un mister ce trebuie dezvăluit înainte de a ajunge în sala de naşteri. Naşterea necesită o participare activă din partea gravidei, încurajăm folosirea metodelor de sprijin în travaliu, de la tehnici de respiraţie, masaj, mingi de naştere la suport moral din partea soţului, care poate fi prezent în sala de travaliu şi la naştere. Informăm viitoarele mămici despre semnele care anunţă naşterea, cum ar fi pierderea dopului gelatinos, disconfort în abdomenul inferior, fisurarea sau ruperea membranelor, apariţia contracţiilor neregulate de intensitate variabilă. Mămicile primesc informaţii şi despre semnele pentru care trebuie să anunţe urgent medicul curant şi să se prezinte la camera de gardă, cum ar fi: sângerare vaginală, schimbări în activitatea fetală, lipsa mişcărilor fetale, febră, dureri de cap, ameţeli, edeme. Menţionăm actele necesare pentru internare, dosarul cu analize, ecografii, date despre evoluţia sarcinii. Explicăm termenii medicali folosiţi în travaliu, cum ar fi prezentaţie, poziţie, angajare, BCF - valorile normale (120-160 b/min) CUD, (membrane intacte/rupte, lichid amniotic). Gravidele primesc informaţii despre naşterea naturală şi ce înseamnă un travaliu. Naşterea reprezentând totalitatea fenomenelor mecanice active şi pasive fiziologice, care duc la expulzia fătului şi anexelor sale în afara căilor genitale. Fenomenele active fiind contracţiile uterine care pe perioada travaliului au o anumită frecvenţă, durată, ritmicitate, intensitate şi contracţiile musculaturii abdominale; cele pasive sunt definitivarea formării segmentului inferior, scurtarea şi ştergerea colului, dilataţia colului, formarea pungii apelor şi ruperea membranelor, coborârea fătului prin canalul genital. Teama de durere ne determină să discutăm cum primim, ce sunt contracţiile uterine dureroase şi importanţa lor. Durerea asociată naşterii este diferită, deoarece este limitată în timp şi caracterizată de un început şi un sfârşit relativ bine determinat. Durerea din travaliu este graduală, începe moderat, iar în timp ce dilataţia se măreşte, se intensifică. Pe parcursul travaliului se supraveghează traseul CTG, urmărirea ritmului de bază al cordului fetal, a variaţiilor acestui ritm şi modificările apărute după contracţii şi mişcări fetale. Explicăm importanţa screamatului în expulzie. Colaborarea şi înţelegerea de a te comporta firesc în timpul travaliului şi a expulziei fiind benefice atât mamei, cât şi copilului. O mare parte din paciente doresc analgezie la naştere, motiv pentru care avem o discuţie mai amplă despre analgezia epidurală, cu confortul pe care-l oferă, dar şi cu riscurile punctate în fişa de consimţământ, explicate de medicul obstetrician şi medicul anestezist după efectuarea anamnezei. Momentul injectării pe cateter este indicat de medicul obstetrician, durata analgeziei este de circa două ore, iar în cazul în care pacienta nu a născut, se poate relua injectarea pe cateter.

Ce trebuie să știi despre travaliu și naștere

Pe parcursul sarcinii, gravidele beneficiază şi de serviciul internări de zi, serviciu specializat în monitorizarea materno-fetală (ecografii, analize, monitorizări fetale). Pacientele cu sarcini gestaţionale mici, cu risc de naştere prematură, sunt internate în Clinica Obstetrică-Ginecologie. Primul modul cuprinde date despre dezvoltarea fătului în viaţa intrauterină, dezvoltarea organelor şi apariţia simţurilor, descrise pe trimestre de sarcină.

Distocia la naștere, distocia fetală sau travaliul distocic este o complicație apărută în timpul nașterii naturale, caracterizată prin coborârea dificilă a fătului în canalul de naștere sau de o naștere care nu avansează, în ciuda contracțiilor uterine normale. Distocia la naștere se asociază cu un travaliu prelungit, ceea ce scade aportul de oxigen al fătului. Astfel, în lipsa unei intervenții rapide, se poate asocia cu moarte fetală. Distocia dinamică - înseamnă dificultatea de avansare a travaliului, cauzat de lipsa dilatației la naștere. Uneori, contracțiile uterine inadecvate se pot asocia cu dilatarea insuficientă a colului uterin. Distocia mecanică - se referă la obstrucția canalului de naștere, în general din cauza poziției neobișnuite a fătului sau a dimensiunilor prea mari ale acestuia (macrosomie fetală).

Poziția ideală a fătului pentru naștere este în prezentație cefalică (vertex sau occipitală anterioară). În termeni simpli, acest lucru înseamnă că poziția bebelușului trebuie să fie cu capul în jos, cu fața spre spatele mamei și cu bărbia în piept. Totuși, uneori acesta nu se poziționează corect. Prezentație pelviană: Bebelușul este poziționat cu șezutul sau cu picioarele primele în canalul de naștere; Prezentație occipitală posterioară: Fătul este poziționat cu capul în jos, însă cu fața spre abdomenul mamei, nu spre coloana vertebrală, cum este în cazul prezentației craniene; Prezentație transversală: Poziția fătului este orizontală în uter; Prezentație facială: Deși copilul este cu capul în jos, gâtul este hiperextins. Nu există modalități de a prezice apariția unei distocii la naștere. Complicațiile distociei la naștere pot fi atât fetale, cât și maternale. Procedurile medicale necesare în cazul distociei la naștere diferă în funcție de cauze și severitate.

Manevrele obstetricale: Medicul poate efectua o serie de manevre pentru deblocarea canalului de naștere. Acestea pot include rotația bebelușului, aplicarea de presiune pe zona pelvină sau poziționarea mâinii și antebrațului fătului peste piept, urmată de tragerea ușoară a umărului în afara vaginului. De asemenea, poate fi necesară modificarea poziției de naștere a mamei, cum ar fi ridicarea picioarelor și apăsarea coapselor pe abdomen. Alături de aceste manevre, specialistul poate efectua o epiziotomie (incizia perineului - zona dintre vagin și anus), pentru a lărgi deschiderea vaginului și a facilita nașterea. Este important de știut că manevrele obstetricale cresc riscul de fractură de claviculă și de humerus a nou-născutului; Nașterea asistată: În cazul unui travaliu prelungit, medicul poate utiliza un instrument medical pentru a extrage parțial fătul din canalul de naștere - cum ar fi forceps, care arată asemănător unui clește, sau vacuum, similar unei ventuze. Acestea prezintă, însă, unele contraindicații; Nașterea prin cezariană: Atunci când manevrele obstetricale pentru distocia fetală nu funcționează, singura opțiune rămâne cezariana de urgență. Nu există metode care să garanteze prevenția distociei la naștere. Menținerea unei greutăți normale în timpul sarcinii - prin dietă echilibrată și mișcare zilnic, pentru a evita câștigul ponderal excesiv. În anumite cazuri, medicul poate lua în considerare oxitocina pentru a induce contracțiile uterine și dilatația cervixului, ceea ce poate preveni distocia.

Ilustrație a pozițiilor fetale

Conceptul de “naștere activă” a fost formulat la începutul anilor '80 în UK. Nașterea activă este nașterea în care femeia își urmează propriile instincte și “logica fiziologică” a corpului în timpul travaliului; femeia își păstrează controlul asupra corpului ei, fiind parte activă a travaliului și nașterii. Intervenția obstetricii în actul nașterii este justificată doar atunci când apar complicații. Pregătirea pentru o naștere activă în timpul sarcinii va face să apară mult mai puține complicații în timpul travaliului sau la naștere, va ajuta la o recuperare mult mai rapidă după naștere. Nașterea activă este o naștere naturală în care femeia se va putea mișca activ în prima parte a travaliului, va adopta pozițiile cele mai convenabile, în timpul contracțiilor va respira și se va masa în zonele dureroase, iar între contracții se va relaxa, putând adopta atât poziția semisezând pe masa de nașteri, poziție pe “vine” pe scaunul de naștere, altele. Nașterea presupune o perioadă de travaliu activ, în care femeia gravidă trebuie să facă față durerii. Multe femei sunt tentate să apeleze la medicamente pentru atenuarea durerii, absenta durerii din travaliu și de a depune mai puțin efort. Este indicată folosirea judicioasă și într-o cantitate cât mai mică a medicamentelor în timpul travaliului, și doar atunci când este absolut necesar.

Principiile nașterii active:

  • Forța de gravitație ajută contracțiile uterine la “împingerea fătului”. Pozițiile în picioare, pe vine, în genunchi sunt în armonie cu forța de gravitație; când gravida stă culcată pe spate, efortul ei involuntar de a împinge și de a se screma este inhibat.
  • Intrarea fătului în pelvis este mult mai ușoară când gravida stă în picioare; strâmtoarea superioară este îndreptată înainte, iar strâmtoarea inferioară privește înapoi; această poziție furnizează cel mai bun unghi de coborâre prin canalul pelvin în relație cu gravitația.
  • Unghiul de conducere al uterului (unghiul dintre axul mare al coloanei vertebrale a copilului și cel al coloanei vertebrale a mamei) este mai mare când gravida stă în picioare, astfel că efortul care se cere din partea uterului este mai mic. Uterul tinde să se incline înainte când se contractă. În poziția în picioare, femeia tinde să se incline în față și uterul se contractă fără rezistență. Un mușchi care se contractă împotriva gravitației tinde să obosească și să doară mult mai ușor.
  • Aplicarea capului fătului pe colul care se dilată este ajutată când femeia stă în picioare. Cu fiecare contracție, capul copilului tinde să coboare în jos. În perioada dintre contracții, dacă femeia stă în picioare, presiunea asupra colului uterin este susținută de apăsarea greutății corpului copilului și de conținutul abdominal. Rezultatul este o dilatație mult mai rapidă și mai eficientă.
  • Circulația placentară este mult îmbunătățită, asigurând o mai bună oxigenare a fătului. Poziția “întinsă pe spate” poate produce compresie pe vasele abdominale majore (vena cava inferioară și artera aorta). Compresia pe vasele mari care coboară de la inimă - artera aorta - poate contribui la apariția unor probleme ale fătului prin stânjenirea circulației sângelui în vasele din jurul uterului și placentei. Compresia pe vasele mari care merg la inimă - vena cava inferioară - blochează circulația de întoarcere, contribuind la hipotensiune arterială și posibilă hemoragie maternă.
  • Nervii pelvini care inervează pelvisul și uterul se află în partea inferioară a coloanei vertebrale și intră în pelvis prin sacru. Dacă femeia evită să stea pe spate, nu există presiune directă pe acești nervi, astfel încât durerea este mult mai atenuată. Dacă femeia se sprijină pe sacru, nervii sunt compresati și durerea crește.
  • În timpul sarcinii hormonii înmoaie ligamentele din jurul articulațiilor pelvisului. Atât timp cât femeia stă în picioare, articulațiile sunt libere să se întindă, să se miște și să se adapteze formei capului copilului care coboară în pelvis. Când femeia stă pe vine, sacrul este liber să se miște, permițând diametrului antero-posterior al strâmtorii inferioare a pelvisului să se lărgească cu 30% mai mult decât dacă femeia ar sta direct pe el. Articulația sacro-coccigiană se înmoaie și ea în timpul sarcinii, deplasându-se spre înapoi pentru a lărgi acest spațiu atunci când fătul coboară. Lucrul acesta nu este posibil când femeia stă pe coccis.
  • Când femeia este în picioare în timpul travaliului, există mai puțină presiune directă pe vertebrele gâtului copilului. Copiii care se nasc urmând principiile nașterii active au un mai bun control al capului imediat după naștere, iar reflexul de rotație pentru alăptat la sân este mult mai accentuat la acești copii.
  • În poziția în picioare, țesutul perineal se poate destinde mult mai ușor în jurul capului copilului, reducând foarte mult riscul de “rupturi”. Când femeia stă în poziție semi-sezândă sau curbata, capul copilului coboară direct pe perineu, care este imobilizat și nu se poate destinde. Situația este mult înrăutățită când ea stă culcată pe spate cu picioarele ridicate în șa. Separarea picioarelor întinde țesutul perineal, crescând foarte mult riscul pentru practicarea unei epiziotomii.

Examinarea pacientei are drept scop determinarea unor indicii (semne şi simptome), care pot să sugereze o anumită patologie şi pe baza cărora se poate formula un anume diagnostic. Cunoaşterea exactă a asocierii specifice dintre boli şi manifestările (semnele) acestora este necesară, dar nu suficientă. În acest demers, care este în esenţă demersul diagnostic, este nevoie de informaţie detaliată şi de sinteză în acelaşi timp, de rigoare şi claritate, dar rolul decisiv îi revine intuiţiei antrenate.

Fiecare gravidă se întreabă când va naște, cum va fi, cât de dureros este și dacă își va da seama care sunt semnele nașterii. Este greu de știut exact răspunsurile la toate aceste întrebări pentru fiecare, deoarece fiecare naștere este diferită. Totuși, trebuie să știi când începe travaliul și care sunt semnele nașterii pentru a te prezenta la medic.

Travaliul este procesul de naștere, începând cu contracțiile uterului și terminând cu nașterea copilului. Va trebui, probabil, să te întrebi cum vei ști cu siguranță că ești în travaliu. Discuția cu pacientele este foarte importantă, mai ales celor care vor să nască natural, explicându-le care sunt timpii și la ce să se aștepte, pentru că există tot felul de discuții. Se explică foarte clar ce înseamnă contracțiile, adică ce s-a simțit în momentul în care au avut loc contracții: că se întărește burtica, că se simte o presiune. Se simte cumva o durere în zona pelviană, ca și când ar coborî ceva, o presiune intensă. În momentul în care încep contracțiile, care nu sunt neapărat dureroase, și încep să fie din 10 în 10 minute sau din 5 în 5 minute, ele știu că trebuie să sune medicul.

Semnele care pot anunța travaliul:

  • În nașterile ulterioare, această „cădere” nu se întâmplă adesea până când nu ești cu adevărat în travaliu.
  • Colul începe să se pregătească pentru naștere: începe să se dilate (să se deschidă) și să se elimine (să se subțieze) în zilele sau săptămânile dinainte de naștere. La efectuarea controalelor săptămânale, medicul poate măsura și urmări dilatația printr-un examen intern.
  • Dacă aceasta nu este prima ta sarcină, s-ar putea să simți mai ușor crampe și durere în partea inferioară a spatelui și în zona inghinală.
  • De-a lungul sarcinii, hormonul relaxin a făcut ca ligamentele să se slăbească puțin. Este, de asemenea, responsabil pentru stângăciile din ultimul trimestru. Înainte de debutul travaliului, poți observa că articulațiile din tot corpul se simt puțin mai relaxate.
  • La fel cum mușchii din uter se relaxează în pregătirea nașterii, la fel sunt și alți mușchi din corp - inclusiv cei din rect. Și asta poate duce la diaree, acel simptom de travaliu neplăcut pe care l-ai putut experimenta și în alte momente ale sarcinii. Deși enervant, este complet normal.
  • Creșterea în greutate este de așteptat până la sfârșitul sarcinii. Dar nu este așa. Unele mămici ar putea să piardă chiar și câteva kilograme. Acest lucru este normal și nu va afecta greutatea copilului.
  • Dimensiunea burticii, împreună cu vezica comprimată și alte organe, poate face somnul dificil în ultimele zile și chiar săptămâni de sarcină. Există și opusul. Unele mămici simt o explozie de energie (cunoscută și sub numele de instinctul de cuibărit) pe măsură ce ziua de naștere a copilului se apropie și nu pot rezista la nevoia de a curăța și de a organiza totul.
  • Poți observa pierderea dopului gelatinos care îți etanșează uterul de lumea exterioară. Poate să apară într-o singură bucată mare (arată similar cu mucusul din nas) sau în multe părți mici. În ultimele zile înainte de travaliu, vei observa probabil o secreție vaginală crescută cantitativ și ușor îngroșată.
  • Contracțiile sunt printre semnele nașterii cele mai de temut. Poți experimenta contracții Braxton Hicks săptămâni și chiar luni înainte de naștere. Dacă ești activ, contracțiile reale devin mai puternice în loc să se liniștească, așa cum se întâmplă cu contracțiile Braxton Hicks. Dacă schimbi poziția, contracțiile nu vor dispărea, dar la Braxton Hicks așa se întâmplă adesea. Contracțiile reale progresează, devenind mai frecvente și mai dureroase pe măsură ce trece timpul, adesea intrând într-un model regulat. Fiecare nu va fi neapărat mai dureros sau mai lung decât cel dinainte, dar intensitatea tinde să crească în timp, odată cu evoluția travaliului. Frecvența nu crește întotdeauna într-un model regulat, dar crește treptat. Contracțiile Braxton Hicks vin și pleacă fără a fi mai intense în timp. Primele contracții reale s-ar putea simți ca niște crampe menstruale puternice, tulburări ale stomacului sau scăderea presiunii abdominale. Durerea ar putea fi în partea inferioară a abdomenului sau atât acolo, cât și partea inferioară a spatelui și ar putea radia în jos în picioare.
  • Așa-numita rupere a apei este de fapt unul dintre semnele finale ale travaliului - și se întâmplă doar în aproximativ 15% din nașteri.

În situația ideala, la nașterea naturală, cel mai bine este ca primul să iasă capul copilului. Și asta deoarece este cea mai mare și mai puțin flexibilă parte a corpului. În caz contrar, dacă prin canalul de naștere coboară mai întâi oricare alta parte a corpului, există pericolul să se blocheze capul sau să apară un prolaps de cordon ombilical. Acesta se produce atunci când cordonul ombilical coboară în fața copilului, oprind furnizarea de oxigen.

Poziții ale fătului: factori ce pot cauza malprezentația

De cele mai multe ori, nu există o cauză exactă pentru care apare prezentarea defectuoasă în sarcină. Cu toate acestea, există câțiva factori care o pot influența. Aceștia sunt:

  • Placenta joasă;
  • Prea mult sau prea puțin lichid amniotic;
  • Un uter cu forma anormală;
  • Probleme cu uterul, cum ar fi existența unor fibroame.

Statisticile arată că malprezentația apare în aproximativ 1 din 25 de sarcini. De asemenea, femeile aflate la prima naștere sunt puțin mai predispuse la prezentarea defectuoasă față de cele care au deja cel puțin un copil. Totodată, malprezentația este mai des întâlnită la mamele de peste 40 de ani, cele care au avut anterior un copil astfel poziționat în uter sau care au o sarcină multiplă.

Întoarcerea copilului de către medic sau versiune cefalică externă

În mod normal, malprezentația este depistată în ultimele săptămâni de sarcină, în timpul ecografiei. Bebelușii își schimbă adesea poziția în timpul sarcinii, dar malprezentația rămâne definitivă după săptămâna 37 de sarcină. Și asta deoarece nu mai există suficient spațiu pentru ca bebelușul să se miște. Dacă ești însărcinată în 36 de săptămâni și îți dorești să naști natural, medicul ginecolog te poate ajuta să corectezi prezentarea defectuoasă. Va face acest lucru prin întoarcerea delicată a copilului, într-o poziție cu capul înainte. Acest lucru este realizat cu ajutorul unei tehnici numită versiune cefalică externă. Pentru a corecta o prezentare defectuoasă, unele femei încearcă diferite mișcări fizice sau acupunctură. Nu există însă dovezi sigure că ele funcționează, iar majoritatea malprezentațiilor duc la o naștere prin cezariană. Aceasta este de preferat față de o naștere naturală, în timpul căreia există riscul ca bebelușul să sufere o leziune mai gravă, cum ar fi o fractură, leziuni ale nervilor sau leziuni ale creierului. O naștere naturală în ciuda existenței malprezentației poate provoca și rănirea gravă a mamei.

Poziții ale fătului: prezentatie craniana

Prezentația craniană apare atunci când fătul stă cu capul în jos. Este cea mai sigură și confortabilă poziție pentru o naștere pe cale naturală. În general, fătul se poziționează astfel în luna a șaptea de sarcină, când încă are loc să se miște în uter. După această perioadă, spațiul devine tot mai mic și scad șansele să se poată reaseza. În cazul în care capul fătului este așezat spre coapsa stângă a mamei, nașterea naturală este mai ușoară. Dacă stă în partea dreaptă, nașterea poate fi puțin mai grea. Totuși, din această poziție, fătul se mai poate mișca suficient cât să se poată naște natural fără mari dificultăți.

Poziții ale fătului: prezentatie pelviana

Prezentația pelviană este atunci când fătul este poziționat cu șezutul sau cu picioarele în jos. Nașterea naturală devine mai dificilă în acest caz, iar travaliul se poate prelungi. Spre deosebire de situația de la prezentarea craniană, la cea pelviană colul uterin nu se dilată la fel de eficient pentru o naștere ușoară. În cazul în care prezentarea pelviană este observată după săptămâna 37 de sarcină, este posibil să fie nevoie de ventuză sau forceps pentru a scoate copilul din canalul de naștere. În astfel de situații, nașterea naturală devine mai riscantă.

Poziții ale fătului: prezentatie transversala

Prezentația transversala este poziția care provoacă cele mai mari dificultăți. Într-un astfel de caz, nu se mai poate naște natural sub nicio formă. În cazul în care se întâmplă să se rupă totuși membranele, apare prezentarea transversala neglijată și se impune cezariana de urgență. În astfel de situații, uterul se contractă și-l împinge pe copil exact invers față de cum ar fi normal într-o naștere naturală. Medicii avertizează că există chiar risc de deces.

Poziții ale fătului: prezentatie faciala

Prezentația facială apare atunci când în loc de creștet, primul lucru care apare la naștere e fața copilului. Pentru o naștere naturală ușoară, ideal ar fi ca bebelușul să iasă cu creștetul înainte și bărbia împinsă în piept. De cele mai multe ori, în caz de prezentare facială, medicul alege să facă cezariană, pentru a evita complicațiile.

În ceea ce privește sarcina multiplă, nașterea se poate face atât natural, cât și prin cezariană. Și în acest caz, depinde de poziționarea copiilor. De exemplu, dacă unul este cu capul în jos, iar celălalt cu fundul în jos, se poate naște și natural, și prin cezariană. Dacă amândoi sunt poziționați cu șezutul în jos e mai dificil, iar medicii recomandă apelarea la cezariană pentru a evita eventuale complicații.

tags: #involutia #uterului #gravid

Postări populare: