Ioana Chicet Macoveiciuc, autoarea blogului „Prințesa urbană” și a mai multor cărți pentru copii, a surprins internetul în februarie când a decis să se mute definitiv împreună cu familia în Olanda. După aproape patru luni de „străinătate”, Ioana a povestit pentru Școala 9 cum s-au adaptat la educația olandeză copiii săi, Sofia și Ivan. În Olanda, la școala de limbă, elevii sunt testați permanent pentru progres și când sunt pregătiți, intră în școala publică. Studiază o lună un subiect anume, se joacă mult, lucrează în echipe, învață noțiuni practice. Nu există note, nu există teme iar copiii se simt relaxați, poate prea relaxați, în opinia unor părinți. Cu toate astea, nu fac ambiție pe viitorul copiilor lor.
„Undeva în adâncul sufletului ne-am dorit mereu să încercăm viața în altă parte, și eu, și soțul meu. La fiecare revenire din vreun concediu în străinătate ne lovea acel sentiment de zădărnicie pe care-l simțeam de îndată ce dădeam ochii cu traficul de pe DN1 dinspre Otopeni spre București. Apoi au venit Colectiv, Ordonanța 13, 10 august, pandemia și ne-am dat seama că ne-a ajuns cuțitul la os. Viața era prea stresantă, ne enervam mult în trafic, de fiecare dată când începeau discuții despre vreo lege, când nu aveam loc să mergem pe trotuar de mașinile parcate aiurea, când aveam interacțiuni cu spitalele de stat, cu autoritățile. Ne luptam să ne creștem copiii într-o bulă pe care o conservam cu mare efort. Brusc, într-o seară de aprilie, în 2020, ne-am decis să facem pasul.”
În primul an copiii merg la o școală publică unde se predau materiile principale cu focus pe limba neerlandeză, o școală specială pentru copii veniți din alte țări, apoi vor fi transferați la o școală publică de cartier. Învățământul public este gratuit? Aici, școala este obligatorie și începe de la 4 ani. Ciclul primar durează până la 12 ani, iar ritmul e destul de relaxat. În primii ani se joacă mult, explorează, petrec mult timp afară. Școala este obligatorie, copiii trebuie duși de părinți la școală, iar școlile din cartier trebuie să găsească loc pentru toți copiii. Există la primărie un responsabil cu educația, el se asigură că toți copiii peste 4 ani merg la școală. Nu se dau teme, cel mult proiecte peste weekend, nu există nici note. Se încurajează mult cititul, toate orașele au biblioteci mari, gratuite pentru elevi și cu abonament simbolic pentru adulți (susținute de primării).
Sistemul le este familiar, e asemănător cu ce au experimentat în primii trei ani și jumătate de școală britanică în București. Nu există materii, studiază o lună un subiect anume, se joacă mult, lucrează în echipe. Ajută mult că vorbesc fluent engleză, se pot exprima și cere ajutorul când e nevoie. Observ că învață foarte repede limba, care nu e deloc prietenoasă pentru vorbitorii de limbi latine, ca noi. Au colegi din India, Yemen, Iran, Egipt, Israel, US, UK, Turcia, Polonia, Rusia, Ucraina. De la fiecare învață câte ceva.
Un aspect important este organizarea clasei: la școala de limbă există patru grupe pe vârstă, iar elevii vin știind zero olandeză, unii vorbesc puțină engleză, alții au engleza ca limbă maternă, dar majoritatea nu vorbesc deloc engleză. În medie, în fiecare grupă sunt cam 15 copii, cu doi profesori. În ciclul primar copiii au un învățător, iar la materiile speciale (sport, artă etc.) au profesori diferiți. Părinții participă ca voluntari, există întâlniri între profesori și părinți, iar profesorii discută cu părinții după școală dacă sunt nelămuriri. Au fost organizate întâlniri oficiale cu cadrele didactice responsabile ale copiilor înainte de începerea școlii și ulterior online, după prima lună de școală.
Ioana subliniază că oamenii din Olanda sunt calzi, iar adaptarea la noul mediu include mobilitatea, bicicleta, și atmosfera relaxată. O preocupare a multor părinți români este dacă copiii pot face față competiției; în Olanda, competiția pare să nu fie intensă în ciclul primar, iar îndemnul este să se joace, să lucreze în echipă și să dezvolte înțelegerea lumii prin proiecte practice. În februarie, de exemplu, tematica a fost gunoiul și reciclarea, iar copiii au învățat tot ce se poate ști despre gunoi, vocabular, meserii, ecologie, reciclare, integrând învățarea limbii cu noțiuni practice.
Despre așteptările privind viitorul copiilor, Ioana afirmă că nu există presiune excesivă și punctează ideea că învățarea are loc în joacă. În primul an, copiii sunt transferați între școli pentru a se adapta la limba și cultura locală, apoi intră în sistemul public olandez, unde accentul este pe proiecte și activități fizice, cum ar fi înotul, obligatoriu pentru toți copiii. Biblioteca este încurajată, iar copilul învață să citească, să gândească critic și să se descurce în diverse contexte.
Ioana mai menționează că schimbările pot genera regrese și îndoieli, dar sunt normalități ale tranziției. Este important ca părinții să aibă încredere în noul loc și să ofere sprijin emoțional, deoarece copiii simt tonul părinților și securitatea familială consolidează adaptarea. În cazul pierderii unei sarcini - o temă dintr-un alt filament al discuției - se evidențiază faptul că suportul social este crucial și că dialogul deschis poate ameliora suferința. În plus, pierderea unei sarcini poate provoca un proces de doliu invizibil, iar răspunsul empatic din partea comunității joacă un rol esențial în vindecare.
Pierderea unei sarcini este definită clinic ca întreruperea spontană a sarcinii, de obicei înainte de 20-24 de săptămâni, afectând aproximativ 10-20% dintre sarcinile confirmate. Femeile pot dezvolta sindrom posttraumatic, depresie sau anxietate; bărbații pot experimenta aceleași sentimente de pierdere. Studiile britanice citate indică simptome de stres posttraumatic în aproape 30% dintre femei la o lună după pierdere, cu 18% menținând aceste simptome după 9 luni. Se subliniază importanța acceptării durerii, evitarea stigmatizării și sprijinul emoțional în procesul de vindecare.
Ca psihoterapeut, Anca Pavel evidențiază necesitatea de a oferi sprijin emoțional și de a evita formulații motivaționale care pot diminua suferința. Vizibilitatea suferinței este esențială pentru procesare, iar conversațiile deschise, limitele clare în jurul discuțiilor despre sarcină și sprijinul pentru adaptarea la noua situație pot facilita recuperarea. În cele din urmă, recuperarea nu înseamnă uitare, ci recunoașterea perioadei de doliu și acceptarea acesteia ca parte a vieții.
Suferință în tăcere după pierderea unei sarcini | Cassandra Blomberg | TEDxSDMesaCollege
Ioana Chicet-Macoveiciuc rămâne o voce influentă în spațiul online românesc dedicat părinților și copiilor, promovând fertilitatea dialogului, educația prin scris și inițiative ca retreaturi, cluburi de carte și ateliere pentru adolescenți și părinți. Ea a co-creat, în 2023, o metodă de terapie prin scris numită Sinele autobiografic. Viața în străinătate, în special în contextul migrării în Olanda, a deschis noi perspective asupra educației, familiei și sprijinului emoțional în fața pierderilor, subliniind importanța comunității, a încrederii în copii și a abordării bazate pe curiozitate în procesul educațional.
- Școala olandeză pune accent pe învățare prin proiecte, colaborare în grupuri și activități reale.
- Nu există teme sau note, iar evaluările se fac prin observații și rapoarte de progres.
- Tranziția copiilor către școlile locale se realizează printr-o școală de limbă de tranziție, cu scopul de a învăța limba și stilul de viață local.
- Sprijinul emoțional al părinților este crucial în timpul tranziției și în gestionarea dolilor sau traumelor.
Observații despre integrarea copiilor în societatea olandeză
Olandezii sunt descriși ca fiind activi, cu un stil de viață orientat spre bicicletă și mers pe jos, iar comunitățile locale promovează siguranța rutieră, educația în grădinița comună și bibliotecile publice ca resurse esențiale pentru elevi și familii. În contextul expatilor, nu există o separare pronunțată între copii olandezi și copii străini; țara este cosmopolită, iar educatorii provin din diverse nații, contribuind la o educație multilingvă și interculturală.
Ioana recomandă părinților să ofere copiilor libertate, să pună accent pe gândirea critică, să acorde spațiu jocului în ciclul primar și să încurajeze învățarea prin curiozitate. Cunoașterea limbii engleze contribuie la integrare, iar copiii pot cere ajutorul oriunde este necesar. O hulpă de sprijin social vine din comunitate - vecinii, vânzătoarele, colegii de la școală - și de la comunitatea românească, care oferă informații și suport practică în demersul de migrație.
Întrebări frecvente despre pierderea unei sarcini în contextul vieții moderne
- Cât timp este normal să dureze doliul după pierderea unei sarcini? Nu există o durată fixă; intensitatea scade treptat, dar amintirile pot reapărea la aniversări sau la sarcinile altor persoane.
- Este vina mea că am pierdut sarcina? Nu. Majoritatea cazurilor sunt determinate de factori genetici sau alte condiții medicale, nu de stres sau efort fizic.
- De ce partenerul nu pare la fel de afectat? Frumusețea răspunsului uman la durere este diferită; ambele părți pot suferi în moduri distincte, dar echilibrul susține vindecarea comună.
- Când este sigur să încercăm din nou să avem un copil? Medical, se recomandă un interval de una până la trei cicluri menstruale, dar decizia depinde de starea emoțională a cuplului și consultarea cu specialiști.
În final, articolul subliniază că pierderea unei sarcini este o experiență complexă, cu impact emoțional profund, iar sprijinul emoțional, comunicarea deschisă și abordările bazate pe hrană de încredere sunt cheia pentru o vindecare sănătoasă. Ioana Chicet-Macoveiciuc, prin experiența sa și prin activitatea sa în spațiul online, continuă să inspire schimbarea în educație, să ofere resurse pentru părinți și să contribuie la reducerea stigmatizării traumei pierderii.
tags: #ioana #chicet #macoveiciuc #despre #pierderea #unei
Postări populare:
- Ce trebuie să știi despre cărbunele activ în pasta de dinți: beneficii și riscuri
- Fertiliatea ouălor la găini: cum influențează durata și factorii de reproducere
- Impactul lui Jan Amos Comenius asupra educației prenatale
- spațiul necesar pentru atestarea de asistent maternal
- Psiholog vs. pediatru pentru copilul tău: cum să decizi corect