În practica medicului de familie, nou-născutul și copilul mic ocupă un rol de o importanță majoră și se poate spune că se creează legătura indisolubilă ce se stabilește între medic și familie. Nou-născutul necesită o urmărire activă la domiciliul familiei și la cabinet. O atenție mai specială și un program de urmărire sunt necesare a fi acordate nou-născutului prematur. Un număr tot mai mare de nou-născuți prematuri sunt externați din secțiile de terapie intensivă neonatologie la vârste gestaționale tot mai mici.
Prematuritatea este echivalentă cu urmărirea unor născuți cu risc, iar prematuritatea este asociată cu mortalitate infantilă ridicată și cu un impact patologic de gravitate extremă. Mortalitatea infantilă reprezintă la nivel mondial o preocupare continuă a sistemelor de sănătate naționale și a organizațiilor mondiale de sănătate, dat fiind procentul mare al acestui indicator. În Europa în anul 2015 au murit 129 de copii la o mie de născuți vii, dintre care 68 în primele 28 de zile. România, în 2015, avea o mortalitate infantilă de 6,3‰ născuți vii, în ușoară scădere față de 2010. Prematuritatea este una dintre principalele cauze ale mortalității infantile, extremitatea sub 28 de săptămâni și GN <1000 g reprezentând cele mai critice cazuri.
La nivel mondial, în fiecare an se înregistrează 15 milioane de nașteri premature, dintre care 85% au loc între săptămânile 32 și 37 de sarcină. Rata nașterilor premature este în creștere în aproape toate țările. În România, rata nașterilor premature este de 9%, în timp ce în Europa variază între 5,9% și 14,7%. În București, se marchează această zi cu iluminarea violet a Palatului Parlamentului, iar în Iași, la Maternitatea „Cuza-Vodă” se urmăresc evenimente similare. VG este perioada de la prima zi a ultimului ciclu menstrual până la data nașterii.
În cabinetul medicului de familie, prematurul este programat la vizitele medicale atât la cabinet, cât și la domiciliu. Fiecare examinare clinică include monitorizarea creșterii prin urmărirea în dinamică a perimetrului cranian, a greutății și a taliei, evaluarea pe curbele de creștere corespunzătoare. În primii doi ani de viață există patternuri diferite de creștere între nou-născutul la termen și cel prematur; astfel, la naștere evaluăm datele antropometrice cu ajutorul curbelor Lubchenco, trecând apoi la curbele de creștere specifice prematurilor. Există curbe de creștere și în funcție de tipul alimentației prematurului.
Examinarea prematurului se efectuează în condiții optime: temperatură ideală, lumină naturală în cameră, și, pe cât posibil, cu un anturaj limitat la părinți și copil. Preferăm examinarea sugarului când este liniștit pentru a efectua un examen complet cu ajutorul aparatelor și al sistemelor sticky. Până la vârsta de 2 ani, examenul neurologic conform Amiel Tison și Gosselin cuprinde minimum șase examinări: primele trei până la 9 luni și apoi alte trei între 10 și 24 de luni. Atent acordăm atenție achizițiilor motorii, evaluate întotdeauna la VC a acestuia. Testul BINS (Bayley Infant Neurodevelopment Screen) evaluează comportamente sociale atipice, interacțiunea, comunicarea, comportamentele repetitive, dezvoltarea motorie, și dificultățile vizuale și auditive.
La prematuri se începe testarea de la vârsta corectă pentru timpul de dezvoltare. Scorul scalar reprezintă scorul obținut pe aria testată, iar scorul compozit este suma scorurilor scalare. Pentru diagnosticarea precoce a multiplelor fațete ale dezvoltării copilului, medicii de familie ar trebui să aibă instrumente de screening ușor de utilizat și rapide. Retinopatia prematurității este una dintre cele mai frecvente cauze de cegitate la copil, iar incidența ei este invers proporțională cu VG și GN ale prematurului. Se definește prin trei parametri: localizare, extindere și stadiu evolutiv de la 0 (vascularizație imatură) până la 5 (dezlipire totală de retină).
AABR - potențiale evocate auditive automate; acolo unde AOAE dă rezultatul REFER, se retestează la 3 săptămâni și, dacă persistă REFER, se efectuează AABR. Sindromul TORCH este luat în considerare în evaluările externe ale prematurității. Una dintre cerințele externării din maternitate pentru prematur este abilitatea de a fi hrănit enteral în totalitate. Alăptarea stimulează creșterea și diferențierea intestinală postnatală prin multiplele factori de creștere asociați. La prematuri cu GN sub 1.500 g, se utilizează lapte matern cu fortifianți; laptele mamei prematurelor este adesea deficitar în energie, proteine, calciu, fosfor, zinc, cupru și vitamine. Dezvoltarea neurolologică superioară este direct legată de durata alăptării.
Vaccinarea hepatitei B în maternitate variază în funcție de statusul de purtător al mamei și de greutatea la naștere: dacă prematurul are sub 2.000 g, prima doză poate fi amânată până la o lună postnatal; dacă greutatea depășește 2.000 g, vaccinarea are loc în prima zi de viață. Cele mai multe dintre deciziile de tratament în prematuritate implică sprijinul medicilor de familie din timpul sarcinii, iar educația pentru sănătatea sarcinii începe încă din acest moment.
Un bebeluș de 4 luni poate fi victorie în lupta pentru viață, după intervenții terapeutice salvatoare realizate de o echipă multidisciplinară la Spitalul Baneasa și Banca REGINA MARIA. Povestea gemenilor prematuri ilustrează dificultățile și progresele: naștere prin cezariană la 28 de săptămâni, financiarizarea îngrijirilor în terapie intensivă, și evoluții variate între copii. Problemele majore de sănătate la prematuri includ tulburări respiratorii, displazie bronhopulmonară, hemoragii, hipotermie, hipoglicemie și hipertensiune, necesitând intervenții adaptate. Un caz clinic descrie prematuritatea extremă a unui băiețel cu 1300 g, și a unei fetițe de 1100 g, ambele având tonus redus, cianoze și necesitate de ventilație; fetița a avut o evoluție favorabilă după tratamente cu surfactant și suport ventilator, în timp ce băiatul a necesitat suport pe termen lung.
Dr. Dana Zaciu subliniază rolul unei echipe neonatologice capabile de a gestiona situații complexe: ventilație, tratament cu surfactant, monitorizarea inflamatorie, și tranzitia spre terapii alternative. În circumstanțe critice, soluțiile pot include terapii regenerativ-precum utilizarea celulelor stem mezenchimale din cordonul ombilical; aceste abordări sunt explorate în colaborare cu Banca Centrală de Celule Stem REGINA MARIA și specialiști internaționali. Administrarea celulelor stem poate implica doze endotraheale, monitorizări stricte și planuri de monitorizare pe termen lung pentru a reduce riscul complicațiilor.
Intervenția de medicină regenerativă a fost denumită salvatoare de viață pentru cazul bebelușului prematur cu displazie bronhopulmonară severă. Dr. Magda Dulugiac explică motivele pentru utilizarea celulelor stem: potențialul de a reduce inflamația, de a modula răspunsul imun, de a favoriza angiogeneza, și de a stimula regenerarea țesutului pulmonar. Administrarea s-a făcut în două doze pe cale endotraheală, rezultând în îmbunătățiri semnificative ale parametrilor inflamatori și ale saturației de oxigen, diminuând necesitatea ventilației. Monitorizarea post-terapie a avut în vedere reducerea riscurilor de sechele respiratorii.
O echipă multidisciplinară - obstetricieni, neonatologi, echipe de laborator - este crucială pentru îngrijirea copiilor prematuri. Spitalul Baneasa este prezentat ca un spital dedicat sănătății și siguranței mamelor și bebelușilor, cu acreditare pentru siguranța procedurilor medicale. Directorul medical subliniază colaborarea exemplară dintre obstetrician, anestezist, neonatolog și laborator; participarea la congrese menține echipa la curent cu cele mai noi tehnologii și tratamente.
Potrivit perspectivelor viitorului, medicina regenerativă în prematuritate se proiectează ca un domeniu în expansiune în România, cu promisiuni reale pentru nou-născuți prematuri sau la termen cu patologii diverse, cum ar fi bronhodisplazia, hernia diafragmatică și hemoragiile cerebrale. Planurile de monitorizare, supraveghere și tratament pe termen lung rămân în centrul atenției echipei medicale.
Ideea centrală este colaborarea între multiple specialități pentru a realiza cele mai eficiente modalități de tratament în patologia complexă a prematurității, cu accent pe terapiile regeneratoare atunci când este posibil. Astfel, dezvoltarea și implementarea protocoalelor instituționale poate crește semnificativ prognosticul copiilor prematuri în România.
tags: #sistemul #vizual #la #prematur #si #copilul