Desi multi copii născuți prematur se dezvoltă normal din punct de vedere psihologic, există totuși un procent important al acestora care prezintă întarzieri în dezvoltare în măsura în care le afectează performanța școlară și adaptarea socială de mai târziu. Riscul este mai mare atunci când copiii prematuri au avut o greutate foarte mică la naștere sau au suferit înainte, în timpul sau după naștere diverse traumatisme sau afecțiuni medicale care le-au afectat, direct sau indirect, funcționarea neurologică.
Atunci când nașterea prematură este însoțită și de probleme de vedere, de auz sau ale altor simțuri, lucrurile se complica și mai mult, copiii având din start un deficit în procesarea și mai ales în integrarea la nivelul creierului a informației primite prin organele senzoriale. Este foarte greu de estimat evoluția în timp a acestor copii, existând variații destul de mari de la caz la caz, și se impune o monitorizare periodică (o dată la 3 luni în primul an de viață, apoi o dată la 6 luni) a evoluției dezvoltării lor psihomotrice pentru a lua din timp măsurile corective necesare.
Chiar dacă dezvoltarea extrauterină pare a evolua în parametri normali, aceasta nu poate compensa în totalitate o dezvoltare intrauterină întreruptă prematur. Astfel, nu de puține ori, copiii născuți prematur au dificultăți de autoreglare senzorială și rutine instabile de alimentație și de somn. Copilul poate fi extrem de sensibil, selectiv, mofturos, plângăcios, greu de liniștit și imprectibil. Ulterior, aceste probleme se transferă în plan comportamental și emoțional, construind tabloul unui “copil dificil” cu dificultăți de adaptare la schimbare, reticent la situații sau persoane noi, opoziționist și cu frecvente crize de afect, hiperactiv și cu dificultăți de concentrare a atenției.
Adesea, părinții nu înțeleg corect sursa problemelor de comportament ale copilului și nu adopta măsurile necesare pentru remedierea acestora, accentuându-le și mai mult prin practici parentale incorecte. De multe ori însă dificultățile copilului prematur încep să devină evidente abia la 5-7 ani, în special în sfera abilitaților motorii sau a dezvoltării limbajului. În consecință, chiar și atunci când depășesc cu bine din punct de vedere medical intrarea „grabita” în viață, există riscuri ca, din punct de vedere al abilităților motorii, cognitive și deseori și al celor emoționale și sociale, copiii prematuri să manifeste la vârsta școlară unele probleme.
Cel mai frecvent raportate sunt: dificultăți de a înțelege și opera cu conceptele matematice, scris urât, dezorganizare, dificultăți de încadrare în pagină, probleme de citire; concentrare deficitara a atenției și abilități reduse de organizare și planificare (funcționarea executivă); hiperactivitate și dificultăți de control al impulsului; probleme de orientare în spațiu; dificultăți de coordonare motorie și de performanță motorie fină; uneori întârzieri în dezvoltarea limbajului sau probleme de exprimare verbală.
Toate aceste dificultăți nu se datorează unui coeficient de inteligență redus; copiii născuți prematur care nu au avut probleme neurologice semnificative la naștere au evoluție similară cu a celor născuți la termen. Vorbim mai degrabă de deficite cognitive specifice, în zonă de funcționare cognitivă, uneori foarte „fine” și vizibile abia la vârsta școlară. În toate cazurile, părinții pot preveni și remedia aceste tipuri de dificultăți atunci când iau din timp măsurile necesare de intervenție (kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională, terapie multimodală de stimulare senzorială etc.) în primii 6 ani de viață, când plasticitatea creierului este maximă. Evaluarea psihologică a nivelului de dezvoltare este posibilă încă de la naștere cu ajutorul unor instrumente psihometrice specifice, iar după vârsta de 3 ani se poate efectua evaluarea neuropsihologică a funcțiilor cognitive cel mai frecvent afectate de o naștere prematură.
Rolul emotiilor materne și al sensibilității la traume
Studii diferite au arătat că suferința emoțională în prima lună după naștere a mamelor de prematuri este mai mare în comparație cu cea a mamelor de copii născuți la termen. Explicațiile sunt legate atât de evenimentul nașterii Prematură care este traumatizant în sine, dar și de nivelul de sănătate și dezvoltare a copiilor prematuri. Nesiguranța legată de viitor, întrebările legate de dezvoltarea copiilor sunt surse de incertitudine care conduc adesea la anxietate. Perioada de după naștere prematură vine însoțită de o stare emoțională fragilă, cu un nivel ridicat de distres, cu simptome de depresie, anxietate și sindrom de stres post-traumatic. Mama se confruntă cu o serie de emoții dezadaptative care pot conduce la tulburări emoționale.
Pierderea perioadei de sarcină, planul de a duce sarcina la termen și de a naște un copil complet format este adesea asimilat cu o perioadă de doliu. Vinovăția este o emoție foarte frecvent menționată de mamele de prematuri. Îngrijorarea este, de asemenea, specifică mamelor care nasc înainte de termen. Îngrijirea corespunzătoare, suportul familial, sprijinul emoțional și accesul la servicii specializate pot ameliora aceste dificultăți. Kangaroo Care (KMC) este o metodă demonstrată de a crește supraviețuirea și de a facilita atașarea mamă-copil prin contact piel-la-piel, demonstrând rolul central al mamei în îngrijirea nou-născutului.
Un alt concept relevant este ideea compensării în teoriile psihodinamice, în special în elaborările lui Adler despre complexul de inferioritate și mecanismele de apărare. Compensația poate fi directă sau indirectă, poate fi consolaționistă sau poate lua formă de mască, dar scopul ei este să echilibreze sentimentul de insuficiență și să mobilizeze potențialul organismului. Complexul de inferioritate poate duce la depresie sau hipermotivație, iar în unele cazuri poate declanșa comportamente deformatoare ale caracterului, cum ar fi agresivitatea sau megalomania în cazuri extreme.
Regresia, ca mecanism de apărare, apare ca o revenire temporară la etape anterioare de dezvoltare în fața stresului. Studiile despre regresie arată că aceasta poate scădea în intensitate cu vârsta, fiind mai frecvent la adulții tineri decât la cei în vârstă. Complexul matern, deși variabil, influențează modul în care o persoană se proiectează în rolul de părinte și felul în care interacționează cu figurile feminine din viața sa. Depășirea acestui complex implică recunoașterea influențelor inconștiente și dezvoltarea unei identități adulte independente, iar cercetările despre copiii născuți prematur indică faptul că adaptarea sănătoasă poate fi însoțită de indicatori de interiorizare crescută și exteriorizare redusă față de semenii lor născuți la termen.
Intervenții și concluzii practice
Intervențiile timpurii, precum kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională și terapie multimodală de stimulare senzorială, pot să modifice traiectoria dezvoltării copilului prematur în favoarea unei adaptări optime la vârsta școlară. Monitorizarea periodică a dezvoltării psihomotorii în primii ani de viață este esențială pentru identificarea precoce a dificultăților și pentru implementarea intervențiilor necesare.
Mamele prematurității beneficiază de suport emoțional și social din partea familiei extinse, a personalului medical, dar și din partea organizațiilor nonguvernamentale care promovează terapii precum Kangaroo Care, contribuind la consolidarea legăturii mamă-copil și la îmbunătățirea experienței nașterii prematuri.
Este important de subliniat că rezultatele pot varia foarte mult între cazuri, iar o monitorizare atentă poate facilita identificarea necesității de intervenții complementare sau ajustări ale planului de tratament. Comunicarea deschisă între părinți, cadrele medicale și psihologi este esențială pentru a promova autoreglarea, adaptarea socială și succesul educațional al copiilor născuți prematur.
Maternal health: Ensuring kangaroo mother care for every small or preterm baby
Considerații despre adaptarea în școală
Problemele de înțelegere a conceptelor matematice, scrierea și organizarea paginii, atenția și execuția funcțiilor cognitive pot persista la vârstă școlară. Abordările didactice adaptate, cu sprijin de la logopedie și terapie ocupațională, pot facilita includerea în clasa obișnuită, oferind adaptări curriculare și strategii de învățare pentru copii prematuri.
Resurse și referințe esențiale
- Organizația Mondială a Sănătății - perspective asupra terapiei “kangaroo care” și impactul asupra îngrijirii neonatologiei.
- Studii despre efectele suportului emoțional asupra mamelor de prematuri și despre consecințele psihologice postpartum.
- Literatură despre mecanismele de apărare (regresia) și complexul matern în psihanaliză.
tags: #ipoteza #compensatoare #a #unei #vieti #incheiate
Postări populare:
- Reglementări privind intrarea elevilor în școli conform CNLM și MEN
- Prezentările cheie ale Congresului de Neonatologie și Medicina Fetală
- Ghid complet pentru lucrarea de licență în pediatrie
- Rolul ortopedului pediatru în evaluarea precoce a displaziei de șold la sugari prin ecografia șoldului
- Cum să îmbunătățești factorul de putere