Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) la copii reprezintă o afecțiune frecventă, cu o prevalență cuprinsă între 1,2% și 5,7%. Importanța acestei afecțiuni rezidă în consecințele sale asupra dezvoltării, fiziologiei și funcționării adecvate a copilului.
SASO la copii poate determina un comportament hiperactiv, probleme de atenție și învățare, dificultăți de creștere în greutate și chiar hipertensiune arterială. Orice factor care determină îngustarea excesivă a faringelui sau crește complianța pereților acestuia poate predispune ulterior la apariția SASO. Copiii cu SASO au, de obicei, o predispoziție anatomică spre colapsul căilor respiratorii; îngustarea maximă a căilor respiratorii corespunde zonelor de suprapunere a amigdalelor, vegetațiilor adenoide și vălului palatin. Factorii genetici și hormonali afectează în egală măsură complianța faringiană și, ca urmare, riscul de apariție a SASO.
În acest sens, anamneza și examinarea fizică reprezintă factori puțin relevanți de prognostic, iar evaluarea funcției respiratorii în timpul stării de veghe nu este de ajutor pentru depistarea modificărilor în schimbul de gaze din timpul somnului. Polisomnografia (PSG) reprezintă o extensie a evaluării clinice care furnizează date importante cu privire la fluxul respirator, saturația oxigenului, CO2 și mișcările respiratorii în timpul somnului. Se pot evidenția astfel pauzele de respirație (apneea în somn) și oxigenarea corpului pe toata durata somnului.
Importanța Tulburărilor de Respirație și a Apneei în Timpul Somnului
Tulburările de respirație în timpul somnului, cu forma cea mai severă - apneea de somn - pot fi asociate cu scăderea imunității, hipertensiune arterială, obezitate și chiar rezistență la insulină. La persoanele supraponderale sau care suferă de obezitate poate să apară și sindromul de hipoventilație, atunci când nu reușesc să respire suficient de rapid sau suficient de profund. Astfel, cantitatea de aer care intră în plămâni va fi mai scăzută, iar acest lucru va duce la un nivel scăzut de oxigen în sânge și niveluri ridicate de dioxid de carbon (CO2).
O altă cauză de hipoventilație în timpul somnului o reprezintă scolioza accentuată. Sindromul de apnee în somn la copii influențează negativ creșterea în greutate, activitatea cardiacă sau dezvoltarea cerebrală.
Complicațiile SASO constau în fragmentarea somnului, creșterea efortului de a respira, hipoventilația alveolară și hipoxia intermitentă. O analiză recentă sugerează că este posibil ca hipoxia intermitentă să nu fie cauza principală a tulburărilor patologice la copiii cu SASO.
Diagnostic și Evaluare
Polisomnografia este considerată investigația de elecție la copiii cu suspiciune de SASO și pentru evaluarea indicelui de apnee-hipopnee rezidual după tratament. Aceasta permite obținerea unui raport detaliat al obiceiurilor de somn ale pacienților, fiind singura modalitate de diagnosticare a patologiilor somnului.
În cazul în care polisomnografia nu este disponibilă, se recomandă efectuarea investigațiilor alternative, precum monitorizarea cardio-respiratorie sau poligrafia, care se realizează cu ajutorul unor dispozitive portabile. Poligrafia cardiorespiratorie este mai facil de efectuat, conducând la creșterea accesibilității și a complianței la investigația respiratorie din timpul somnului.
Cazuri clinice prezentate:
- Cazul 1: La vârsta de 3 ani și 6 luni a suferit o intervenție de adenoidectomie, urmată de o perioadă de 6 luni de ameliorare a simptomatologiei.
- Cazul 2: Pacientul M.M., în vârstă de 5 ani, cunoscut cu alergie la proteina laptelui de vacă și la soia, mama - cu alergie la polen de graminee; în urma unei poligrafii cardiorespiratorii efectuate în urmă cu un an se stabilește prezența unui SASO ușor spre moderat, iar la repetate consultații ORL s-a confirmat diagnosticul de vegetații adenoide hipertrofice cu indicație operatorie. Se decide reevaluare completă alergologică, instituirea unui tratament local nazal cu corticosteroizi topici (mometazonă furoat), precum și antihistaminice și inhibitori receptori de leukotriene.
- Cazul 3: Pacienta G.E., în vârstă de 10 ani și 9 luni, supraponderală, operată în urmă cu trei ani pentru obstrucție nazală cronică și sforăit cronic - adenoidectomie și reducerea amigdalelor palatine prin coblație -, se prezintă pentru reapariția sforăitului, cu repetate episoade de rinită acută muco-purulentă și sinuzită acută etmoido-maxilară.
Montaj pacient Polisomnograf
Management Terapeutic și Considerații
Mecanismele care stau la baza apariției morbidităților determinate de SASO sunt probabil multifactoriale și încă neelucidate complet; activarea căilor inflamatorii de către SASO s-a dovedit a fi o componentă fiziopatologică importantă în lezarea organelor-țintă asociată cu această afecțiune.
Uneori, este posibil ca adenotonsilectomia să nu fie întotdeauna cel mai potrivit tratament de primă linie. Această concluzie nu presupune însă faptul că amigdalele sau vegetațiile adenoide nu reprezintă uneori mecanismul primar de apariție a tulburărilor respiratorii în somn la copii. Ea trebuie privită ca un element important pentru luarea în considerare a terapiilor alternative.
O metaanaliză privind complicațiile adenotonsilectomiei stabilește că principalele complicații care apar după adenotonsilectomie sunt tulburările respiratorii și hemoragia secundară. Patogenia SASO la vârstă pediatrică se suprapune pe un sistem fiziologic în dezvoltare, cu implicații respiratorii, cardiovasculare, metabolice și neurocomportamentale.
Dimensiunea tonsilară nu reprezintă un factor de risc independent pentru niciun prag al indicelui de apnee-hipopnee utilizat în definirea tulburărilor respiratorii în somn, ceea ce sugerează faptul că este posibil ca adenotonsilectomia să nu fie întotdeauna cel mai potrivit tratament de primă linie. Se pare că SASO manifestat în timpul copilăriei este un proces dinamic care rezultă nu doar din prezența unor anomalii structurale, ci din combinația anomaliilor structurale cu cele neuromotorii.
| Studiu | Prevalență |
|---|---|
| General | 1.2% - 5.7% |
tags: #jurnal #somnologie #pediatrica