Embriotransferul reprezintă ultima etapă a procedurii de fertilizare in vitro și presupune transferul embrionului selectat de către echipa medicală ca având cele mai bune șanse de reușită la implantare.
În urma fertilizării ovocitului recoltat prin puncție ovariană, în decurs de cinci-șapte zile se dezvoltă embrionul. În acest stadiu, embrionul se numește blastocist. În cazul în care se obțin mai mulți embrioni, selectarea embrionului pentru transfer se face fie pe criterii morfologice sau în urma testării genetice preimplantaționale.
În vederea embriotransferului, uterul trebuie să fie receptiv pentru implantarea sarcinii. În mod natural sarcina se implantează după 6-7 zile de la ovulație. Sub influența progesteronului secretat de corpul galben au loc modificări la nivelul endometrului, pentru a fi pregătit pentru implantare.
Embrionul se poate transfera la șase zile după puncția ovariană, caz ce se numește embriotransfer fresh (embrion proaspăt obținut). Există situații în care se preferă congelarea tuturor embrionilor obținuți (procedură numită „FIV freeze-all”) și efectuarea transferului pe un ciclu ulterior a embrionului după decongelare.
Pacientele cu risc de hiperstimulare ovariană nu vor putea face embriotransfer fresh, deoarece în cazul obținerii sarcinii poate apărea sindromul de hiperstimulare ovariană tardiv care poate fi foarte periculos pentru pacientă. De asemenea, dacă se optează pentru testarea genetică preimplantațională, embrionii testați vor fi congelați până la obținerea rezultatelor genetice.
O altă situație în care se indică congelarea embrionilor este “IVF segmentation”. Există paciente care necesită intervenții chirurgicale pelvine pentru anumite patologii care ar împiedica implantarea normală a embrionului. Cele mai frecvente patologii sunt fibroamele sau polipii uterini și hidrosaplinxul. Trompele dilatate care conțin lichid inflamator (hidrosalpinx) necesită excizie sau întrerupere tubară laparoscopică înaintea embriotransferului, deoarece lichidul inflamator este toxic pentru embrion.
Pentru a transfera un embrion congelat, endometrul trebuie pregătit pentru implantare. Dacă se optează pentru embriotransfer pe ciclu natural, medicii împreună cu pacienta vor urmări ecografic și prin analize de sânge apariția ovulației naturale a pacientei. Trebuie detectată exact ziua ovulației pentru a stabili ziua embriotransferului. A doua opțiune de pregătire a endometrului este ciclul artificial.
Embriotransferul este o procedură nedureroasă care se efectuează fără anestezie. Se realizează sub ghidaj ecografic iar la final pacienta va putea vedea ecografic la nivelul uterului unde s-a transferat embrionul. Înaintea embriotransferului medicul poate opta pentru un test de transfer în care se simulează cu un cateter gol procedura.
Numărul de embrioni transferați depinde de vârsta maternă și calitatea embrionului. Trebuie avut în vedere că transferul mai multor embrioni poate crește riscul de sarcină multiplă. În general, se transferă un singur embrion. În mod excepțional se pot transfera doi embrioni, dar niciodată trei sau mai mulți. În cazul în care pacienta a obținut un embrion euploid, nu se va transfera niciodată mai mult de un embrion.
După embriotransfer, pacienta poate elimina în primele 48 de ore o secreție sangvinolentă (roșiatică), dar fără semnificație patologică. Aceasta este normală, apare în urma manipulării colului uterin și al pasajului cateterului și nu este un semn că embrionul se elimină.
De asemenea, pacientele pot experimenta ușoare crampe abdominale sau balonare, simptome pe care le prezintă și pacientele care rămân însărcinate natural. Pacientele pot avea o sensibilitate a sânilor, greață, balonare sau constipație, din cauza suplimentării cu progesteron și mai târziu din cauza hormonilor secretați de sarcină.
După embriotransfer, respectarea anumitor recomandări poate crește șansele de implantare și succes al procedurii. Imediat după embriotransfer, pacientele își pot relua activitățile obișnuite. Perioada dintre embriotransfer și testul de sarcină nu impune restricții deosebite. Repausul la pat este contraindicat și nu aduce niciun beneficiu. Cu atât mai mult, pacientelor li se indică imediat după procedură să nu stea întinse în pat.
Se recomandă evitarea efortului fizic intens, a activităților sportive solicitante, a băilor fierbinți și a spălăturilor sau tampoanelor intravaginale. Cea mai importantă recomandare până la confirmarea sarcinii este ca pacientele să urmeze tratamentul prescris de către medic după embriotransfer. În special, administrarea progesteronului atât până la testul pozitiv de sarcină cât și pe tot parcursul primului trimestru nu trebuie întreruptă.
De asemenea, există anumite patologii care duc la pierderea sarcinii și pentru care este necesară urmarea unor tratamente specifice în cazul anumitor paciente (imunomodulatoarele, anticoagulante etc.).
La 9-10 zile de la embriotransfer pacienta va efectua testul de sarcină din sânge (beta-HCG) și va doza progesteronul în vederea confirmării sarcinii. Odată ce testul de sarcină este pozitiv, se vor efectua repetări seriate la 48 de ore al beta-HCG-ului, pentru a monitoriza creșterea acestuia. La o sarcină care decurge normal beta-HCG-ul trebuie să crească cu minimum 60% la două zile. În general, nu sunt necesare mai mult de două sau trei dozări dacă totul decurge normal.
Prima ecografie de confirmare a sarcinii se efectuează la patru săptămâni după embriotransfer. În acest moment se poate confirma viabilitatea și localizarea intrauterină a sarcinii, prin constatarea embrionului cu activitate cardiacă. De obicei, evaluările ecografice și recomandările de tratament până la morfologia de primul trimestru se efectuează prin medicul specialist în infertilitate iar ulterior pacienta este preluată de către medicul care îi va urmări sarcina până la final.
Nu există o alimentație specifică care să îmbunătățească șansele de implantare a sarcinii după embriotransfer. Totuși, pacientele trebuie să urmeze recomandările alimentare pe care le au toate pacientele însărcinate. În general se recomandă o dietă sănătoasă și echilibrată, cu fructe, legume, fibre, alimente bogate în proteine și grăsimi nesaturate și evitarea alimentelor procesate. Este interzis consumul de alcool sau alte substanțe toxice.
În primul trimestru de sarcină pacientele nu necesită creșterea aportului caloric. În al doilea și al treilea trimestru creșterea necesarului caloric se calculează pe baza indicelui de masă corporală al gravidei. În general, gravidele normoponderale necesită un aport suplimentar de 200 kcal/zi.
Ca reguli de bază, gravidele trebuie să consume carne și ouă complet preparate termic, să evite mezelurile, carnea afumată și lactatele nepasteurizate. Legumele și fructele trebuie spălate aproximativ 30 secunde cu apă. De asemenea, trebuie evitată contaminarea suprafețelor care intră în contact cu carnea crudă. Gravidele sunt sfătuite să evite consumul de pește sau fructe de mare crude. De asemenea, se recomandă evitarea speciilor marine cunoscute cu conținut crescut de mercur (rechin, pește spadă, macrou și merluciu alb).
Pacientele trebuie să înțeleagă că implantarea embrionului nu este influențată de comportamentul sau alimentația lor după embriotransfer. Factorul determinant în succesul implantării este competența embrionului. Aceasta presupune ca embrionul să fie sănătos genetic și să fie metabolic competent pentru implantare, aspecte care sunt în strânsă legătură cu vârsta maternă. De asemenea, echipa medicală se va asigura că uterul va fi pregătit corespunzător în vederea embriotransferului prin alegerea momentului și medicației potrivite pentru fiecare pacientă.
Dialogul cu echipa medicală poate susține și liniști pacientele în perioada dintre embriotransfer și confirmarea obținerii unei sarcini sănătoase.
10 semne timpurii că transferul de embrioni a avut succes
Etapele Fertilizării In Vitro (FIV)
- Stimularea și monitorizarea ovariană: Proces controlat medical pentru a induce dezvoltarea mai multor ovocite mature. Monitorizarea se face prin examinări ecografice seriate ale endometrului, ovarelor și testări serologice pentru estradiol, progesteron, LH. Tratamentul va fi personalizat în funcție de rezultate.
- Declanșarea ovulației: Se face printr-o injecție hormonală (hCG - Ovitrelle, Pregnyl) ce determină maturarea ovocitelor.
- Colectarea ovocitelor și fertilizarea: Materialul aspirat (lichid folicular, ovocite și celule granulare) este evaluat în laborator de către embriolog. Ovulele obținute vor fi puse în medii de cultură. Fertilizarea se poate realiza prin fertilizare standard sau prin injecție intracitoplasmatică de spermă (ICSI).
- Dezvoltarea embrionilor:
- Ziua 1: Unele ovocite se fertilizează, altele nu.
- Ziua 3: Ovulul fertilizat și cu evoluție bună poate fi deja divizat în 6-10 celule.
- Ziua 5: Embrionul este în stadiul de blastocist.
- Embriotransferul: Transferul de embrioni se poate realiza la 3-5 zile de la puncția ovariană. Managementul contemporan favorizează transferul în ziua 5, adică în stadiul de blastocist, cel mai eficient la pacientele sub 40 de ani cu mai mulți embrioni. Procedura este minim invazivă, nedureroasă, efectuată sub ghidaj ecografic cu un cateter subțire.
- Susținerea hormonală: Preparatele pe bază de estrogen sau progesteron pot fi administrate pe cale orală, injectabilă sau intravaginal. Suplimentarea începe de obicei în ziua puncției ovocitare sau a doua zi după aceasta.
Perioada de după Embriotransfer: Simptome și Recomandări
Implantarea începe atunci când embrionul, ajuns acum la stadiul de blastocist, interacționează cu endometrul - mucoasa uterină. Blastocistul trebuie să iasă din membrana sa exterioară pentru a putea adera la endometru. Starea endometrului - un endometru sănătos și receptiv este esențial pentru implantare.
În primele trei zile după transfer, embrionul, aflat acum în stadiul de blastocist, continuă să se dezvolte activ. Aceasta este o etapă importantă a întregului proces, deoarece blastocistul începe procesul de „eclozare”, esențial pentru viitoarea implantare. Eclozarea este procesul prin care blastocistul iese din zona pellucida, membrana sa exterioară, pas necesar pentru ca blastocistul să poată intra în contact direct cu endometrul cu scopul de a începe procesul de implantare.
Aceasta este perioada critică și decisivă pentru implantarea embrionului. După ce a finalizat procesul de eclozare, blastocistul trebuie să se atașeze de endometrul receptiv. Acest proces, denumit implantare, necesită o interacțiune precisă și complexă între celulele embrionare și cele ale endometrului. Implantarea începe de obicei cu aderența blastocistului la mucoasa uterină, urmată de invazia acestuia în țesutul endometrial.
După ce implantarea a avut loc cu succes, următoarea fază majoră este secreția hormonală. În această perioadă, embrionul începe să producă hCG (gonadotropina corionică umană), un hormon esențial pentru menținerea sarcinii. Prezența hCG în sânge sau urină este un indicator al unei sarcini în curs de dezvoltare și este hormonul detectat de testele de sarcină.
Confirmarea sarcinii se face prin testul de sarcină urinar și testul de sânge. Testul de urină, similar celor utilizate acasă, detectează prezența hormonului hCG și este cel mai eficient dacă se efectuează la aproximativ 14 zile după transferul de embrioni, permițând astfel nivelurilor de hCG să crească suficient pentru a fi detectate. Pe de altă parte, testul de sânge, poate identifica niveluri mai scăzute de hCG și este recomandat să fie efectuat între 10 și 12 zile după transfer pentru o detecție mai precoce. Un rezultat pozitiv la oricare dintre aceste teste indică prezența hormonului hCG, sugerând astfel începutul unei sarcini.
Simptome precum greața, greutatea la nivelul sânilor, durerile de spate, oboseala, durerile de cap, urinarea frecventă, irascibilitatea pot fi asociate cu apariția sarcinii. Lipsa acestor simptome nu trebuie să îngrijoreze, deoarece fiecare organism reacționează diferit.
Scurgerile maronii sunt destul de frecvente după FIV, dar ele nu trebuie confundate cu perioada menstruației. Crampele și contracțiile ușoare pot apărea, dar medicul trebuie informat despre orice modificare.
Recomandări post-embriotransfer:
- Reluarea activităților obișnuite, cu evitarea efortului fizic intens și a activităților sportive solicitante.
- Evitarea băilor fierbinți, a spălăturilor sau tampoanelor intravaginale.
- Continuarea tratamentului hormonal prescris de medic, în special administrarea progesteronului.
- Odihnă suficientă și gestionarea stresului.
- Evitarea fumatului și a consumului de alcool.
- Evitarea căratului greutăților.
- Inotul și baile in cada sunt contraindicate timp de 48 de ore de la embriotransfer.
- Dusurile vaginale, tampoanele si contactele sexuale trebuie evitate.
Testul de sarcină se efectuează, de regulă, la 10-14 zile după embriotransfer. Pentru o precizie ridicată, se recomandă testul de sânge Beta HCG, cu repetare la 48 de ore.
Probabilitatea unei proceduri FIV nereușite este un rezultat pe care trebuie să îl ia în considerare toate femeile care apelează la o astfel de procedură. Nu există garanții de 100%. Rata de succes a unei proceduri de reproducere umană asistată care să se finalizeze cu o naștere este de peste 40% în rândul femeilor sub 30 de ani, scăzând la 8,5% în rândul femeilor peste 40 de ani.
În ceea ce privește alimentația, nu există o dietă specifică care să îmbunătățească șansele de implantare. Se recomandă o dietă sănătoasă și echilibrată, bogată în fructe, legume, fibre, proteine și grăsimi nesaturate. Este interzis consumul de alcool sau alte substanțe toxice.
Echipa medicală este alături de pacienți pentru a oferi sprijin, îndrumare și îngrijirea necesară pe parcursul întregii călătorii spre a deveni părinți.
tags: #la #12 #zile #dupa #embriotransfer