Multe femei se îndoiesc de capacitatea lor de a produce suficient lapte, deși în cele mai multe cazuri temerile lor sunt nefondate. Ele sunt rezultatul îndoielilor și nesiguranțelor, care la rândul lor sunt datorate necunoașterii fiziologiei lactației și evoluției acesteia ca proces natural. Presiunea negativă a societății poate avea și ea o influență decisivă asupra apariției acestor temeri. Există mai mulți factori care explică de ce un procent mic de femei nu își pot alăpta exclusiv nou-născuții.
Un management greșit al alăptării și atașare greșită - una dintre cele mai frecvente cauze ale alimentării insuficiente a bebelușului cu lapte matern este atașarea superficială. Alăptare la program, mese insuficiente - dacă nu vă alăptați copilul suficient de des, cantitatea de lapte se va reduce, sau dacă obișnuiți să controlați durata sesiunii de alăptare (X minute pe fiecare sân) nu veți permite copilului să extragă laptele de care are nevoie și lactația va scădea. În toate aceste cazuri, hipogalactia este inversată prin îmbunătățirea a ceea ce a cauzat-o și prin creșterea frecvenței de stimulare și extracție a laptelui.
Anumite afecțiuni/patologii de sănătate ale mamei pot afecta producția de lapte: obezitatea sau diabetul - în aceste cazuri apare o hipogalactie sau producție scăzută de lapte matern, de obicei temporară, situație în care va fi necesar controlul greutății bebelușului și completarea dacă acesta scade prea mult în greutate. Inhibarea producției de lapte prin medicație - unele cercetări sugerează că pilulele contraceptive care conțin estrogen pot reduce producția de lapte matern. Administrarea Dostinexului încă din maternitate, pentru a alăpta, inhibă temporar prolactina, însă de multe ori se întâmplă ca mama să se răzgândească și să revină asupra deciziei. Retenția de placentă poate inhiba instalarea lactației, iar pierderea post-mastită poate caracteriza scăderea producției. Revenirea menstruației poate inhiba reflexul de ejecție, însă laptele curge odată ce reflexul se activează. Anemia ar putea afecta producția de lapte. Zahăr, tiroidă și alte situații pot influența producția în toate cazurile.
În timpul sarcinii, hipersecreția de estrogen poate determina modificări în sân, iar disfuncțiile tiroidiene pot afecta lactația. PCOS poate implica perturbări hormonale care, în unele cazuri, conduc la hipogalactie sau la risc de hipergalacție. Intervențiile chirurgicale la sân pot afecta producția de lapte prin afectarea canalelor mamare sau a nervilor mamari. În primele zile după naștere, contactul pielă-pe-piele și rooming-in-ul susțin inițierea lactației și pot preveni dificultăți precum atașare, ragade sau blocaje ale sânilor.
Primii pași în maternitate: conexiunea mamă-bebeluș, atașarea corectă și alăptarea la cerere consolidează reflexele de hranire și stimulează producția de lapte. Semnele clare că bebelușul primește lapte suficiente includ creșterea în greutate, somnul după masă, relaxarea și hidratarea adecvată prezentată prin numărul scutecelor ude. În primele zile, creșterea în greutate poate urma un ritm normal, apoi, în săptămânile următoare, mici creșteri zilnice indică aport caloric adecvat. Privind modul în care bebelușul prinde sanul, se poate observa dacă există o alimentare eficientă.
Semnele hipogalactiei și cum să acționezi
Semnele care pot indica o producție scăzută de lapte includ:
- copil agitat sau apatic după supt, sau somnolent;
- nu se înregistrează creștere în greutate adecvată;
- numărul de scutece ude și dezechilibrat în timp;
- scaune închise la culoare sau reduse ca frecvență;
- zgomote de înghițire reduse sau absența plăcerii la hranire;
În cazul suspiciunii de hipogalactie este indicat să se investigate alimentația bebelușului, să se asigure atașarea corectă, să se evalueze necesitatea frenectomiei sau creșterii lactației, și să se ia în considerare suplimentarea temporară cu lapte muls sau lapte matern donat, după consultarea unui specialist. Este esențial să se acorde sprijin specializat și să se mențină alăptarea la cerere pentru a stimula producția.
În situații în care există dificultăți reale, nu este obligatoriu să renunțați la alăptare. Majoritatea cazurilor pot fi rezolvate cu consiliere, terapie și practici corecte de alăptare. Semnele că nu funcționează pot include durere excesivă la supt, refuzul complet sau parțial al prinderii și stagnarea în greutate.
Sugestii practice de alăptare
- Alăptarea trebuie începută imediat după naștere; contactul piele-pe-piele este crucial.
- Alăptează la cerere în primele 4-6 săptămâni și evită în mare parte alăptarea mixtă.
- Confortul mamei: poziționare corectă, hidratare, odihnă adecvată, reducerea stresului.
- Capul copilului la nivelul sânului, bebe orientat spre sân, burtica la burtă cu mama.
- Tehnica corectă a atașării și suptul suficient: buzele babe, limba în poziție corectă, jetul de lapte adecvat.
- Hidratarea și alimentația mamei contribuie la producția de lapte; evita alcoolul în timpul alăptării.
- În timpul puseelor de creștere, hrănește copilul la cerere și previne suplimentarea fără motiv.
În situația în care laptele este limitat, există opțiuni de susținere: hrănire mixtă, lapte matern donat sau lapte formula, cu acordul medicului pediatru sau consilierului în alăptare. Cu o consiliere adecvată, majoritatea mamelor pot atinge o lactație satisfăcătoare și pot menține o relație pozitivă cu bebelușul lor.
Sfaturi pentru poziții de alăptare corecte, exemplificate de Dr. Olteanu Raluca Gabriela
Privind în continuare, mersul natural al bebelușului indică un echilibru sanatos al alimentării. Puseele de creștere pot apărea la 7-10 zile, 2-3 săptămâni, 4-6 săptămâni, 3, 4, 6, 9 luni, iar mama poate observa creșteri în greutate sau schimbări în comportament. Este important să se răspundă cererilor bebelușului și să se solicite ajutor specializat dacă există semne de neliniște sau îndoială.
FAQ
- Ce ar trebui să facem în primele zile după naștere pentru un start bun în alăptare?
- Este esențial ca mama și nou-născutul să fie împreună imediat după naștere, prin contact piele-pe-piele, și să opteze pentru rooming-in; dacă separarea este necesară, să se inițieze alăptarea prin metode alternative, cum ar fi utilizarea unei pompe electrice.
- Cum pot ști dacă bebelușul meu este hrănit suficient în cazul icterului?
- Un nou-născut icteric este hrănit corespunzător dacă cere să sugă la 2-3 ore, suge activ, udă minim 5-6 scutece pe zi și ia în greutate aproximativ 200 g pe săptămână.
- Ce se întâmplă în timpul puseelor de creștere și cum ar trebui să reacționeze mama?
- Puseele de creștere sunt perioade normale; continuă alăptarea la cerere și evită suplimentarea cu lapte praf, dacă nu există un motiv temeinic.
- În primele 6 luni, copilul are nevoie doar de lapte? OMS recomandă alăptare exclusivă până la 6 luni, apoi introducerea treptată a alimentelor adecvate vârstei, cu menținerea laptelui matern ca principală sursă de nutriție.
Alături de aceste practici, este recomandat să consulți un consultant în lactație sau pediatru dacă observi semne de disconfort la alăptare, refuz al sânului, sau stagnare în greutate. Fiecare poveste de alăptare este unică, iar informarea corectă și ajutorul specializat pot restabili încrederea și echilibrul în procesul de hrănire al bebelușului.
tags: #lapte #matern #scadere #greutate #copil
Postări populare:
- Impactul mirosului de cauciuc ars asupra sănătății sugarilor în București
- Gestionarea cancerului mamar în sarcină: aspecte multidisciplinare
- Analiză a cauzelor creșterii fertilității în 2009: aspecte demografice și politici
- Răcire purtătoare de sarcină prin Efectul Peltier: mecanisme și concepte cheie
- Regina Maria Pediatrie Lujerului – acces facil în București