Icterul la nou-născut se definește prin îngălbenirea pielii și mucoaselor acestuia, ca rezultat al hiperbilurubinemiei, adică al creșterii bilirubinei în fluxul sanguin. Bilirubina este un pigment ce apare ca urmare a distrugerii celulelor roșii după naștere. Aceasta trece prin ficat și este eliminată prin bilă. Icterul se produce atunci când bilirubina se formează mai rapid decât poate ficatul să o proceseze.
Icterul neonatal reprezintă colorația în nuanțe de galben a sclerelor, a mucoaselor și a tegumentelor nou-născutului. În majoritatea cazurilor, icterul neonatal nu constituie un semn de îngrijorare. Acesta apare destul de frecvent, 60% dintre nou-născuții la termen și 80% dintre cei născuți prematur prezentând simptomele.
Aspectul galben provine din acumularea în piele a unui pigment galben numit bilirubina. Imediat după naștere, corpul bebelușului trebuie să descompună globulele roșii și să producă altele noi. Culoarea roșie a sângelui provine de la o substanță numită hemoglobina, care transportă oxigenul. Pe măsură ce celulele sunt descompuse, hemoglobina se modifică la nivelul ficatului transformându-se în bilirubina. Deoarece ficatul sugarului este încă imatur, nu poate susține în totalitate întregul proces de eliminare al bilirubinei și de aceea bilirubina se va cumula la nivelul pielii și mucoaselor.
Tipuri de icter neonatal
Icterul neonatal se clasifică în două categorii, în funcție de perioada apariției, dar și de simptomele asociate. În funcție de tipul de diagnostic, se alege tratamentul optim pentru a preveni apariția complicațiilor.
Icter fiziologic
Icterul fiziologic apare după 36-48 ore de viață la 50-60% dintre nou născuții la termen și 80-90% la prematuri. Nou născutul are stare generală bună, valorile bilirubinei nu depășesc 12 mg%. Apare datorită particularității fiziologice a nou născuților de a produce un nivel ridicat de bilirubină. Icterul fiziologic se manifestă la nou-născut după aproximativ 2 zile de la naștere. Acesta se caracterizează prin colorarea sclerelor, a mucoaselor și a tegumentelor, dar starea generală a copilului este bună. În cadrul acestuia, nu se înregistrează modificări ale dimensiunii ficatului sau ale splinei. Asadar, icterul fiziologic se remite după câteva zile până la câteva săptămâni. Prevenirea cazurilor de icter neonatal fiziologic poate fi dificilă, deoarece este un proces natural. Este indicată hrănirea frecventă a bebelușului, mai ales în decursul primei săptămâni de viață, de 8-12 ori pe zi în cazul nou-născuților cu alăptare la sân și administrarea a 30-60 ml de lapte praf odată la 2-3 ore pentru cei hrăniți cu acest tip de lapte.
Icter patologic
Icterul patologic apare din primele ore de viață, uneori cu alterarea stării clinice a nou-născutului, cu valori crescute ale bilirubinei în cordonul ombilical și cu ritm de creștere accentuată după naștere. Icterul patologic se evidențiază încă din primele ore ale nașterii. Nou-născutul prezintă hepatosplenomegalie, iar starea generală a acestuia este alterată. Bilirubina crește constant în acest tip de icter, iar ameliorarea simptomelor se face mai lent.
Cauzele icterului patologic la nou-născuți
Icterul patologic la nou-născuți poate avea multiple cauze:
- incompatibilitatea de grup ABO (mama cu grup O și copilul cu grup A sau B);
- un frate sau o soră care deja a avut icter;
- hipoxia la naștere (lipsa oxigenării);
- sepsis;
- hemoragii ale nou-născutului;
- policitemie (nivelul ridicat de celule roșii din sânge);
- afecțiuni metabolice;
- afecțiuni hepatice;
- afecțiuni endocrine;
- infecții ale sindromului TORCH (toxoplasma, rubeola, citomegalovirus, herpes virus);
- afecțiuni hepatice, atrezia căilor biliare etc.
Una din cele mai frecvente forme de icter este icterul asociat cu alimentația cu lapte matern ce apare la 30% dintre nou-născuți, datorită unor particularități ale laptelui matern. Debutează la 4-7 zile, cu maxim în a III-a săptămână de viață. Nou-născutul nu prezintă alte semne de boală. Nu necesită tratament, nu necesită oprirea alimentației la sân. Bilirubina scade treptat până la 10 săptămâni de viață.
Factori de risc pentru formele severe de icter
Factorii de risc pentru dezvoltarea unei forme severe de icter includ:
- prematurii și, în special copiii născuți înainte de 38 săptămâni de gestație, au un risc crescut din cauza faptului că nu pot procesa bilirubina ca nou născuții la termen; se alimentează mai greu, motilitatea intestinală a acestora este diminuată și au astfel risc de a dezvolta forme intense de icter;
- echimozele semnificative apărute după nașterea naturală laborioasă;
- incompatibilitate de grup ABO și RH;
- alăptarea - atunci când nou-născuții nu primesc suficient lapte matern. Alăptarea are multe beneficii, dar trebuie să ne asigurăm că nou-născutul mănâncă suficient și este hidratat în mod adecvat.
Cum poate icterul să influențeze starea de sănătate a nou-născutului?
Nou născuții cu icter devin somnolenți, astfel încât este necesar să fie treziți la fiecare 3-4 ore pentru a fi hrăniți, evitându-se astfel deshidratarea. În formele severe de icter, dacă nu se intervine terapeutic prompt, nivelul ridicat de bilirubină poate determina afectarea definitivă a creierului și a funcției auditive.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul icterului neonatal se face pe baza examenului clinic efectuat de către medic și a testelor de laborator din sângele bebelușului. De asemenea, bilirubina poate fi determinată și cu un dispozitiv numit bilirubinometru transcutanat ce măsoară reflexia unei lumini speciale prin piele. Rezultatul dorit este afișat în câteva secunde. Cu acest aparat se poate face screening non-invaziv, iar copiii nu vor mai fi înțepați pentru determinarea valorii bilirubinei. Este foarte util și în situațiile în care sunt necesare mai multe evaluări ale bilirubinei la un copil pe parcursul aceleiași zile.
Formele ușoare se rezolvă de la sine, pe măsura ce ficatul începe să se maturizeze. Se recomandă ca nou născutul sa fie hrănit des, de 8-12 ori pe zi. Acest lucru îl va ajuta pe copil să elimine mai ușor bilirubina prin scaun.
Fototerapia
Fototerapia este cel mai comun tratament al icterului neonatal intens. Această metodă constă în expunerea tegumentelor nou născutului la lumina albă sau albastră, expunere ce are ca rezultat descompunerea bilirubinei în produși netoxici, ce sunt eliminați prin urină și scaun. Copilul este dezbrăcat complet (doar ochii fiind acoperiți cu ochelari speciali de protecție și cu pampers) și expus la un fel de lumină fluorescentă. În timpul procesului, bilirubina este transformată într-o formă ce poate fi eliminată mai ușor prin scaun și urină.
Exsanguinotransfuzia
Exsanguinotransfuzia este o metodă terapeutică indicată la nou-născuți în forme severe de icter (în special în incompatibilitățile de Rh sau de grup sanguin) pentru a menține valorile bilirubinei sub pragul neurotoxicității. Nou-născutul va primi sânge de la un donator sau banca de sânge. Sângele nou-născutului va fi înlocuit și va fi redus implicit și nivelul bilirubinei.
Prevenirea icterului neonatal
Se recomandă determinarea grupei sanguine și a Rh-ului în timpul sarcinii, la mamă, și după naștere la copil. Ne asigurăm că nou născutul primește suficientă nutriție prin laptele matern. Nou născutul va fi hrănit de 8-12 ori pe zi, pentru a preveni deshidratarea și a ajuta ca bilirubina să fie ușor eliminată din corp. Atenție la copiii prematuri sau cei care nu primesc suficient lapte matern. Dacă nu alăptați, dați-i nou născutului formula la 2-3 ore în prima săptămână de viață. Este recomandată monitorizarea atentă a bebelușului în prima săptămână de viață.
De ce fac nou-născuții icter?
tags: #laptedemama #despre #icter