Atunci când o persoană nu are soţ supravieţuitor şi nici moștenitori legali din nicio clasă de moştenitori sau aceştia renunţă la moştenire şi nici nu a instituit legatari prin testament, moştenirea sa va fi vacantă (art.1135 alin.1 Cod civil).
În limbaj uzual, prin vacant se înţelege care nu este ocupat de nimeni, liber, fără titular, nereclamat.
Moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat.
Testamentul este un act juridic întocmit de o persoană, în formele care îi sunt permise de Codul civil, prin care aceasta dispune pentru timpul când nu mai fi în viaţă (art.1034 Cod civil).
Bineînţeles. Cele mai întâlnite sunt acelea prin care testatorul lasă averea sau anumite bunuri unor persoane, denumite legatari.
Dispoziţia de recunoaştere este irevocabilă (art.416 alin.3 Cod civil).
Recunoaşterea de către tată a copilului din afara căsătoriei (art.415 alin.2 Cod civil).
Recunoaşterea de către mamă a copilului a cărui naştere nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau, după caz, naşterea a fost înregistrată ca fiind din părinţi necunoscuţi (art.415 alin.1 Cod civil).
Numirea de executori testamentari (art.1077 şi urm.).
Legatul este o gratuitate (liberalitate) făcută de testator legatarului.
Se înţelege că a face legate este o posibilitate, dacă aceasta este dorinţa testatorului.
Nimeni nu este obligat să instituie legatari.
Trebuie spus şi faptul că o astfel de dispoziţie testamentară - legat - nu împiedică în niciun fel pe testator să dispună, în timpul vieţii, cum va dori de bunurile sale.
Bunurile testatorului nu sunt indisponibilizate în timpul vieţii din cauza sau în considerarea legatelor pe care le-a consimţit.
El nu a promis legatarului că îi va şi lăsa bunurile respective, ori o avere mai mare sau mai mică.
Testatorul este liber să-şi întrebuinţeze averea după cum doreşte, după cum poate şi revoca legatul.
Între testator şi legatar nu s-a încheiat un contract.
Legatarul universal moşteneşte o universalitate juridică, averea testatorului, compusă din activ şi pasiv.
Dacă sunt mai mulţi legatari universali fiecare are vocaţie (posibilitatea) de a primi întreaga moştenire.
Aşadar, dacă unul dintre ei renunţă la legat sau nu îl poate primi, atunci celălalt legatar va primi întreaga moştenire.
Testatorul poate institui, în acelaşi timp, un legatar universal - care să-i moştenească întreaga avere - şi un legatar cu titlu particular - care să moştenească anumite bunuri determinate.
Legatul cu titlu universal este acea dispoziţie testamentară prin care testatorul conferă unei persoane sau mai multor persoane - denumite legatari cu titlu universal - dreptul de a primi o parte (fracţiune) din moştenirea sa (art.1056 alin.1 Cod civil).
Şi legatarul cu titlu universal, asemănător legatarului universal, moşteneşte tot o universalitate juridică, formată din activ şi pasiv.
Diferenţa dintre cele două feluri de legate este numai de cantitate.
Legatarul cu titlu particular nu moşteneşte - ca legatarii universali sau cu titlu universal - o universalitate juridică, ci numai anumite bunuri pe care le specifică testatorul, ca, de exemplu: legatul care are ca obiect o casă, anumite terenuri, părţi sociale, bani, o creanţă, o rentă viageră.
Legatarul (beneficiarul dispoziţiei testamentare) - persoană fizică sau persoană juridică - trebuie să fie o persoană determinată sau, cel puţin, determinabilă la data decesului testatorului.
Legatarul nu trebuie să existe la data întocmirii testamentului, ci la data decesului testatorului (pentru că atunci urmează să producă efecte testamentul).
Mai mult, este permis ca testatorul să lase legat unei persoane care nu va exista nici chiar la decesul său, ci mai târziu.
Poate fi instituit legatar chiar şi un moştenitor legal (de exemplu, tatăl îi lasă unui fiu un imobil sau o sumă de bani).
Codul civil permite ca un moştenitor legal să primească legate de la testator şi, deci, să cumuleze cele două calităţi: moştenitor legal şi moştenitor testamentar (art.1102 alin.1 Cod civil).
Testatorul trebuie să identifice legatarii în cuprinsul testamentului sau trebuie, cel mult, să precizeze criterii clare pentru identificarea acestora (art.989 alin.1 Cod civil).
Un legat valabil făcut de testator (şi nerevocat de acesta) poate totuşi să nu-şi producă efectele, adică să existe o imposibilitate de executare a acestuia.
În drept, se utilizează noţiunea de “caducitate”.
Sarcinile sunt obligaţii impuse de testator legatarului/legatarilor.
Sarcinile nu sunt simple dorinţe ale testatorului, ci sunt obligaţii civile pe care legatarul - dacă acceptă legatul - este obligat să le execute.
Legatarul nu poate accepta legatul şi, în acelaşi timp, să refuze să execute sarcina stipulată de testator.
Valoarea sarcinii nu trebuie să depăşească valoarea legatului, caz în care nu ar mai exista gratuitate.
Sarcinile se execută de legatar după acceptarea legatului.
Dacă legatarul nu execută sarcinile, atunci persoanele interesate (beneficiarul sarcinii, executorul testamentar, creditorii beneficiarului legatului) pot cere instanţei executarea silită.
Testatorul poate stipula ca sarcinile să se execute în interesul unei a treia persoane, în interesul testatorului (dar, după decesul său) sau chiar în interesul legatarului.
În dreptul românesc, testamentul verbal (în prezenţa sau nu a martorilor) nu este valabil.
De asemenea, nu este valabil un testament înregistrat audio sau video.
Testamentul olograf trebuie scris integral de mâna testatorului, datat şi semnat de acesta (art.1041 Cod civil).
Testamentul olograf nu este valabil dacă este scris la computer, printat, scris la maşina de scris (chiar dacă ar fi semnat de testator) sau pe alt dispozitiv electronic.
Nu este valabil testamentul care este înregistrat audio sau video.
Nu contează suportul pe care este scris testamentul (hârtie, perete, lemn, piele, plastic, sticlă, etc ), nici instrumentul cu care este scris (creion, pix, stilou, cărbune, etc) sau materialul folosit (cerneală, vopsea, cretă, etc).
Nu are importanţă limba în care este scris (poate fi scris în mai multe limbi sau în altă limbă decât limba maternă a testatorului, cu condiţia, bineînţeles, ca testatorul să cunoască limba străină pe care a utilizat-o).
Testamentul olograf trebuie datat cu precizarea zilei, a lunii şi a anului.
Nu are importanţă locul unde este amplasată data şi nici formatul acesteia.
Testamentul olograf poate fi făcut de orice persoană care ştie (şi poate) să scrie.
Testamentul olograf nu necesită martori (ca o condiţie de validitate).
Poate fi scris în prezenţa altei persoane.
Nu. Termenii juridici nu pot fi lesne cunoscuţi de către o persoană care nu are studii juridice.
Nu este, deci, nevoie să se utilizeze termeni juridici pentru ca testamentul olograf să fie valabil.
Testamentul olograf este un act sub semnătură privată.
De aceea, moştenitorii testatorului pot oricând declara faptul că nu recunosc scrisul acestuia sau semnătura sa.
De regulă, vizarea spre neschimbare se face de către notarul public care instrumentează procedura succesorală notarială.
Constatarea stării materiale a testamentului olograf se face numai de notarul public care instrumentează cauza succesorală.
Nu este nevoie nici ca legatarul să fie identificat de testator folosind date personale ale acestuia (cod numeric personal, alte date de identitate).
Nu este nevoie ca testatorul să comunice viitorului legatar faptul că i-a lăsat prin legat anumite bunuri.
Testamentul olograf prezintă inconveniente care sunt în legătură directă cu simplitatea întocmirii acestuia: secretul său este, uneori, greu de asigurat de către testator, testamentul poate fi ascuns sau distrus după decesul testatorului, testatorul poate fi influenţat prin mijloace abuzive (sau promisiuni) sau constrâns (uneori, cu puţin timp înainte de deces) să suporte un testament olograf care nu corespunde voinţei sale, poate fi uşor de contestat scrisul testatorului după decesul acestuia, iar, dacă testatorul nu are cunoştinţe juridice, poate să conţină dispoziţii neclare, confuze, greu de interpretat şi de adus la îndeplinire.
Testamentul se întocmeşte la sediul biroului notarial.
Testamentul autentic se poate întocmi şi de o persoană care nu poate să semneze, indiferent care este motivul (de exemplu, nu ştie carte sau din cauza unei infirmităţi).
În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmități, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conținutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voință, notarul urmând să redacteze și să editeze testamentul.
În primul rând, notarul public identifică testatorul şi îi ia consimţământul, testatorul completează olograf o cerere expresă pentru autentificarea testamentului şi semnează testamentul în faţa notarului, ceea ce reduce considerabil un risc de viciere a consimţământului testatorului de către un terţ sau de către legatar sau contestaţii privind scrisul testatorului ori data testamentului.
În al treilea rând, exemplarul original al testamentului se păstrează permanent în arhiva notarului public.
Orice eventuală distrugere a duplicatului testamentului de către un terţ nu are nicio influenţă asupra validităţii şi existenţei testamentului, care se află în arhiva biroului notarial şi care va produce efecte.
Apoi, forţa probantă a testamentului autentic este superioară celei specifice unui testament olograf şi acesta constituie motivul principal pentru care testatorii preferă, în general, să-şi exprime ultimele dorinţe în formă autentică.
Denumirea de testament “privilegiat” are în vedere faptul că, din cauza condiţiilor excepţionale în care testatorul se află, nu ar fi în măsură să întocmească un testament autentic şi legea permite întocmirea acestui testament, scutind de îndeplinirea formalităţilor specifice testamentului autentic.
Este o derogare justificată de caracterul excepţional al situaţiilor în care autorul succesiunii îşi face testamentul şi de faptul că nu are acces la serviciile unui notar sau ale personalului misiunii diplomatice.
Aşadar, testamentul privilegiat nu este niciun testament olograf (nu este scris, semnat, datat de mâna testatorului) şi nu este niciun testament autentic (nu este autentificat de un notar sau de personalul unei misiuni diplomatice).
Testamentul privilegiat este însă întocmit în faţa reprezentantului unor autorităţi.
3) În timpul cât prestează servicii în cadrul forţelor armate ale României (indiferent că este sau nu militar şi indiferent că este pe timp de pace sau în alte împrejurări) - testatorul poate să facă un testament privilegiat în faţa comandantului unităţii militare ori a celui care îl înlocuieşte, în prezenţa obligatorie a 2 martori (art.1047 alin.1 lit.c Cod civil), numai dacă nu se poate adresa unui notar public.
În toate cazurile, prezenţa a 2 martori este obligatorie.
Testamentul privilegiat se semnează de testator (dacă poate semna), de agentul instrumentator şi de 2 martori.
Această dispoziţie constituie o protecţie acordată testatorului.
De regulă, întocmirea unui testament în astfel de situaţii excepţionale, în faţa iminentă a morţii, poate determina testatorul să ia decizii de ultimă voinţă, pe care, dacă ar supravieţui, nu le-ar mai dori (fie că au fost pripite, fie că au fost puternic influenţate de starea în care se afla).
Fiind un legat, după decesul deponentului, beneficiarul legatului va trebui să prezinte instituţiei specializate certificatul de legatar eliberat de notarul public sau, după caz, hotărârea judecătorească, care îi atestă drepturile, pentru a i se elibera sumele de bani sau valorile depuse (art.1049 alin.2 Cod civil).
Această dispoziţie are ca scop să asigure, în principal, moştenitorii rezervatari, de faptul că liberalitatea făcută de testator nu le încalcă drepturile succesorale.
Da. Legea interzice ca două persoane - indiferent că sunt sau nu căsătorite - să se gratifice reciproc prin legate cuprinse în acelaşi testament (art.1036 Cod civil).
De asemenea, două persoane nu pot face un testament împreună care să conţină un legat în favoarea unei a treia persoane (art.1036 Cod civil).
Namind unui executor testamentar este facultativă (este o decizie de oportunitate).
Dacă testatorul nu desemnează un executor testamentar, atunci dispoziţiile testamentare vor fi aduse la îndeplinire de către moştenitorii universali (legali sau legatari universali).
Executorul testamentar trebuie să accepte însuşi misiunea ce i-a fost încredinţată, prin declaraţie autentică.
Puterile executorului testamentar sunt enumerate limitativ de Codul civil (art.1080 Cod civil).
Va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente pentru executarea legatelor.
Va plăti datoriile moştenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament.
Testatorul poate dispune ca executorul testamentar să procedeze la partajarea bunurilor moştenirii.
Executorul testamentar este de drept administrator al patrimoniului succesoral pe o perioadă de maxim 2 ani de la data decesului autorului succesiunii (art.1079 Cod civil).
Testatorul îi poate restrânge dreptul de administrare şi îi poate limita misiunea la o durată mai mică.
În toate cazurile, după decesul testatorului, dacă acesta are moştenitori legali rezervatari şi dacă aceştia solicită expres, notarul public va proceda la verificarea faptului că legatele făcute de testator respectă sau nu drepturile legale ale moştenitorilor rezervatari (rezerva succesorală care li se cuvine imperativ).
Dacă, în urma calculelor şi verificărilor efectuate se constată că anumite legate au depăşit partea din succesiune de care putea dispune liber defunctul (cotitate disponibilă), acestea vor fi reduse corespunzător parţial sau chiar total, după caz.
Revocarea unui testament nu trebuie niciodată motivată.
Un testament poate fi revocat expres de testator fie printr-o declaraţie autentică notarială, fie prin testament ulterior (art.1051 alin.1 Cod civil).
Revocarea făcută prin declaraţie autentică notarială sau prin testament autentic prezintă avantajul faptului că este înscrisă, de îndată, de notarul public sau misiunea diplomatică în Registrul electronic naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL).
Testamentul olograf poate fi revocat total prin distrugerea sa de către testator sau parţial, prin ştergerea unei dispoziţii de către testator, semnată de acesta (art.1052 alin.1 Cod civil).
Un testament autentic nu poate fi niciodată revocat prin distrugerea (ruperea) sa de către testator sau de altă persoană, deoarece exemplarul original al acestuia se află în arhiva notarului.
Acesta constituie unul dintre avantajele considerabile ale testamentului autentic faţă de testamentul olograf.
Astfel, prin acest mecanism, testatorul a gratificat două persoane, “în cascadă”.
Primul legatar trebuie să existe întotdeauna la decesul testatorului.
Dacă acesta nu există (de exemp... moştenirii. dispozițiile art. pe urma defunctului BB, decedat în anul 2020. destinație. moștenirea. anul 2015, după ce AB fusese instituit deja legatar universal.
deja finalizat și citarea legatarului universal. universal nu s-a prezentat și nici nu și-a motivat absența.
acestuia i se eliberase certificatul.
clasificării cuprinse în art. mai multe bunuri determinate, privite ut singuli. gen. fi doar titular al unei creanțe asupra moştenirii[6].
sarcinile moştenirii fratelui). în acest caz obiectul unui legat cu titlu particular).
transmisiuni universale sau cu titlu universal. drepturilor și datoriilor pe care autorul le-a moştenit de la fratele său).
sau de creanță dobândite de testator prin legate cu titlu particular[9].
1. datoriilor şi sarcinilor acesteia[12].
particular nu poate avea loc mai înainte de plata pasivului succesoral.
depășiri [art. 1.067 alin. limita rămasă după plata creditorilor moştenirii.
particular (chiar dacă acesta are ca obiect un imobil).
doar o cotă-parte din imobil, corespunzând valorii ce depășește pasivul.
necesară întregirii rezervei succesorale. succesorală. în acest caz doar pro parte obiectul legatului[15].
2. acest caz pentru pasivul succesoral. acoperite cu celelalte bunuri pe care le-a cules moştenitorul universal.
la plata acestora din urmă, legatul său reducându-se în mod corespunzător.
constituie o universalitate.
Sunt astfel de patrimonii, potrivit art. 31 alin. 3. timpul vieții.
debitor. legatarii. stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştenitorii rezervatari. intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de moştenitor[20].
moştenitor. se interpretează reglementările mai sus citate, faţă de speţa în discuție? următorul termen de dezbatere a cauzei succesorale. cu obiecte ce-i aparţin. sub semnătură privată, avea dată certă obţinută prin procedură notarială.
nu mai locuiau alte persoane în afară de CD. fiind înlocuită, după acceptarea moştenirii, cu cea de proprietar. predarea acestor bunuri, dispoziţiile art. aplicabile. administrativ-teritorială[26].
locul moştenitorului universal? îndeplinirea dispoziţiilor de ultimă voinţă. vor fi exercitate, potrivit art. 1.077 alin. (3) C. acestei misiuni, prin declarație autentică notarială.
instituirea testamentare. De altfel, art. 1.082 alin. (2) C. civ. testamentare, întocmai ca un mandatar. țină însă de libera sa apreciere[28].
acestei vânzări se va face doar de către instanță.
existența legatelor cu titlu particular (sau a celor cu titlu universal). instanței. [1] Potrivit art. [2] Art. 1.056 alin. [4] Potrivit art. [5] Fr. Deak, R. Tratat de drept succesoral, vol. Universul Juridic , București, 2014, p. [6] Art. 1.059 alin. [7] Art. moştenire deschisă sau o cotă din aceasta. [8] Art. înstrăinarea, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, a unei moşteniri. [9] Fr. Deak, R. op. cit., p. [10] Art. 1.114 alin. (2). [11] Potrivit art. participa la distribuirea bunului donat. prevăzută la alin. [12] Art. 1.114 alin. lit. [14] Art. 1.067 alin. [15] Art. [16] Art. [17] Art. este și beneficiar, masa fiduciară se transmite la decesul acestuia. [20] Art. 1.128 alin. [21] Art. 1.128 alin. [22] Art. [23] Potrivit art. 543 alin. (2) C. unele prin altele în executarea unei obligații”. instanța de judecată (art. de către notar (art. 1.116). [25] Art. 553 alin. [26] Art. 553 alin. [27] D. Dunca și D. op. cit., p. [28] Fr. Deak, R. op. cit., p. Legat cu sarcină (sub modo), legat a cărui valabilitate este condiţionată de îndeplinirea de către legatar a unei obligaţii (de a da, a face sau de a nu face ) impusă de testator.
Sarcina este în favoarea unui terţ (de exemplu, asigurarea întreţinerii unei persoane incapabile de muncă). In acest caz sarcina reprezinta o stipulatie pentru altul si constituie fie o plata realizata pe aceasta cale, fie o liberalitatea indirecta.
In ultima situatie este vorba de un legat dublu si regulile de capacitate urmeaza sa fie analizate si in raporturile dintre testatorul stipulant si tertul beneficiar al sarcinii, deci nu numai in cele dintre testator si legatar.
In schimb, problema capacitatii de a face si de a primi o liberalitate nu se pune in raporturile dintre legatar si tertul beneficiar, executarea sarcinii reprezentand plata unei obligatii.
Prin exceptie de la regulile capacitatii succesorale a tertului beneficiar al sarcinii, se recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei nenascute, neiinfintate (in cazul persoanei juridice) sau nedeterminabile, cu conditia ca ea sa existe si sa fie determinabila la data executarii sarcinii.
De exemplu, sarcina stipulata in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia o ruda apropiata a testatorului.
Sarcina in favoarea testatorului (exemplu: suportarea cheltuielilor de inmormantare, organizarea unui ritual religios, plata unor datorii determinate ale defunctului, cum ar fi impozitul neachitat pentru imobilul lăsat moştenire); Sarcina este in interesul sau in favoarea testatorului atunci cand el personal are un interes materail sau moral in executarea sarcinii.
Testatorul nu poate impune legatarului obligatii care sa fie prestate in timpul vietii sale. Aceasta deoarece legatul, cu sau fara sarcina, produce efecte numai din momentul deschiderii mostenirii. El poate fi si revocat pana in acel moment.
Indiferent daca sarcina este stipulata in favoarea unui tert beneficiar sau testatorului, aceasta produce efecte numai din clipa mortii sale, ca si legatul insuşi afectat de sarcina.
In cazul datoriilor sau sarcinilor pe care le suporta succesorii universali sau cu titlu universal, sarcina care afecteaza legatul cu titlu particular le profita acestora.
O astfel de clauza testamentara este valabila, pentru ca regula suportarii pasivului mostenirii de succesorii universali sau cu titlu universal, ca si regula diviziunii de drept intre ei a pasivului, nu este imerativa.
b) Sarcina in favoarea gratificatului/legatarului însuşi (cum ar fi obligaţia de a continua studiile începute sau o certaină cercetare ştiinţifică ).
tags: #legatul #cu #titlu #particular #anulare #pentru
Postări populare:
- Recuperarea postpartum: cum te poate ajuta terapia fizică și îngrijirea copilului
- Concediu, indemnizații și strategii de planificare financiară pentru primul an de creștere a copilului
- Înțelegerea eliminării segmentelor gravide ale viermilor lati: mecanisme, cauze și măsuri preventive
- Dezvăluiri despre istoria Palei Patriarhiei din București: ctitoria și consolidarea modernă
- Caracteristici cheie ale Pampers Active Baby Pants