Accesul la avort în România este un subiect complex, marcat de dificultăți, experiențe variate ale femeilor și un istoric zbuciumat. Chiar și în clinici private, găsirea unui medic dispus să efectueze intervenția poate fi o provocare, iar costurile ridicate transformă acest serviciu într-un privilegiu.
Alina Ușurelu, o artistă vizuală de 33 de ani, a trăit pe propria piele aceste dificultăți. După ce a aflat că este însărcinată în septembrie 2023, lipsa asigurării medicale și a unui venit stabil, alături de natura muncii sale, au determinat-o să ia decizia de a întrerupe sarcina. Procesul de documentare a fost anevoios, iar informațiile găsite online nu i-au oferit încrederea necesară. "Niciun spital nu părea o alegere bună. Aveam senzația că nu se validează nicăieri experiența emoțională a femeii", mărturisește ea.
Situația din România nu este singulară. În alte țări europene, precum Austria, deși avorturile nu sunt strict ilegale, există restricții, iar femeile sunt scutite de pedeapsă doar în primele trei luni de sarcină. În Ungaria, femeile însărcinate sunt obligate să asculte bătăile inimii copilului înainte de a lua o decizie. Chiar și în instituțiile medicale publice, costurile pot fi ridicate, un avort la cerere putând ajunge până la 1.000 de lei, iar pastilele pentru avort medicamentos costând până la 600 de lei.
Gabriel Brumariu, de la Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, subliniază că în zonele rurale, femeile parcurg zeci de kilometri pentru a consulta un medic, iar unele își riscă viața în căutarea unor clinici cu costuri mai scăzute. "Aș vrea să ajung într-un loc în care să nu dau o căruță de bani pentru asta și sunt tratată uman", își exprimă dorința o femeie, care a găsit, în cele din urmă, sprijin și recomandări în mediul online.
Experiența Alinei s-a încheiat cu o vizită la o clinică din București, sugerată de Asociația Moașelor din România. Era în a șasea săptămână de sarcină. Medicul i-a oferit informațiile necesare despre procedura medicamentosă și recuperare.
Dificultăți și Riscuri
Principalele motive pentru care femeile aleg să întrerupă sarcina sunt dificultățile financiare, problemele în relația cu partenerul și riscurile de sănătate, conform unui studiu realizat în SUA. Bianca, o altă tânără care a trecut prin experiența avortului în 2020, a luat această decizie după ce medicii i-au semnalat riscuri pentru făt din cauza tratamentului psihiatric și antiepileptic pe care îl urma.
Căutarea unui spital de încredere a fost dificilă, mai ales în contextul pandemiei. În primăvara lui 2020, doar 12 din 112 spitale contactate de voluntarele Centrului Filia efectuau întreruperi de sarcină. Bianca a găsit, în cele din urmă, o clinică la recomandarea unui medic ginecolog, unde a efectuat un chiuretaj, primind informațiile necesare.
Anca, o altă tânără, a mers la Urgență din cauza durerilor după avortul medicamentos. Medicul Octavia Velicu explică faptul că "unele dureri sunt comparabile chiar cu durerile de la naștere", iar complicațiile, deși rare, pot include infecții, atât în cazul intervenției medicamentoase, cât și a celei chirurgicale.
Ghidul Societății de Obstetrică și Ginecologie din România recomandă procedura până în a 12-a săptămână. Medicul Velicu atrage atenția asupra riscurilor chiuretajului, o "procedură în orb", care poate duce la găurirea uterului. "Nu trebuie să rămână nicio femeie cu ideea că avortul este o metodă de contracepție", subliniază ea.
În 2023, în România au avut loc 28.420 de avorturi spontane și la cerere, numărul fiind în continuă scădere. Medicul Octavia Velicu, deși nu practică avortul "cu drag", recunoaște empatia față de paciente, dar nu își blamează colegii care refuză intervenția.
Istoricul Interzicerii și Legalizării Avortului în România
Istoria avortului în România este strâns legată de legislația comunistă și de consecințele sale. Până în 1936, avortul era pedepsit cu închisoarea. În perioada interbelică, mișcarea feministă a fost divizată pe tema legalizării, cu argumente economice și sociale de o parte, și religioase și naționaliste de cealaltă.
Un moment crucial a fost adoptarea Decretului 463 din 25 septembrie 1957, care a legalizat avortul. Centrele de avort erau organizate în spitale și unități ambulatorii, iar procedura, deși nu gratuită, costa aproximativ 28 de dolari. Sarcinile de peste trei luni puteau fi întrerupte doar în spitale, cu aprobarea unei comisii medicale.
În 1966, Nicolae Ceaușescu a abrogat Decretul 463, interzicând avortul, cu excepția cazurilor de viol, incest sau risc pentru viața mamei. Această decizie a dus la o creștere dramatică a natalității, dar și la un număr mare de decese materne cauzate de avorturi clandestine. Între 1966 și 1989, cel puțin 10.000 de femei au murit încercând să-și întrerupă sarcina în condiții riscante.
În perioada Ceaușistă, lipsa metodelor contraceptive a determinat femeile să recurgă la soluții improvizate, punându-și viața în pericol. Medicii erau puși în situația dificilă de a alege între chiuretaj și histerectomie, iar controalele stricte și frica de Miliție complicau și mai mult situația.
Despre Decretul 770 de interzicere a avorturilor, la Adevăruri despre trecut
După Revoluția din 1989, prin Decretul-lege 1/27.12.1989, avortul la cerere a fost din nou permis în primele trei luni de sarcină. Această decizie a dus la o creștere a numărului de avorturi, dar și la o scădere a mortalității materne. Cu toate acestea, costurile au crescut, iar medicii și-au exprimat îngrijorarea că femeile sărace ar putea apela la persoane necalificate.
În 1996, a fost introdus în Codul Penal articolul 185, care pedepsește avortul efectuat după 14 săptămâni. Între 1993 și 1999, rata avorturilor la cerere a scăzut semnificativ, iar mortalitatea maternă a continuat să scadă, ajungând la 22 de decese la 100.000 de nașteri în 2002, dintre care doar 9 cauzate de avorturi.
Experiența femeilor care au trecut prin avort variază. Unele simt regret, altele un amestec de emoții pozitive și negative, iar pentru altele procedura este simplă. Cercetătorii subliniază că emoțiile din jurul avortului contribuie la răspândirea unor convingeri nefondate științific.
tags: #libertatea #articol #despre #avort