Importanța și caracteristicile limbii materne române în contextul predării/învățării limbilor străine

Metodele tradiţionale de predare au fost considerate ȋn ultimele decenii ȋnvechite şi chiar depăşite, mulţi teoretinicieni militând pentru metodele moderne, care şi-au dovedit importanţa şi utilitatea mai ales ȋn contextual pandemic actual, ȋn şcoala online. Cu toate acestea, metodele tradiţionale de predare şi-au arătat utilitatea ȋn ultimii ani şi s-au făcut resimţite treptat, ȋn predarea unei limbi străine, deoarece s-a ajuns la o suprasaturaţie de metode moderne interactive şi online, elevii fiind mult prea familiarizaţi cu ele şi ajungând uneori să se plictisească uşor de acestea. Astfel, dacă metoda traducerii dintr-o limbă străină, ȋn limba maternă şi invers a fost intens criticată de mulţi specialişti, de-a lungul vremii, aceasta a reapărut ȋn contextul olimpiadelor şcolare de limbi moderne, din anii recenţi, precum şi ȋn manualele de nivel gimnazial, ce urmează noile programe şcolare, demonstrând astfel importanţa ei majoră, ȋn predarea şi ȋnvăţarea unei limbi străine.

În acelaşi timp, metodele moderne de predare-ȋnvăţare ȋncurează asimilarea limbii prin exemple, imagini, situaţii de comunicare, în timp ce cele tradiţionale pun accent pe traducere ȋn limba maternă şi prin realizarea unor exerciţii repetitive, prin care elevul poate să ȋnsuşească mai bine limba străină pe care o ȋnvaţă. La vârste timpurii, ȋn primii ani de studiu a unei limbi străine este absolut necesar ca profesorii le traducă elevilor ȋn limba maternă, elementele pe care nu le pot deduce din context sau să le explice anumite chestiuni gramaticale ȋn limba maternă, pentru o bună fixare a cunoştinţelor noi.

În ultimii ani, ȋn România, documentaţia specifică şi obligatorie, cum ar fi planificările calendaristice şi pe unităţi, care trebuiau redactate ȋn limba străină de predare, au revenit la conţinut total ȋn limba română. Din experienţa personală ca profesor de limba engleză, ȋncerc mereu să păstrez un echilibru ȋntre metodele moderne şi cele tradiţionale de predare, cele din urmă dovedindu-se adesea mai de ȋncredere şi mai utile decât primele, fiind uneori criticată sub acest aspect. La ȋnceputul carierei folosind destul de frecvent limba maternă la clasele cu nivel scăzut de limbă sau la cele de ciclu primar, am constatat utilitatea acestora în anumite situaţii.

În concluzie, trebuie să conştientizăm faptul că tradiţionalul nu este neapărat depăşit, precum şi că metodele moderne nu sunt ȋntotdeauna cele mai reuşite.

V-ați oprit vreodată să vă gândiți ce s-ar întâmpla dacă limba voastră maternă ar dispărea? Ar fi, cu siguranţă, foarte trist. Cu toate acestea, dispariția limbilor este o realitate. De pe Google, aflăm că aproape jumătate din limbile cunoscute astăzi sunt pe cale de dispariție. Diversitatea lingvistică este o parte a diversității biologice. Atunci când dispar specii de animale sau plante, planeta are de suferit. Tot așa, dacă limbile s-ar pierde și am ajunge să comunicăm doar în engleză, spaniolă, germană, franceză și chineză, întreaga lume ar fi mult mai săracă.

Dar ce este o limbă maternă? Limba maternă este prima limbă pe care o persoană o învaţă în primii ani de viaţă şi pe care o va folosi pe tot parcursul vieţii, ca instrument de gândire şi comunicare. Modul în care gândim şi ne definim este strâns legat de limba noastră maternă. Fiecărei limbi îi corespunde o cultură specifică. Orice limbă este asociată cu un mod diferit de a vedea realitatea. Când vorbim de limba maternă, ne referim la limba pe care fiinţa umană o dobândeşte de la părinţi sau în cadrul familiei lărgite.

În acest mediu imediat, limba maternă se dobândeşte în mod natural, fără intervenţii lingvistice conştiente, de aceea este, în general, limba în care se atinge cel mai mare grad de competenţă lingvistică atunci când sunt cunoscute sau stăpânite şi alte limbi. Limba maternă este esenţială pentru învăţare, deoarece facilitează dobândirea abilităţilor de lectură şi scriere, abilităţi care stau la baza dezvoltării personale. De asemenea, este o expresie unică a identităţii noastre, a unităţii noastre ca popor şi o sursă de cunoaştere şi de dezvoltare a creativităţii.

Din momentul în care un copil este introdus într-o limbă nouă, trebuie să îi oferim oportunităţi pentru ca acesta să continue să îşi dezvolte utilizarea primei limbi, deoarece acest lucru va facilita învăţarea unor niveluri mai complexe de competenţe şi cunoştinţe, proces pe care modelele de educaţie multilingvă îl încurajează pentru a construi o punte către învăţarea unei noi limbi. Limba este, poate, singurul mijloc prin care are loc procesul de socializare între fiinţele umane, prin care vorbitorul construieşte sensuri pentru a le schimba în dialog cu ceilalţi, construind noi semnificaţii sociale şi culturale.

Existenţa umană este indisolubil legată de relaţiile sociale, menţinute prin comunicare şi dialog. Comoara spirituală a oricărei naţiuni este limba. Cel mai important lucru pentru orice persoană este limba în care învaţă mai întâi să vorbească şi să recunoască lumea. Aceasta este limba copilăriei, limba vorbită în familie, limba primelor relaţii în societate. Statul român, prin intermediul Institutului Limbii Române, direct subordonat Ministerului Educaţiei, oferă copiilor români care trăiesc în diaspora, şansa de a intra în contact atât cu limba lor maternă literară, cât şi cu valori ale patrimoniului cultural românesc, prin cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românească.

Interferenţa lingvistică, cunoscută şi sub denumirea de transfer lingvistic, se referă la transferul caracteristicilor lingvistice între limbi, subliniind faptul că transferul poate fi fie pozitiv, fie negativ. Abordarea teoretică care se ocupă de analiza diferenţelor şi asemănărilor dintre limbi este analiza contrastivă, demonstrând că probabilitatea unui transfer negativ este mai mare când două limbi sunt distincte. Predarea nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe această analiză comparativă; însă aceasta oferă o orientare utilă pentru înţelegerea dificultăţilor elevilor în învăţarea unei limbi străine.

Caracteristici cheie ale limbii române ca limbă maternă

• Limba română este nucleul identitar al românilor и reprezintă fundaţia pentru învăţarea limbilor străine.
• Interferenţa lingvistică poate genera atât greşeli, cât şi transferuri pozitive atunci când structurile sunt similare.
• Analiza contrastivă ajută profesorii să anticipeze dificultăţile elevilor români în traducerea din română în engleză.
• Necesitatea echilibrului între metodele tradiţionale şi cele moderne în practică zilnică.

Implicații pentru practică

1. Profesorii ar trebui să fie conştienţi de diferenţele dintre limba maternă a elevilor şi L2 pentru a facilita depăşirea dificultăţilor.
2. Elevii trebuie să înţeleagă diferenţele pentru a lua decizii lingvistice informate.
3. Predarea nu trebuie să se bazeze exclusiv pe analiza contrastivă, ci să includă strategii variate pentru predare-învăţare.

Conform documentării, rolul limbii materne este fundamental în dezvoltarea competenţelor lingvistice, în educaţia multilingvă şi în promovarea interculturalităţii, iar limba română rămâne un pilon central în identitatea naţională şi în planificarea educaţională a diasporei.

tags: #limba #materna #romaneasca

Postări populare:

• Experiențe ale pacienților cu Alina Dobrinescu, medic ginecolog
• Amenoreea hipotalamică funcțională și stresul: tratament și management
• Pulsul în timpul sarcinii: ce înseamnă valorile normale
• Citate despre puterea, răbdarea și prezența mamei
• Educația sexuală responsabilă și siguranța copiilor online în context românesc