Familiа este prima alcătuire de viaţă obştească şi sâmburele din care cresc toate celelalte forme de viaţă socială. Ea este mediul cel mai prielnic pentru naşterea, dezvoltarea şi desăvârşirea fiinţei umane. În rânduiala Sfintei Taine a Cununiei se cuprind rugăciuni pentru rodnicia căsătoriei, iar în epitimiile de la spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca dată primilor oameni, „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul” (Facere 1,28).
Dar nu numai defăimarea căsătoriei este osândită, ci şi îndeletnicirea cu pregătirea şi practicarea mijloacelor de avort pentru întreruperea sarcinilor. Avortul este o crimă împotriva vieţii umane, iar lipsa de responsabilitate faţă de viaţa copiilor nenăscuţi este văzută ca o îngustare a comuniunii dintre soţi şi o sărăcire a vieţii duhovniceşti a familiei. Canonul 3 Trulan, Canonul 65 Apostolic, 21 Ancira, Canonul 2 şi 8 al Sfântul Vasile, Canonul 33 al Sfântul Ioan Postitorul, toate condamnă abaterile de la porunca de a creşte şi de a dărui viaţă.
Ascultarea Sfintei Scripturi şi învăţăturile patristice despre începutul vieţii
Fiind un act direct împotriva vieţii umane, avortul în sine şi diferitele practici ale acestuia sunt cuprinse prin însăşi porunca VI-a a Decalogului: „Să nu ucizi”. Cartea „Mântuirea păcătoşilor” adânceşte înţelegerea acestei porunci, iar Sfântul Grigorie de Nyssa şi Tertulian au condamnat cu fermitate avortul încă din primele secole creştine. Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază faptul că scopul căsătoriei include reglementarea sexualităţii şi, în mod esenţial, naşterea de prunci; fără copii, căsătoria se poate sărăci în substanţă spirituală. Avortul, deci, este o sărăcire a familiei şi a comuniunii umane.
Ortodoxia susţine că viaţa începe la concepţie şi că sufletul este creat la acel moment. Această hotărâre e întărită de învăţăturile Sfinţilor Părinţi cum ar fi SFÂNTUL VASILE CEL MARE şi SINODUL ÎNTUNERICAT, iar rugăciunile pentru copiii avortaţi şi pentru cei născuţi nebotezaţi arată preocuparea Bisericii pentru mântuirea şi înfrumuseţarea arborelui genealogic al familiilor.
Relația mamă-fiu: între binecuvântare şi responsabilitate
În tradiţia ortodoxă, mama este gardianul vieţii copilului încă din concepţie, iar corpul mamei găzduieşte o fiinţă umană cu suflet. „Pruncul” nu este doar o „aglomerare de celule”, ci o persoană aflată sub ocrotirea Mântuitorului, a cărei viaţă trebuie respectată. În situaţii extrem de rare, când trebuie făcută o alegere între viaţa mamei şi cea a copilului nenăscut, Biserica poate accepta prioritatea mamei din motive de responsabilitate familială, cu condiţia ca această decizie să fie înalt justificată de duhovnic şi ca intregul trup al familiei să fie luat în râvna păcii duhovniceşti.
Familiile care se confruntă cu trauma avortului pot găsi în Biserică sprijin teologic, pastoral şi comunitar. Biserica nu condamnă femeia ca om, ci o primeşte la sânul său, în măsura în care se pocăieşte şi se ajută să meargă înainte pe calea reconstruirii vieţii. Sfântul Sinod şi canoanele ivite în practică arată că pruncii avortaţi pot fi pomeniți doar în anumite contexte liturgice, iar slujbele pentru copiii nebotezaţi şi pentru cei morţi în urma avortului rămân o practică pastorală, în general, contestată în unele circumstanţe, pentru a nu încălca disciplina Bisericii.
Valentin Dănăiață - Nu mai avem timp - predici creștine
Impactul avortului asupra femeii, familiei și societății
Perspectiva ortodoxă arată că avortul afectează nu doar mama, ci întreaga genealogie familială, inclusiv pe cei ce vor fi victimile posibilelor traume. Efectele pot include traume psihice, dezechilibre în relațiile familiale și presiuni sociale. În privinţa copiilor ne-născuți, Biserica subliniază importanța iertării și a susținerii mamei în drumul către o viață nouă, iar rugăciunea și Liturghia pot fi mijloace de vindecare a arborelui genealogic prin Botez și viață în Hristos.
Conversația despre avort în spațiul public include argumente patristice, medicale și sociale. Sfinții Părinți condamnă avortul ca crimă împotriva vieţii şi a demnităţii omeneşti, iar poziţia ortodoxă este clară: viaţa începe la concepţie, iar dreptul la viaţă al copilului nenăscut trebuie apărat. Totodată, Ortodoxia recunoaşte nevoia de sprijin pentru femei în situaţii dificile, promovând adopţia responsabilă, consilierea medicală și sprijinul social ca alternative la avort.
- Rana avortului poate fi tratată prin rugăciune, Spovedanie, împărtășanie și sprijin duhovnicesc, cu însoțire psihologică și comunitară.
- Educația despre responsabilitatea sexuală, sprijinul pentru familiile vulnerabile și măsurile de adopție sunt esențiale pentru prevenția avortului.
- Dialogul între credință, medicină și drepturi ale omului poate orienta politicile publice spre protecția vieții păstrând demnitatea femeii.
Concluzie conform tradiției ortodoxe
Ortodoxia nu poate accepta avortul ca normalitate, ci îl considere o crimă împotriva vieţii, o ucidere cu premeditare, care afectează nu doar părinţii, ci întreaga familie şi comunitate. În toată învățătura ei, Biserica îşi exprimă chemarea la convertire, pocăinţă, rugăciune, și mântuirea prin întâlnirea cu Milostivul Isus Hristos. În acelaşi timp, Ea îndeamnă la solidaritate cu mamele care au trecut prin trauma avortului, oferind sprijin, consiliere și posibilitatea adoptării, pentru a proteja viaţa copiilor nenăscuți și a restaura unitatea legitimă a familiei în lumina iubirii lui Dumnezeu.
tags: #mama #fiu #destainuire #despre #avort #ortodoxa
Postări populare:
- Tratament naturist pentru amenoree: soluții ayurvedice și plante Himalaya pentru menopauză
- Riscuri și recomandări pentru transferul embrionilor în timpul sarcinii
- Schimbări ale mamei în săptămâna 12: expulzia fatului
- Despre Chirila Daniela: pediatru cu specializare si expertiza
- Ce trebuie să știți despre schimbările la naștere la bebeluși în România