Gestionarea unei situații familiale dificile și impactul psihologic al infidelității

Infidelitatea implica relatii sexuale sau emotionale cu alta persoana in afara acordului de relatie existent intre parteneri. Consecintele sunt resimtite de catre toti cei implicati, indiferent daca esti cel care a inselat si trebuie sa suporti consecintele acestei decizii, sau daca ai fost inselat si ai dificultati in a trece peste acest eveniment. Persoanele care descopera infidelitatea partenerului se confrunta cu o forma de trauma bazata pe sentimentul de pierdere. Socul mental resimtit la dezintegrarea sistemului construit in cuplu este insotit de obicei de durere. Acest proces nu este foarte diferit de cel al stadiilor suferintei intalnite in cazul decesului unui persoane dragi.

Prima etapa este negarea - acesta este un mecanism de aparare, ca reactie la socul mental initial, persoana inselata incercand sa se convinga pe sine de faptul ca infidelitatea nu a avut loc si relatia este in continuare neatinsa de acest eveniment. Dupa o perioada, insa, va trece la o senzatie de amorteala, va simti faptul ca viata s-a schimbat si ca nu stie cum sa-si revina. Urmatoarea etapa este cea a furiei. Aceasta va fi urmata de intrebarea “De ce mi s-a intamplat acest lucru tocmai mie?”, iar sentimentele de furie vor fi indreptate spre persoana care a inselat, spre propria persoana si chiar spre oameni care nu au nicio legatura cu acest subiect. Sa simti ca viata a fost nedreapta este firesc si nu ar trebui sa respingi sau sa te simti vinovat de faptul ca treci prin aceasta stare. Incearca sa-ti reamintesti ca in spatelel furiei sta de fapt durerea si ca acesta este cursul natural al vindecarii. Negocierea este cea de-a treia etapa a pierderii. Predomina senzatia ca ai face orice pentru ca viata ta sa revina la normal, acompaniata de vinovatie. Urmeaza etapa depresiei, care desi in acest caz reprezinta o etapa spre vindecare, se poate de asemenea prelungi pe termen lung. In acest stadiu te poti simti extrem de trist, obosit, vulnerabil. Poti experimenta confuzie sau poti fi foarte usor distras. Ultima etapa este acceptarea.

Persoanele care isi insala partenerii sunt adesea portretizate ca fiind insensibile, imorale si egoiste, singurele vinovate pentru distrugerea cuplului si trauma emotionala a partenerului. Situatii atat de complicate ca cea a infidelitatii nu pot insa fi privite doar in alb si negru. Aceste motive dicteaza si atitudinea lor in fata momentului in care infidelitatea le-a fost descoperita sau a fost marturisita. Majoritatea oamenilor sunt constienti ca nu pot ascunde infidelitatea la nesfarsit, ceea ce le provoaca o stare constanta de anxietate. Rusinea si durerea resimtite in fata acuzatiilor inseamna de asemenea ca nu mai este nevoie sa minta si sa se ascunda de partener. Da, daca ambele parti isi doresc asta. Este important sa identifici motivele pentru care aceasta situatie s-a intamplat, fiind nevoie de onestitate si rabdare. Apoi, este necesar sa fie intelese conditiile care au dus la materializarea infidelitatii. Fiecare membru al cuplului va trebui sa identifice si sa-si asume rolul pe care l-a avut. Revenirea la normal nu este in acest caz o idee buna, deoarece acolo se gasesc si problemele care au cauzat infidelitatea. Restabilirea si mentinerea increderii pierdute in urma indifelitatii trebuie de asemenea sa fie o prioritate. Atunci cand increderea in partener exista, te poti bucura in totalitate de tot ce are de oferit o astfel de legatura.

Infidelitatea poate avea efecte serioase asupra unui cuplu. Exista numeroase etape mentale prin care trec persoanele implicate intr-o asemenea situatie si procesul nu este pentru nimeni placut. Acevedo B, et al. (2020). Weiser DA, et al. (2017). Pour M, et al. (2019). Marrisa Moore (2021). In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare.

Legăturile de familie sunt cele mai puternice din viața fiecăruia dintre noi și această putere poate fi de nestăvilit atunci când vine către noi și nu avem abilitățile necesare pentru a o combate. Familia pe de o parte ne poate completa, în timp ce pe de altă parte, ne poate face să ne simțim extrem de singuri și de neînțeleși. Sunt mereu acolo, nu poți să-i alegi și pot fi cele mai bune sau cele mai provocatoare părți din viața ta. Astfel, deși ne naștem cu un bagaj uriaș de resurse, învățăm să reacționăm în anumite moduri sub influența sistemului familial în care ne naștem și ne formăm. După spusele Virginei Satir ” Familiile sunt sisteme în care toată lumea și totul are un impact.” Tot ea, după lungi studii, a ajuns la concluzia că în fiecare familie pot exista variate roluri diferite de personalitate, prin care membrii familiei acoperă inconștient problemele emoționale, ale lor și dintre ei. Roluri pe care membrii din familie și le însușesc, mai ales în condiții de stres și unde nu a fost cultivată ideea comunicarea și exprimarea emoțiilor, într-un mod liber și sănătos .

Este esențial să avem limite clare în relațiile cu membrii familiei pentru un stil de viață sănătos și echilibrat. O graniță este o linie de proprietate personală care marchează acele lucruri pentru care suntem responsabili. Cu alte cuvinte, granițele definesc cine suntem și cine nu suntem. Dovezi substanțiale în studiile care s-au făcut de-a lungul timpului arată în mod constant că relațiile sociale pot influența profund bunăstarea pe parcursul vieții. Relațiile de familie dificile, abuzive sau toxice pot fi greu de suportat de către oricare dintre noi. Putem începe prin a ne întreba dacă relația respectivă este nesigură, toxică sau doar dificil de gestionat. Cercetătorul Ed Tronick, împreună cu colegul său, Andrew Gianino, au calculat cât de des sunt de acord sugarii și persoanele care îi îngrijesc. Ei au descoperit că procentul este surprinzător de mic. Chiar și în relațiile sănătoase, cu un atașament corect, îngrijitorii și bebelușii sunt sincronizați doar 30% din timp. Celelalte 70% sunt nepotriviri, nesincronizări sau reprezintă reparațiile pe care le fac cele două părți pentru a ajunge din nou împreună. Aceste nepotriviri și reparații sunt critice, ne explică Tronick, sunt importante pentru creșterea autoreglării, pentru dezvoltarea capacității de a face față la momentele stresante și pentru reziliența copiilor. Prin aceste nepotriviri - în doze mici, ușor de gestionat - bebelușii, și mai târziu copiii, învață că lumea nu îi urmărește în mod constant sau perfect. Aceste mici expuneri la micro-stresul sentimentelor neplăcute, urmate de sentimentele plăcute care însoțesc reparația sau revenirea împreună, sunt, de fapt, cele care le oferă o practică gestionabilă în a-și menține echilibrul emoțional atunci când în jur este agitație. „Repararea rupturilor este cel mai important lucru în educație”, ne spune neuropsihiatrul UCLA Dan Siegel, director al Institutului Mindsight și autor al mai multor cărți despre neurobiologia interpersonală. Viața este o serie de nepotriviri, greșeli și neacordări care sunt rapid reparate pentru ca apoi să devină din nou coordonate și echilibrate și apoi din nou stresante și tot așa. Psihologia relațiilor ne arată că dacă intenționăm să aducem schimbări și îmbunătățiri relațiilor cu membrii din familie, am avea de lucrat la partea de conectare emoțională.

Strategii practice pentru gestionarea infidelității și refacerea legăturilor

1. Planificarea întâlnirilor și mediul potrivit - Când avem de-a face cu un membru dificil al familiei, putem oricând alege să ne întâlnim într-un loc unde ne simțim confortabil și în largul nostru.
2. Pregătirea mentală - Dacă știm că ne vom întâlni cu un membru al familiei cu care avem o relație dificilă, ne putem pregăti mental pentru interacțiunea ce urmează să aibă loc. Asta ne dă mai multă siguranță de sine și minimizează tendința de a acționa impulsiv.
3. Empatie față de experiențele celuilalt - Este important să ne amintim întotdeauna că oamenii dificili nu se nasc dificili, ci experiențele lor de viață sunt cele care le conduc acțiunile. Dacă persoana cu care avem o relație dificilă trece printr-o perioadă provocatoare, este de preferat să evităm să ne supărăm pe ea și să încercăm să privim situația cu empatie.
4. Gestionarea discuțiilor sensibile - Conversațiile despre religie, politică și bani pot duce la discuții aprinse. Dacă un membru dificil insistă, putem asculta și evita implicarea activă în dispută.
5. Controlul emoțiilor - Este esențial să ne ținem emoțiile sub control; când suntem stresați sau iritați, putem folosi exerciții de respirație profundă sau relaxare pentru a ne ventila psihologic.
6. Solicitarea ajutorului în momentele de criză - Când vedem că un membru al familiei își pierde calmul, este indicat să-l întrebăm dacă are nevoie de ajutorul nostru în loc să reacționăm impulsiv.
7. Repararea și asumarea limitelor - Repararea rupturilor și stabilirea limitelor personale sunt cruciale pentru bunăstare. Granițele definesc cine suntem, protejează ceea ce prețuim și mențin relațiile într-un cadru de respect reciproc.
8. Prioritatea echilibrului emoțional - A face din propriul echilibru emoțional o prioritate nu este un gest egoist; este o formă de iubire de sine, necesară pentru relații sănătoase.
9. Cunoașterea de sine prin terapie - Terapia cu un psihoterapeut oferă cadrul perfect pentru a înțelege ce anume din noi sau din cei din jur face ca anumite relații să fie mai dificile decât altele.

Având în vedere infidelitatea, este important să restabilim și să menținem încrederea pierdută, să identificăm motivele care au condus la situație și să delegăm roluri clare fiecărui membru al cuplului. Revenirea la normal poate să replice problemele care au condus la infidelitate, iar dialogul deschis și responsabilitatea comună sunt pași-cheie spre o relație ce poate prospera în condiții de onestitate și respect.

Formarea unei viziuni realiste despre familie și despre modul în care oamenii pot gestiona propriile răni emoționale este esențială. O comunitate familială sustinuta ajută la consolidarea dascălilor de reziliență și la înțelegerea modalităților prin care se pot evita repetările comportamentelor negative în viitor.

Dezbaterea științifică din studii precum cele menționate reiterează importanța „reparării rupturilor” în educația emoțională și în dezvoltarea autoreglării copiilor și adulților. Prin aceste concepte, se poate construi o cale de vindecare în cuplu și o reconstrucție sănătoasă a legăturilor familiale.

Posibile date pentru o tabelă de analiză

tags: #mama #mea #a #ramas #gravida #cu

Postări populare:

• alegerea unui medic ginecolog pentru tratamente
• Anatomia și funcția organelor implicate în fecundare la om
• Limbile materne în sărbătoare: spectacole, teatru și comedie în cadrul cultural internațional
• Valentin Militaru: pediatru la Cluj, CV și contribuții științifice
• Regimul fiscal al indemnizației pentru concediul prenatal în România