Peste 79% din sarcinile zilnice ale unei familii cu copii sunt gestionate de mame, în timp ce tații se ocupă preponderent de chestiunile episodice legate de întreținere și finanțe, conform unui studiu realizat în Marea Britanie.
„Tot mai multe femei experimentează burnout parental. Condiționarea socială contribuie, de asemenea, la stările noastre crescute de copleșire. Recunoscută pentru expertiza sa în dezvoltarea copiilor și parentingul echilibrat, dar și ca „vocea băieților” în parenting, Maggie Dent consideră că tehnologia agravează această problemă: „Unul dintre cele mai grave lucruri care contribuie la încărcătura mentală excesivă este, cu siguranță, smartphone-ul.
Ţara noastră se confruntă cu o incidenţă printre cele mai mari în Europa a sarcinii în rândul adolescentelor, cifrele oficiale fiind de 39,7 la 1000 de naşteri. Aceasta se corelează cu mediul rural, statusul socioeconomic şi educaţional precar, nivelul redus de şcolarizare, mediul familial dezorganizat.
Studiul retrospectiv efectuat în Maternitatea „Bucur” între anii 2013 şi 2015 a relevat o incidenţă a sarcinilor la adolescente (12-18 ani) de 4%, majoritatea tinerelor provenind din mediul rural.
Dintre aceste paciente, niciuna nu a beneficiat de dispensarizare a sarcinii. Majoritatea acestor gravide proveneau din mediul rural şi doar două erau şcolarizate. Menţionăm că în cinci cazuri pacientele au născut feţi morţi.
Din punct de vedere psihosocial, maternitatea survenită la vârste foarte tinere poate avea un efect negativ asupra mamelor, din cauza abandonului şcolar, a probabilităţii mari de a trăi în sărăcie şi a şomajului.
Sarcina la adolescente (cu un interval de vârstă de 12-18 ani) reprezintă una dintre principalele probleme de sănătate publică. Deşi, pe plan european, sarcinile minorelor sunt, statistic, în scădere, în România prevalenţa lor se menţine încă destul de ridicată.
Acest lucru se poate explica prin faptul că vârsta debutului activităţii sexuale şi vârsta menarhei sunt în scădere, un alt factor fiind lipsa de educaţie sexuală şi contraceptivă.
Figura 1. Studiul de faţă urmăreşte aspectele psihosociale materne ale sarcinii la adolescentele din Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Studiu retrospectiv efectuat în Maternitatea „Bucur” între anii 2013 şi 2015, lotul de studiu fiind reprezentat de paciente adolescente (12-18 ani).
Studiul retrospectiv efectuat în Maternitatea „Bucur” între anii 2013 şi 2015 a relevat o incidenţă a sarcinilor la adolescente (12-18 ani) de 4%, majoritatea tinerelor provenind din mediul rural. S-a înregistrat un număr de 227 de paciente minore din totalul de 5557 de femei care au născut între 2013 şi 2015 în Maternitatea „Bucur” (figura 2).
Majoritatea minorelor sunt la prima sarcină, dar lipsa de educaţie sexuală şi contraceptivă este dovedită de numărul mare al minorelor care se află la a doua (35 de minore - 16%), a treia (10 minore - 4%) şi chiar la a patra sarcină (4 paciente - 2%).
Modalitatea naşterii a presupus o incidenţă mare a operaţiei cezariene (62%) în majoritatea situaţiilor, din cauza distociilor osoase sau fetale (figura 7).
Sarcina la minore este asociată cu un nivel scăzut de trai şi de educaţie. Cele mai multe provin din familii dezorganizate, fără un sprijin educaţional şi afectiv din partea părinţilor, de foarte multe ori gravidele nefiind şcolarizate, existând chiar cazuri de minore fără nicio clasă, care nu ştiu să scrie sau să citească.
Cuvintele-cheie: endometrioză, depresie prenatală, risc social, deprivare materială, sprijin familial, maternitate, romantism, integrare socială, copii, familie.
Gravidele la o vârstă fragedă se pot confrunta cu evenimente care le afectează nu doar integritatea fizică sau psihică, ci şi cea socială, educaţională sau financiară. Naşterea la vârste mici implică şi complicaţii din punct de vedere social, deseori minorele fiind criticate de societate pentru lipsa lor de responsabilitate, fapt care generează îndepărtarea de prieteni şi evitarea oricăror ocazii de socializare.
Mai mult, tinerele sunt expuse riscului de a dezvolta hipertensiune indusă de sarcină sau preeclampsie.
În ceea ce priveşte greutatea la naştere şi sexul feţilor, majoritatea au avut între 2500 şi 3500 g şi cei mai mulţi au fost de sex masculin.
Sprijinul social insuficient (lipsa sprijinului din partea familiei sau a tatălui copilului) poate afecta psihicul adolescentei (instalându-se frica, izolarea, depresia) şi compromite reintegrarea în societate.
În scopul prevenirii sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor, precum şi al păstrării sănătăţii fizice şi psihice, este nevoie de o strategie complexă, bazată pe câteva elemente esenţiale. Îmbunătăţirea condiţiilor sociale prin asigurarea unui loc de muncă, în mod deosebit în cazul familiilor adolescenţilor care trăiesc în zone defavorizate. Programe de dezvoltare a tinerilor, în speţă a adolescenţilor, care să-i implice şi pe membrii familiei.
În cazul în care tinerele ajung în situaţia de a fi însărcinate, este deosebit de important ca ele să nu fie marginalizate. Este important ca, odată devenite mame, să fie tratate cu respect, să fie ajutate să-şi recapete încrederea în forţele proprii şi încrederea că pot deveni părinţi buni.
Este important ca tinerii tați să fie conştienţi de importanţa lor şi să fie determinaţi să urmeze cursuri de educaţie parentală (National Institute for Health and Care Excellence, 2010). Tinerele mame au nevoie de consiliere în domeniul contraceptiv, pentru a evita repetarea unei sarcini la scurt timp după prima.
În cazul în care adolescenta se prezintă la cabinet, este important ca medicul ginecolog să aloce mai mult timp acestui caz, fiind o pacientă dintr-o categorie specială. În primul rând, pacienta va fi informată asupra bolilor cu transmitere sexuală şi a riscurilor pe care le reprezintă acestea pentru sănătatea pacientei. Apoi va fi consiliată în ceea ce priveşte metodele contraceptive.
România se confruntă cu o incidenţă printre cele mai mari în Europa a sarcinii în rândul adolescentelor, cifrele oficiale fiind de 39,7 la 1000 de naşteri. Aceasta se corelează cu mediul rural, statusul socioeconomic şi educaţional precar, nivelul redus de şcolarizare, mediul familial dezorganizat.
Studiul retrospectiv efectuat în Maternitatea „Bucur” între anii 2013 şi 2015 a relevat o incidenţă a sarcinilor la adolescente (12-18 ani) de 3,86%, majoritatea tinerelor provenind din mediul rural. Dintre aceste paciente, niciuna nu a beneficiat de dispensarizare a sarcinii. Majoritatea acestor gravide erau neşcolarizate. Menţionăm că în cinci cazuri pacientele au născut feţi morţi. Modalitatea de naştere a presupus o incidenţă mare a operaţiei cezariene (62%) în majoritatea situaţiilor, din cauza distociilor osoase sau fetale.
Din punct de vedere psihosocial, maternitatea survenită la vârste foarte tinere poate avea un efect negativ asupra mamelor, din cauza abandonului şcolar, a probabilităţii mari de a trăi în sărăcie, precum şi a şomajului. De asemenea, copiii proveniţi din mame minore sunt mai susceptibili de a deveni la rândul lor părinţi în adolescenţă.
Cum vorbim despre a avea sau nu copii? O sociologă a analizat zeci de mărturii colectate de la mame și persoane fără copii deopotrivă, care reflectă realități mai puțin discutate ale maternității în spațiul public românesc. Despre femeile care nu au copii Chollet remarcă: „Femeile care refuză maternitatea se confruntă, de asemenea, cu prejudecata că trebuie să urască copiii, precum vrăjitoarele a căror cină consta în corpuri mici, prăjite, în timpul sabatului sau aruncau vrăji fatale asupra copilului vecinului.”
În fond, Chollet observă toate felurile nedrepte prin care privim deopotrivă mamele și femeile care aleg sau se întâmplă să nu aibă copii, toate felurile utile societăților pentru a conserva o formă de reproducere socială și demografică.
Vorbim despre maternitate în feluri care ne asigură uneori că ne putem integra și păstra relațiile în continuare sau că putem construi relații pe care le dorim. Multe mame simt că unele aspecte sunt dezirabile de povestit, pe când altele mai puțin, iar toate aceste practici reproduc social ideea că maternitatea e de dorit ca experiență.
Un open call pentru mărturii colectate în cadrul proiectului Baby Fever, a adunat gânduri de la 64 de femei și doi bărbați, părinți și persoane fără copii deopotrivă. Acestea dezvăluie experiențe diverse privind experiențele proprii, intențiile și deciziile legate de maternitate. Munca reproductivă de a deveni părinte are forța de a construi intimitatea unei relații ca fiind fundamental privată, deși intervenția statului reglementează multe dintre aspectele maternității.
În această imagine a maternității ca experiență privată stă uneori semi-ascunsă la vedere ideea că maternitatea, ca multe alte teme, e un teren de joacă pentru mize sociale și politice care definesc feminitatea. O analiză a discursurilor politice privind reprezentarea egalității de gen arată că discursul despre rolul femeilor este asociat contextului familiei mai degrabă decât sferelor publice.
Studiile indică că modelul familial de suport parental în România este profund feminizat, iar îngrijirea copiilor este constituită în principal de efortul domestic, afectiv și de îngrijire susținut de bunici, mame și, în cazul familiilor de clasă de mijloc urbane, de îngrijitoare sau babysitter. Aceasta contribuie la fenomenul de motherhood penalty, când femeile sunt afectate în piața muncii.
Ca și în alte țări, fertilitatea e în scădere, cu aproximativ 1,71 copii născuți la mia de locuitori. În același timp, rata mamelor minore e una dintre cele mai ridicate în Europa; în România se înregistrează 45% din nașterile cu mame sub 14 ani.
Politicile de austeritate au redus sprijinul pentru mame, iar multe dintre acestea se bazează pe rețelele informale de suport, în special cele din familie. Îngrijirea copiilor nu e doar o problemă individuală sau de familie, ci o problemă politică, modelată de intervențiile societății civile și de drepturile copiilor.
Indecizia de a deveni părinte nu e un caz izolat, ci rezultă din factori sociali ca presiunea pe familii pentru a compensa lipsa serviciilor de suport și nivelul ridicat al poverii materiale. Conform Eurostat, 17,2% din populație suferă de deprivare materială și socială severă, iar 23% întâmpină dificultăți în a-și asigura necesarul, cu femeile ușor mai vulnerabile.
Motivațiile de a avea copii variază de la idei legate de reproducere la dorințe complexe, dar reflectă în mod paradoxal așteptările sociale despre maternitate și rolul femeii în familie. Existența unor modele alternative de familie (fără copii) este adesea insuficient discutată în răspunsurile din mărturii, ceea ce menține presiunea conformării la traseul standard: școală, muncă, căsătorie, copii.
Studiile de istorie a politicilor familiste din România arată o orientare spre măsuri de susținere a bunăstării copiilor și a familiilor, mai puțin a mamelor în mod particular. Mamele însă pot fi vulnerabile, iar normele sociale marglizează experiențele private ale maternității, accentuând presiunea de a se conforma.
Alva Gotby, în They Call it Love. The Politics of Emotional Life, arată că femeile sunt adesea responsabile pentru menținerea echilibrului emoțional al întregii familii, iar maternitatea devine instrument pentru sustainerea relațiilor sociale și de gen. Drept urmare, dorințele de a avea copii pot fi alimentate de dorința de a menține legăturile intime, nu doar de necesitatea biologică.
„Dacă e să fiu sinceră… Pentru că îmi era frică că dacă nu voi reuși să fac un copil cu soțul meu, mă va părăsi pentru cineva care o va face.” (Andreea)
„Mi-a propus partenerul și m-am gândit că era genul de moment acum sau niciodată. Plus o mică doză de peer pressure și competitivitate.” (Anca)
O analiză a relatărilor dezvăluie motive sociale complexe care influențează dorințele sau refuzurile de a avea copii. Relatările indică că normativele sociale, temerile, identitatea, sănătatea și relațiile modelează alegerile reproductive dincolo de preferințele individuale.
Modelele familiale în România implică existența copiilor ca simbol de status și de proiect în sine. Un motiv social cheie pentru dorința de a avea copii este ideea unui proiect „la scară largă”, care oferă direcție și sens vieții.
„Curiozitatea de care aminteam anterior, dar și un sentiment de lipsă de direcție în absența unui proiect «de anvergură» cum este un copil. La asta s-a mai adăugat și sentimentul acut că nu mai am timp să am dubii, că trebuie să gândesc din mers (am născut la 38 de ani).” (Sorina)
În timp ce înțelegerea familiei e adesea bazată pe existența unuia sau a mai multor copii, modelele alternative familiale sunt rar menționate în răspunsurile din mărturii. Studiile arată că politica familială excesiv de feminizată poate conduce la dependență de îngrijire maternă și la externalizarea muncii domestice.
Crizele de sănătate și evenimentele de viață modelează critic dorințele reproductive, cum arată narațiunea unei femei a cărei intenție a fost întreruptă de cancer de col uterin: „A fost o singură perioadă scurtă în care m-am gândit că aș putea să vreau să fac un copil.”
Endometrioza poate influența semnificativ decizia de a avea copii, afectând fertilitatea și determinând adesea amânarea sarcinii. În România, endometrioza afectează între 5% și 10% dintre femeile în vârstă reproductivă.
Susținerea emoțională în perioada postpartum este esențială, iar psihologul Simina Angelescu explică nevoile mamei din perspectiva emoțională, precum și cum poate familia să ofere sprijin pentru ca nașterea să aibă loc în cele mai bune condiții.
Nevoile emoționale ale mamei includ și objecția traumei anterioare în sarcină, precum violența, abandonul sau pierderile, iar consilierea psihologică devine crucială pentru depășirea traumei și pentru conectarea mamei cu copilul.
Pentru a ajuta o viitoare mamă, este important să o încurajăm să-și exprime emoțiile, să asigurăm ascultare empatice, să promovăm exercițiile fizice adaptate, respirația, yoga, dansul și activități expresive pentru gestionarea stresului.
Depresia prenatală și postnatală necesită monitorizare atentă, iar factorii de risc includ istoricul familial al tulburărilor psihice, stresul prelungit și lipsa rețelei de sprijin. Prevenția se poate face prin screening de sarcină și intervenții timpurii, implicarea echipei medicale și consilierea perinatală.
Rolul medicului în această situație este esențial: să cunoască informațiile despre vulnerabilități, să ofere ascultare și să lucreze în echipă cu psihologul pentru a preveni dezechilibre emoționale, iar în cazuri moderate să ofere sprijin direct prin comunicare terapeutică.
Imediat după naștere, nevoile mamei legate de echilibrul emoțional includ sprijinul partenerului, posibil sprijin psihologic, și medierea legăturii mamei cu lumea exterioară. Conflictele cu propria mamă pot reapărea după naștere, iar copilul poate reacționa la stările mamei prin plânsul și dificultăți de adaptare.
- Necesitatea sprijinului emoțional și social în perioada pre- și postnatală.
- Importanța educației sexuale și a consilierii contraceptive pentru adolescente.
- Relația dintre stigma socială și decizia de a avea sau nu copii.
tags: #mame #cu #pizde #frumoase #ramase #gravide
Postări populare:
- ghid complet despre senzorii de temperatură pentru băița bebelușului
- Sfaturi pentru îngrijirea bontului ombilical
- cum să organizezi o ședință foto cu burtica de gravidă
- Cum se distribuie corect concediul pentru sarcină și lăuzie
- Lupus eritematos sistemic în perioada alăptării: siguranța și recomandările pentru mame