Are 37 de ani, este asistentă medicală, scrie şi recită versuri; este talentată şi toţi cei care au norocul să o cunoască sunt fermecaţi de zâmbetul şi de omenia ei. Este modestă şi lasă faptele să vorbească de la sine. Eram în concediu de creştere a copilului şi m-am hotărât să fac postliceala sanitară ca să-mi însuşesc un minim de cunoştinţe pentru a-mi ajuta copilul şi părinţii, dacă va fi necesar. Am urmat Şcoala Postliceală Sanitară “Carol Davila”, promoţia 2008. Începuturile mele sunt în presă, în presa locală ca realizator de emisiuni, voice-over pentru ştiri, director de programe radio, într-o perioadă tumultuoasă din punct de vedere politic. Aşa am început să mă formez ca om, ca profesionist în acest domeniu luând contact cu lumea artistică dar şi cu cea politică.
Am schimbat meseria în momentul în care a apărut pe lume primul meu copil, din dorinţa de a-i oferi cele mai bune îngrijiri şi a-l creşte într-un mediu sănătos. Acelaşi lucru era valabil şi pentru părinţi. Am avut însă surpriza să îmi placă aceastӑ meserie. M-am oferit voluntar la cabinetul medicului meu de familie unde am rămas până azi. Am făcut voluntariat în şcoli, în tabere, am elaborat materiale de prezentare.
De ce medicina de familie? Când am terminat şcoala postliceală sanitară a apărut şi al doilea copil. Ca să nu mӑ rup de meserie, dar în acelaşi timp sӑ nu îmi neglijez nici copiii, l-am rugat pe medicul meu de familie să mă primească ca voluntar la cabinet. În 3 luni mi-a făcut formele şi m-a angajat. Este o ramură sanitară complexă cu provocări zilnice. Vaccinăm, administrăm tratament intramuscular, subcutanat, intrade rm ic, intravenos, pansăm răni diverse, scoatem fire, și oferim îngrijire postoperatorie.
Ne ocupăm de tot ce înseamnă birocraţie la nivelul cabinetului: fişa pacientului, registru de consultaţii, registru de boli cronice, registru de vaccinări, registru de gravide, registru de tratamente, caietul de deşeuri, caietul de monitorizare a temperaturii din frigider, darea de seamă lunară, trimestrială, anuală, darea de seamă a bolilor infecto-contagioase, rapoartele telefonice săptămânale ale gripei, IACRS (infecții acute ale căilor respiratorii superioare), întocmirea necesarului pentru laptele praf, completarea în raportul informatic şi raportarea acestuia, întocmirea tabelelor de catagrafie pentru copiii ce urmează a fi vaccinaţi, liste suplimentare pentru raportarea vaccinurilor AG şi anti-HPV, cereri pentru vaccinarea anti-HPV, centralizarea bolilor cronice, monitorizarea gravidelor și copiilor între 0 și 1 an, completarea formularului de raportare a vaccinurilor, precum și raportarea vaccinurilor efectuate la gravide, întocmirea unui formular pentru AG și alte formulare pentru vaccinarea anti-HPV.
Toată viața mi-am dorit să-mi fac nașii de botez mândri - oameni minunați - sunt norocoasă că i-am avut alături. Nașul meu a fost inspector la culte, iar nașa în sănătate. Părinții mi-au fost modele de viață. Am fost un copil norocos, răsfățat cu tot felul de bunătăți, într-o perioadă neagră a României. Am avut și profesori și învățătoare de la care mi-am însușit multe lecții de bun-simț.
Îmi fac griji, iar telefonul este mereu deschis pentru cine are nevoie de mine. De multe ori, când ajung acasă, mai stau 2-3 ore pe telefon dând indicații, liniștind părinți speriați, povestind despre diversificarea alimentației, iar timpul zboară pur și simplu. Nu mai am timp de familie. Relația cu pacienții este exact ca „în familie”; într-adevăr o familie mai mare, iar după atâția ani de meserie ajungi să îi cunoști atât de bine încât știi când au nevoie de încurajare, de un gând bun.
Le simt căldura când ne văd pe stradă. Mă bucur nespus când vin și îmi spun: Doamna Andreea nu v-aș fi crezut când îmi spuneați că mai vin pe picioarele mele la cabinet! E cea mai mare bucurie când știu că “Andreea lor” a făcut tot ce i-a stat în putință atunci când a fost cazul. Pe colege le admir foarte mult. De la ele am învățat majoritatea lucrurilor și încă mai învăț lucruri noi după 11 ani în domeniu.
Cu medicul cu care lucrez, pot spune că principalul motiv pentru care am rămas în medicina de familie a fost echipa medicală, astfel, consider că nu e doar o relație de angajat-angajator. De aceea, am rămas chiar dacă salariile erau mici. Doamna doctor este unul dintre modelele de viață, cu toate că sunt multe lucruri privite din unghiuri diferite. Am învățat foarte multe de la ea nu numai pe plan profesional, iar o părere diferită este întotdeauna binevenită.
Pacienții cum vă percep? Sunt omul la care apelează oricând, telefonic sau pur și simplu vin la mine. Au încredere, iar acest lucru mă bucură. Am avut situații în care am fost căutată de pacienți din alte zone. Vin personal după mine doar ca să nu îi refuz. Pacienții nu sunt informați din varii motive, nu reușesc să acceseze servicii compensate, analize compensate, nu au răbdare, preferă să se adreseze serviciului de urgență ca să rezolve cât mai repede și gratuit.
Nu știu cum funcționează circuitele, nu știu să facă diferența între acut și cronic. Aici ar fi bine să intervenim noi cu informații complete, să-i îndruma corect și rapid, să ne ocupăm de prevenție nu să fim sufocați de birocrație. Pe pacienți i-aș ruga să-și asculte medicul, să-și respecte tratamentul, să se informeze din surse acredita te cu privire la regimurile alimentare, la administrarea tratamentelor, la igienă, la prevenție, la vaccinare etc. Informațiile adunate din mediul online nu țin loc de consultații medicale. Pe colegi i-aș ruga să-și noteze activitatea pe care o au în decursul unei săptămâni/lunii, să realizeze cât de importantă este munca lor pentru comunitate. Pe medici i-aș ruga să fie în continuare alături de noi, să fim acea echipă medicală de care au nevoie pacienții noștri.
Timp liber? Timp liber, din păcate, nu am; am ales să-l folosesc în diverse proiecte importante pentru cei din jur şi să fiu chiar un model pentru cei care vin din urmă. În acest moment, sunt prinsă în 3 proiecte foarte importante, cheie dacă îmi permiteţi să le numesc așa, și am de gând să le duc la capăt indiferent de sacrificii. Îmi place să scriu poezie, asta mă relaxează şi mă face să descopăr lucruri noi. Scriu textele pentru muzica compusă de soțul meu. Colecționez fotografii cu proiecte din diverse colțuri ale lumii: de la amenajări şi grădinărit, până la arhitectură. E fascinant ce poate omul să facă.
Pe unele le pun şi în practică când reuşesc să-mi fac timp. Îmi place foarte mult să călătoresc, să descopăr România. Nu pot să plec din țară, mă simt legată; am rădăcini pe care nu le pot smulge. În schimb, când mă gândesc la cei care au fost nevoiți să-și părăsească casele, părinții pentru un trai decent, mi se pare nedrept și dureros. Dacă plecăm toți, cine va mai avea grijă de cei de acasă? Avem nevoie și noi de asistenți, de infirmieri, de medici, de laboranți, de biologi, de profesori. E dramatic că avem atâtea resurse naturale și umane, pe care, din păcate, le irosim; genii care ni se răzgânesc prin lume.
Aș alege exact același parcurs cu bune și rele, cu bucurii dar și cu traume, cu aceiași prieteni, contribuind la binele comunității în care m-am născut. Mă simt împlinită că pot oferi “acel ceva” oamenilor în mijlocul cărora am crescut. Când am ales medicina primară, care, de fapt, m-a ales ea pe mine, m-a bucurat faptul că m-am simțit ca în familie. Aveam și am în continuare capacitatea de a obține orice post îmi propun, dar partea financiară nu a fost niciodată o prioritate. Am ales să rămân blocată în această familie timp de 12 ani, iar dacă ziua de mâine îmi va oferi altceva, voi rămâne voluntar, nu voi abandona meseria. Este o meserie care îți oferă multe satisfacții dacă îți place ceea ce faci.
Este o ramură medicală cu patologie diversă. Permanent apar provocări noi. Legătura cu pacienții, cu familiile acestora este una strânsă. La minusuri, sistemul ne-a îngropat sistematic. Suntem sufocați de birocrație. Subfinanțarea medicinei de familie a dus la încadrarea asistenților medicali la salariul minim pe economie, fără sporuri, uneori fără concedii de odihnă. Toate acestea au aruncat asistentul din medicina primară într-un con de umbră. Activitatea nu este recunoscută și nici profesionalismul de care aceștia dau dovadă.
Din cauza atitudinii unor colegi din sistemul public, imaginea noastră a avut foarte mult de suferit. Medicina de familie din România nu este nici cal, nici măgar. Suntem finanțați din fonduri publice, conduși și controlați de instituțiile statului, dar ne numim privați. Formarea continuă este necesară! În primul rând îți împrospătează memoria, iar în același timp îți aduce noutăți apărute atât în țară cât și la nivel internațional. Este foarte important să înveți strategii de comunicare cu pacienții, coordonare a activității, lucru în echipă, tehnici noi medicale și de îngrijire a pacienților.
Congresele, workshop-urile, simpozioanele fac parte din viața noastră. Sunt legătura noastră de bază cu noutățile, cu dezvoltarea noastră profesională. Am participat la numeroase manifestări științifice. Am avut plăcuta surpriză să fiu invitată ca lector la Houston MPA. La acea prezentare s-au format legături extraordinare cu oameni minunați, profesioniști alături de care sunt implicată în proiecte științifice și de cercetare naționale.
Lider este un cuvânt greu. M-am implicat ca purtător de cuvânt la început, apoi am fost nevoită să mă documents din punct de vedere legislativ pentru a putea înțelege și expune fenomenul. Vorbim de muncă efectivă în ultimul an și jumătate. Nenumărate drumuri în diverse colțuri ale țării, telefoane, întâlniri la Parlament, ministere și la birourile deputaților și senatorilor din teritoriu. Avem o echipă extraordinară, am reușit să acoperim toate județele țării. E copleșitor când știi că ai responsabilitatea vieții a 16.000 de oameni pe umerii tăi.
În același timp, e frumos să știi că oameni care nu te cunosc personal au atât de multă încredere încât își pun toată speranța în tine. Implicarea mea a constat în asumarea de a ieși în public și a găsi soluții și persoane implicate politic dispuse să discute și să găsească o încadrare salarială conformă pregătirii asistenților medicali. Au fost nopți întregi petrecute răsfoind legi și discutând cu diverse personaje politice. Am avut parte de promisiuni, întrevederi cu miniștri, secretari de stat, președinți și vicepreședinți din diverse comisii.
Planuri de viitor? Personal? Oooo… nu cred că îmi ajunge toată viața să pun în practică tot ceea ce îmi doresc. Sunt “obsedată” de ideea că este frumos să lăsăm ceva în urmă. În medicina primară, ne vom implica activ în elaborarea, cercetarea și implementarea măsurilor ce țin de această ramură, deoarece intrăm în contact direct cu pacientul și familia acestuia, fiind o verigă importantă a sistemului.
Atât în asociație cât și în plan local, îmi folosesc timpul și priceperea în ameliorarea situațiilor în care suntem înțepeniți. Personal, sunt împlinită. Am o familie mare și frumoasă care mă susține. Sper ca exemplul Andreei să inspire și să dea speranță că lucrurile se vor schimba în bine. MEDIjobs este lider în Romania în domeniul recrutării din sănătate. Recrutăm specialiști medicali din România pentru România și trimitem oferte de job personalizate către specialiștii care se înregistrează în platforma noastră. Procesul de înregistrare este RAPID, UȘOR și GRATUIT.
tags: #manolea #andreea #medic #pediatru #poze
Postări populare:
- Ghid detaliat privind Locoid la sugari: efecte secundare și mod de administrare
- cum funcționează ventilația mecanică la nou-născuți
- Recenzii despre Cel mai bun dermatolog pediatru la Regina Maria: experiențe și rezultate în îngrijirea celor mici
- Primul consult ginecologic: la ce vârstă și cum se desfășoară
- Descoperă sarcinile unui strungar