Unora li se va părea puţin. Alţii vor zice că e mai bine decât nimic. Nu am folosit la întâmplare această expresie. Majoritatea femeilor care aleg să facă avort consideră că o sarcină este unul dintre cele mai rele lucruri care li se pot întâmpla, fie că este vorba de condiţii materiale precare, fie că un copil le-ar da peste cap planurile legate de viitor. Motivele sunt numeroase dar, din păcate, mai numeroase sunt vieţile suprimate ale copilaşilor. La Maternitatea Cuza Vodă nu doar se nasc copii. Mulţi dintre ei îşi găsesc sfârşitul înainte de vreme, într-o cameră de consultaţii în ambulatoriul de specialitate al spitalului.
Rolul spiritual și social al misiunii în contextul maternităţii
Şi numărul lor este de zeci de ori mai mic decât cel al copiilor omorâţi în cabinetele particulare. Din anul 2005, părintele Dan Damaschin slujeşte la bisericuţa din curtea spitalului şi încearcă să-şi ducă până la capăt misiunea - aceea de a salva copii de la avort. „În clipa în care vine în spital, un preot nu trebuie să fie doar un slujitor al celor sfinte. Preotul este omul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă să unim rugăciunea cu fapta. Pe lângă programul de slujbe cât mai concentrat, am incercat şi în spital să fim alături de angajaţi, de pacienţi şi de familiile lor, pentru că femeia când vine în spital nu vine să facă avort de una singură, ci vine cu soţ, cu mamă, cu bunică, cu mătuşă”, ne spune părintele.
În prezent, părintele Damaschin colaborează cu un asistent social în găsirea cazurilor care au nevoie de ajutor. Georgeta Ţăran stă în ambulatoriul spitalului şi abordează şi consiliază femeile venite pentru avort. Profilul acestora este mereu acelaşi: sunt femei crispate, ruşinate de ceea ce vor să facă, vorbesc mereu în şoaptă şi merg cu capul în jos. Însă reacţiile lor diferă de la caz la caz: „Femeile reactionează în funcţie de educaţie. Cele care au o educaţie mai slabă spun că ştiu că e greu sau că e păcat, dar spun că nu au ce face. Femeile care sunt mai educate o refuză complet şi cred că ştiu ce se întâmplă acolo. Important e să abordezi fiecare femeie care vine acolo”. Georgeta le consiliază independent şi colaborează cu preotul doar în cazurile în care mămicile se arată deschise să discute cu acesta.
Provocările din timpul activității misionare la maternitate
După şapte ani de slujire la biserica cu hramul „Naşterea Domnului” din curtea spitalului, comunicarea cu medicii s-a îmbunătăţit. Când a început activitatea de misiune la maternitate, lucrurile stăteau cu totul altfel: „La început era ceva gen vânătoare, în sensul că trebuia să fii atent prin curtea spitalului. La ambulatoriul de specialitate, acolo unde se fac avorturi, mi s-a spus că nu am acces, că este o zonă între spital şi exterior, întrucât nu e de competenţa mea. Atunci trebuia să fiu atent la ce mame trec şi să le identifici, sunt foarte uşor de identificat cele care sunt în drum spre ambulator la avort. Şi eram mai cu reţinere, pentru că nu ştiam unde se va ajunge. Între timp am gasit o soluţie mai eficientă, să stea acolo o persoană de sex feminin, un voluntar de-al nostru, un asistent social bine pregătit, care să le abordeze, şi în funcţie de disponibilitatea fiecăruia să vină în biserică să dicutăm problema amănunţit. Sigur, soluţia asta tampon nu este una foarte foarte eficientă, întrucât marea parte a celor care vin în spital deja au luat decizia acasă”, ne-a povestit părintele Damaschin.
Într-un an de zile sunt câteva zeci de mămici care ajung la el, raportat la miile de cazuri de avort. Ajutorul oferit femeilor însărcinate nu se rezumă la consiliere. De aceea, părintele Damaschin insistă asupra faptului că „trebuie să uneşti vorba cu fapta cea buna. Vorbele goale fără Dumnezeu şi fapte bune n-aduc nici un folos. În România de cele mai multe ori avortul se face din cauza condiţiilor sociale. Încercăm să îndulcim puţin perioada aceasta de sarcină, când femeia are numeroase nevoi, începând de la mâncare, haine, medicamente şi analize”. Georgeta Ţăran ne explică modul în care funcţionează procesul de ajutorare: „dacă văd că respectiva femeie este mai săracă, noi îi spunem că dacă doreşte să renunţe la avort noi o ajutăm pe timpul sarcinii şi după sarcină o perioadă. Noi încercăm să ajutăm toată familia. Cel mai mare copil salvat de părintele Damaschin de la avort are acum 6 ani şi merge la şcoală.”
Un caz ilustrativ și percepția publică
El ne povesteşte despre acest prim caz cu care a avut de-a face: „cazul unui domn care activează într-o organizaţie filantropică şi s-a apropiat de noi printr-un proiect, când ne-a ajutat la început, la lucrările de amenajare ale bisericii. Venise în biserică să se roage cu inima frântă că fiica sa a fost dusă să facă un avort în lună mare. Cred că avea 4 luni. Părinţii, cu inima îndurerată, au acceptat, iar ea dorea să scape de o grijă. Şi atunci abordarea mea a fost una şocantă. I-am spus că degeaba face ceea ce face pentru biserică dacă se duce şi ucide copilul. Discuţia cu părintele Damaschin şi cu asistentul social Georgeta Ţăran ne-a dus la o concluzie: o solidarizare mai mare cu femeia care se află în dificultate şi nu ştie dacă ar fi în stare să crească un copil este esenţială. Dacă am elimina atitudinea de dispreţ faţă de tânăra adolescente însărcinată, faţă de femeia în vârstă însărcinată sau faţă de familiile numeroase, atunci lucrurile ar sta cu totul altfel.”
În timp ce, pe fondul criticilor publice, se menţine o discuţie despre etica intervenţiilor medicale şi despre modul în care spitalul gestionează urgenţele, au fost aduse în discuţie cazuri precum: „Explicații revoltătoare în cazul femeii din Iaşi care a fost trimisă pe jos între două maternități, deși acuza dureri și avea sacul amniotic fisurat, și care la câteva ore a pierdut sarcina.”
Anca Bivoleanu, purtătoare de cuvânt la Maternitatea Cuza Vodă Iaşi, a declarat într-o intervenţie la Digi24: „Pacienta a venit la ora 6, a fost consultată conform protocolului, sarcina era de 21 de săptămâni, fătul nu este viabil la acel termen, iar decizia a fost să nu fie o urgenţă. Ulterior, a fost transferată pentru monitorizare, iar ancheta internă este în desfăşurare.”
Impactul asupra părinţilor şi comunităţii
Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Costel Alexe, a vizitat maternitatea pentru a vedea rezultatele investiţiilor şi pentru a sublinia importanţa serviciilor pentru paciente. Într-un eseu narativ, o femeie descrie blocajele sistemice şi lipsa resurselor, exprimând cum diagnosticul de toxoplasmoză în timpul sarcinii a dus la decizii dificile şi suferinţă personală, dar şi la neîncretere în sistemul medical în contextul anului 2008.
Concluzii și reflecții despre misiune, dialog și îmbunătățire
În timp ce misiunea spirituală încearcă să ofere o amprentă empatică în faţa unei realități adesea dure, rămâne necesară o alianţă clară între slujitori și personalul medical pentru a asigura suportul real femeilor aflate în sarcină vulnerabilă. Impresia generală evidențiază atât momente de compasiune, cât și situaţii în care excesele sau deficiențele din sistem pot afecta percepția publică asupra îngrijirii medicale.
Reacția ec. Robert Dâncă, managerul Maternității Cuza Vodă la percheziții
| Aspect | Descriere |
|---|---|
| Rol spiritual | Conectarea rugăciunii cu fapta, sprijin pentru familii, consiliere pentru femei în drum spre avort |
| Aportul social | Asistent social, voluntari, ajutor pentru mamele sărace, sprijin pentru întreaga familie |
| Provocări medicale | Gestionarea urgențelor, protocolul clinic, transferuri între secții, anchete interne |
Este esenţial să continuăm promovarea unei atitudini de solidaritate, să combinăm rugăciunea cu acţiunea eficientă şi să asigurăm condiţii reale de suport pentru femeile aflate în sarcină, pentru a evita situatii de abandon sau de lipsă de îngrijire adecvată.
tags: #maternitatea #cuza #voda #iasi #miziune #si