Foarte des mi se întâmplă să vorbesc cu mame care îmi spun că bebelușul lor nu se oprește din plâns, sau că plânge toată ziua sau că plânge și nu știu ce să îi mai fac.
Atunci când un bebeluș plânge, el ne transmite cu siguranță un mesaj, prin intermediul unei forme de limbaj care îi este cea mai accesibilă.
Când o mamă îți spune că bebelușul plânge toată ziua, primul lucru pe care îl ai în vedere e să ajuți mama să evalueze situația - e copilul hrănit, schimbat, eructat? Are o stare de sănătate bună? A luat bine în greutate? A făcut caca, a făcut pipi? Cât? E nevoie să fie văzut de un medic? De cele mai multe ori se întâmplă ca răspunsurile la întrebările de mai sus să fie îmbucurătoare.
Și atunci întreb: „Ce se întâmplă când îl luați în brațe?”
„Evident, când îl iau în brațe se oprește din plâns, iar când îl pun jos începe din nou să plângă.”
„În acest caz pare că ați găsit răspunsul, luați-l în brațe….”
„Da, dar evit să fac asta pentru că nu vreau să se învețe în brațe și apoi să vrea să stea doar în brațe.”
„Credeți-mă pe cuvânt când vă spun că nu cunosc niciun adolescent de 18 ani care să vrea să stea doar în brațe…..”
Această postare nu este despre bebeluși care plâng. Apropo, dacă aveți un bebeluș care plânge toată ziua, mai ales ținut în brațe - și instinctul vă spune că ar fi bine să fie văzut de un medic sau alăptarea evaluată de un consultant în alăptare - ascultați-vă instinctul.
Ci, despre teama noastră de a ne ține bebelușii în brațe. E o temere cu care mă întâlnesc frecvent. Pare a fi un mit transmis din generație în generație, pe care părinții îl asimilează cu anxietate. „Și, ce ne recomandați să facem ca să nu se învețe în brațe?” este o întrebare autentică și genuină, pusă uneori și de cei mai atenți părinți.
De unde teama de în brațe?
În orice societate, principiile de creștere a copiilor se transmit dinspre generațiile mai vechi, spre cele mai noi. Cutumele, proverbele și zicătorile despre creșterea copiilor vor continua întotdeauna să existe, în paralel chiar și cu cea mai bogată literatură de parenting.
Am supraviețuit ca specie tocmai pentru că ne-am ținut bebelușii în brațe. Se spune că reflexul Moro (unul din principalele reflexe evaluate la nou-născuți) a apărut de-a lungul evoluției umane tocmai pentru a-l ajuta pe nou-născut să se agațe mai bine de mama sa, în cazul în care s-ar fi dezechilibrat și ar fi riscat să cadă din brațele în care era purtat aproape toată ziua. Așadar, de la începuturile umanității am fost purtați în brațe.
Totuși, cum de am evoluat spre a ne fi teamă să ne ținem bebelușii în brațe? Cum de la un moment dat în istoria noastră s-a inserat această temere ce sfidează instinctul? Cum se face că stră-stră-stră-stră bunica își lua bebelușii după ea și îi purta aproape peste tot în brațe, iar de la mamele noastre am aflat contrariul?
Teoria disonanței cognitive
Cu siguranță trebuie să fie ceva în istoria personală sau colectivă. Mă raportez acum la mamele noastre - bunicile pe care deseori le auzim amenințându-ne cu efectele negative ale luatului în brațe. Forțate să se întoarcă (majoritatea) după 3 luni de zile de la naștere, la muncă au fost nevoite să găsească strategii prin care să se adapteze. Și să își reducă disonanța cognitivă (ce reprezintă o stare de stress mental pe care un individ o resimte atunci când trebuie să opereze simultan cu două sau mai multe credințe, idei, valori contradictorii. Sau atunci când un individ face ceva contrar credințelor, ideilor, valorilor la care a aderat. Ca orice stare de disconfort mental, ea se cere redusă).
Acum să revenim la mamele noastre forțate să se reîntoarcă la muncă la scurt timp de la naștere. Ce alternativă aveau? Aproape niciuna. Prinse între instinctul de a sta cât mai aproape de bebelușii lor și realitățile unei vieți dificile și-au redus în acest mod disonanța cognitivă - distanțându-se de sursa conflictului interior, adică începând să creadă că e ceva rău în a-și ține bebelușii în brațe.
Mama mea îmi povestea că după vârsta de 3 luni, când s-a întors la muncă, am fost crescută de vecina de vis-a-vis. Mama pleca dimineața la muncă și mă lăsa dormind într-un coșuleț, la vecina din ușa alăturată. Pentru că vecina făcea o treabă atât de bună și se pricepea atât de bine la copii, în timp ce mama mea se simțea atât de nesigură în rolul de mamă, mă mai recupera abia seara. Principala mea figură de atașament nu a fost în acea perioadă mama (care mă iubea enorm, cu siguranță), ci vecina de vis-a-vis. Un prieten mi-a povestit că a rămas singur acasă de la câteva luni de viață - părinții săi, relocați din altă localitate, lucrau în schimburi diferite - unul dimineața și celălalt seara, iar între cele două schimburi exista o „fereastră” neacoperită - un părinte pleca la muncă mai devreme cu jumătate de oră decât se întorcea celălalt. În tot acest timp, el, un bebeluș de câteva luni rămânea nesupravegheat.
Noi ne putem declara norocoase că avem privilegiul de a sta 2 ani de zile, acasă cu copiii. Dar în alte țări civilizate ale lumii (ex. SUA), mamele se întorc la muncă înainte să li se termine perioada de lăuzie. Nu e de mirare că e țara cu cea mai bogată literatură în domeniul sleep training-ului.
10 argumente pe înțelesul tuturor, pentru a vă lua copilul în brațe
Dacă nu v-am pierdut pe drum și ați avut răbdarea să citiți până la capăt, iată 10 argumente pentru a ne ține cât mai mult copiii în brațe. Versiunea detaliată și cu referințe științifice o puteți citi aici și aici:
- Bebelușul este mai fericit, nivelurile lui de stres sunt reduse.
- Bebelușul plânge mai puțin.
- Bebelușul doarme mai bine.
- Mama este mai relaxată.
- Riscul de depresie postpartum este redus.
- Bebelușul crește mai bine în greutate.
- Creierul bebelușului se dezvoltă mai bine.
- Bebelușul respiră mai bine, inima îi bate într-un ritm normal, nivelurile de glucoză sunt normalizate.
- Alăptarea decurge mai ușor și mama produce mai mult lapte.
- Conectarea emoțională cu bebelușul este mai ușoară atât pentru tată, cât și pentru mamă.
Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Toate mămicile sunt doritoare de sfaturi în această privință. Teama că nu vor mai putea rezolva problema unui copil "prost obisnuit" este mare, mai ales că majoritatea mămicilor doresc să se întoarcă cât mai repede la serviciu. Și atunci apare întrebarea: „Ce facem când micuțul plânge?” Poate mai folositor ar fi ca fiecare mamă să țină seama de ceea ce simte, să-și țină puiul în brațe ori de câte ori vrea, fără a se teme de "proaste" obiceiuri!
În aceeași ordine de idei se pune și problema leagănului. Multe sunt vocile pe care tinerele sau chiar viitoarele mamici le aud în jurul lor: „Nu-l legana ca apoi nu mai adoarme altfel!” Altfel spus, să nu faci exact ce este mai natural: să ții pruncul în brațe și să-l legeni? Să nu uităm cât de liniștitor este leagănul și că bebelușul este deja "obișnuit" cu el din perioada în care stătea în burtică și mersul mamei îl legana. Este normal să se simtă bine și în siguranță, să nu mai plângă și să adoarmă la pieptul mamei, când îi simte căldura și îi aude bătăile inimii. Poate liniștea și bucuria lui din acele momente înclină balanța mai mult decât teoriile privind metodele moderne de creștere a copilului, în care nu ne este permis să-l adormim în brațe!
De fapt, pentru copilul mic nu este deloc dăunător ținutul în brațe, ci dimpotrivă. Este modul cel mai direct în care mama îi arată dragostea.
Să luăm bebelușul în brațe este în firea lucrurilor. Gestul este în egală măsură necesar atât copilului, pentru a se simți în siguranță, cât și mamei, pentru a simți că-și protejează puiul. O singură poziție poate deveni incomodă, de aceea, am căutat cele mai bune poziții de ținut bebelușul în brațe și am aflat care și în ce momente este mai potrivită.
Există bebeluși care plâng mult, există și bebeluși liniștiți, copii care dorm bine și copii care plâng toată noaptea, dar niciun bebe nu va refuza să fie ținut în brațe. Și, să o spunem din capul locului, NU, nu se obișnuiesc în brațe. Este o nevoie, iar noi, ca părinți, putem cu ușurință să o satisfacem. Pentru confortul propriu, puteți încerca diverse poziții de ținut bebelușul în brațe.
După nașterea primului copil m-a șocat dorința lui intensă și necontenită de a fi ținut în brațe. Unii bebeluși exprimă foarte clar nevoia de a fi ținuți în brațe, iar eu am simțit, instinctiv și intuitiv, că băieții mei au această nevoie. Așa că i-am ținut în brațe. Mult. La început, cam tot timpul și cam întruna în primele săptămâni. Și, de fapt, dacă mă gândesc bine, i-am tot ținut în brațele în primele luni. Am petrecut mult timp ținându-i în brațe.
Dacă ai un copil care nu stă liniștit decât în brațe, aceste recomandări îți pot fi de folos.
Pregătește-te pentru a-ți lua bebelușul în brațe
- Spală-te pe mâini înainte de a lua copilul. Sistemul lor imunitar este foarte imatur, menținerea igienei mâinilor este esențială pentru a opri răspândirea infecțiilor. De asemenea, păstrează un dezinfectant la îndemână.
- Fă-te confortabilă: este important să te simți în largul tău pentru că starea ta se transmite și copilului.
- Oferă sprijin: nou-născuții au un control scăzut al mușchilor gâtului. Prin urmare, trebuie să le sprijini capul și gâtul. De asemenea, asigură-te că nu apeși pe punctele moi de pe cap (fontanele). Suportul este esențial până când bebelușul va avea trei luni, când dezvoltă un control bun asupra mușchilor capului și gâtului.
- Ridică copilul: Așază o mână sub cap și alta sub fund. Acum ridică trunchiul în regiunea pieptului. Din această poziție ai suficientă libertate să îl ții în brațe în mai multe moduri.
Poziții de ținut bebelușul în brațe
1. Poziția pe umăr
Aceasta este una dintre cele mai naturale poziții pentru un nou-născut. Ține corpul bebelușului paralel cu al tău și ridică-l la înălțimea umărului. Pune-i capul pe umărul tău, astfel încât să poată privi în spatele tău. Sprijină-i capul și gâtul cu o mână, iar fundul cu o altă mână. Este poziția care îi permite copilului să-ți audă bătăile inimii.
2. Poziția leagănului
Cu copilul paralel cu nivelul pieptului, glisează o mână de la cap spre trunchi, pentru a sprijini capul și gâtul. Așază ușor capul bebelușului în pliul cotului. Cu cealaltă mână prinde șoldurile și picioarele. Apropie bebelușul de corpul tău. Este o poziție, așa cum spune și denumirea, comodă pentru legănat și adormit copilul.
3. Cu burtica pe braț
Bebelușul tău va adora această poziție care amintește de o felină odihnindu-se pe o creangă. Așază copilul cu burtica în jos și strecoară o mână pe sub burtică, astfel încât capul să se sprijine pe pliul cotului. Lasă-i picioarele să atârne de ambele părți ale mâinii tale. Pune cealaltă mână pe spatele bebelușului pentru a-l face să se simtă în siguranță. Este o bună poziție dacă bebe are dureri de burtică din cauza gazelor. Mângâierea pe spate ajută la eliberarea gazelor acumulate.
4. Pe șold
Această poziție este potrivită pentru un copil mai mare de trei luni, care poate deja să-și țină capul. Îndreptați bebelușul spre exterior și așază-l pe șold, de o parte și de alta a trunchiului tău, astfel încât un picior să vină în spate și celălalt în față. O mână ține copilul de talie și una de sub funduleț. Această poziție este comodă pentru mamă, căci greutatea copilului nu se sprijină pe brațe, ci pe șold.
5. Față în față
Este poziția care stimulează interacțiunea dintre părinte și bebeluș. Sprijină capul și gâtul bebelușului cu o singură mână. Cealaltă mână sprijină fundulețul copilului. Ține bebelușul chiar sub piept, cu fața către tine.
6. Poziția scaunului
Ai un copil curios? Atunci aceasta este o poziție excelentă care îl va ajuta să vadă lumea din jur. El va sta pe mâna ta ca într-un scaun. Lasă bebelușul să se sprijine cu spatele pe pieptul tău, astfel încât capul să aibă un sprijin adecvat. Cu o mână ține-l de piept, iar cu alta sprijină-l de funduleț. Poziția este potrivită pentru copii mai mari de trei luni.
7. Ținerea bebelușului în poală
Ia bebelușul în poală, astfel încât capul lui să fie aproape de genunchi. Așază ambele mâini sub cap pentru sprijin, iar antebrațele pe tot corpul. Lasă-i picioarele să se prindă în regiunea taliei tale.
Cum să ții copilul după hrănire?
Când hrănești bebelușul, ține capul copilului mai sus decât trunchiul, pe braț sau pe o pernă. După hrănire, ține copilul în poziție verticală și bate-l ușor pe spate pentru a-l ajuta să elimine aerul pe care l-a înghițit odată cu laptele. Imediat după masă, evită să te joci activ cu bebelușul, fără agitație, gâdilări și sărituri. Toate jocurile agitate îl pot face pe bebeluș să vomite.
Sfaturi când ții copilul în brațe
- Urmărește starea de spirit a micuțului tău în timp ce-l ții. Dacă plânge sau este agitat și nervos, schimbă-i poziția pentru a-l face confortabil.
- Capul bebelușului trebuie să fie întotdeauna liber, astfel încât să se poată întoarce pentru a respira.
- Cu fiecare ocazie, oferă-i contact piele-pe-piele.
- Nu trebuie să stai mereu în picioare când ții bebelușul în brațe. Așază-te comod și starea ta de relaxare se va transmite și copilului. Pentru și mai mult confort, apelează la perna de alăptat pentru a sprijini copilul.
- Nu ține copilul în brațe atunci când gătești sau duci ceva fierbinte.
- Nu scutura copilul. Poate avea repercusiuni grave.
- Folosește ambele mâini pentru a ține copilul în timp ce urci și cobori de pe scări pentru o siguranță suplimentară.
O soluție care pe deoparte ține copilul aproape de părinte, dar îi și eliberează mâinile este folosirea unui sistem de purtare. Despre avantajele acestui mod de a purta bebelușii a vorbit foarte frumos Mayim Bialik.
Să-ți porți copilul este cel mai important lucru pe care îl poți face pentru a încuraja o trecere lină de la siguranța și căldura mângâietoare ale pântecelui tău către lumea exterioară, plină de stimuli senzoriali suprasolicitanți, o lume în care piciorușele mult prea mici tind să se agite necontrolat și neîncetat. Dacă e purtat, un bebeluș își reglează mecanismele, e protejat de suprastimulare și dezvoltă cu părintele o relație de atașament plină de mulțumire, calm și siguranță. Nu e de mirare că în societățile în care purtarea bebelușilor este un lucru obișnuit, rareori auzim de colici!
Bebelușii trebuie să aibă contact fizic cu noi și cu trupurile noastre. Mayim Bialik, mamă a doi băieți, doctor în neuroștiințe și actriță.
Ca o concluzie, bebelușii au nevoie de contact fizic cu noi și cu trupurile noastre. Pentru ei, mirosim familiar, avem voci care îi liniștesc și ne simțim cu toții bine. Ei au nevoie să fie aproape de noi, nu lângă noi, de aceea, în brațe este locul unde se simt cel mai bine.
Cum să ținem corect copilul în brațe!
Esti o mamica ce are nevoie de sfaturi? ✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Părerile pe această temă sunt împărțite. Vechi abordări vorbesc despre răsfățul bebelușului, despre cum îi vor manipula apoi pe părinți, despre cum vor „sta după fusta mamei”, că „vor dori doar în brațe” etc. Încercați să vă uitați la bebeluși ca la niște mici persoane care vin pe lume cu o nevoie simplă, frumoasă, pură. Această nevoie este iubirea. Modul în care ei știu să ofere și să primească iubire este prin relația cu persoanele care au grijă de el. Iar această relație, la începutul vieții, se face prin atingere, prin miros, prin căldură.
Spre exemplu, un bebeluș care este lăsat să adoarmă singur, inițial fiind lăsat să plângă, ca mai apoi acesta să adoarmă singur, surprinzător sau nu, fără a plânge, este, de fapt, un bebeluș care are deja o traumă. Pare incredibil, dar faptul că adoarme repede este un mod de a face față tumultului interior, al singurătății și a incapacității de a se autocalma.
Cel mai explicit experiment pe această temă, a perturbării reglării emoționale, este cel al „fetei împietrite” („still face”). În acest experiment se arată cum bebelușul are nevoie de mama sa și de răspunsul din partea ei pentru a putea rămâne în zona de echilibru emoțional. În momentul în care mama nu răspunde, bebelușul inițial încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, apoi devine agitat și încearcă să îi atragă atenția, următorul pas fiind teama și plânsul, iar la final apărând acea „prăbușire în interior” și blocare emoțională.
Știu că este greu, că, uneori, corpurile (al mamei sau al tatălui) au limite - dureri de spate, de brațe, de picioare etc. Uneori sunt ore în șir în care cel mic are nevoie de voi, când nu se poate calma, când nu știe cum să se calmeze și să adoarmă. Când are nevoie să stea parcă la nesfârșit la sân, sau să faceți mii de pași cu el în brațe.
Îmi place foarte mult metafora folosită de Kent Hoffman (Cercul Siguranței), aceea cu mâinile: părintele are mâinile ca suport pentru copil, oferindu-i în același timp siguranță, protecție, dar și libertate. Ei bine, la rândul său, și părintele are nevoie de aceste mâini din partea celor din jurul său, acel așa-zis trib personal (Simona Herb), care să îl ajute în momentele grele. Din păcate, în ultimii ani tendința noastră ca societate s-a dus spre izolarea părinților cu copii mici.
tags: #metodele #bebelusilor #de #a #vrea #in