12 dintre cei mai importanţi medici români rescriu adevărul despre moartea poetului Mihai Eminescu. După ce au studiat toate documentele referitoare la starea de sănătate a acestuia din ultimii şase ani de viaţă, specialiştii spun că Mihai Eminescu nu a murit din cauza sifilisului. Este posibil însă ca inima sa să nu fi rezistat tratamentului cu mercur, afecţiunii bipolare de care suferea şi fumatului.
Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în Casa de sănătate a medicului Alexandru Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti. Oficial, cauza morţii a fost sifilisul, maladie de care poetul ar fi suferit în ultimii săi şase ani de viaţă. În presa vremii au apărut şi speculaţii privind posibila asasinare a poetului, care ar fi murit din cauza unei lovituri la cap. Anul trecut, în ziua în care s-au aniversat 165 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, o carte semnată de 12 dintre cei mai importanţi specialişti în medicină din România desfiinţează atât mitul sifilisului, cât şi pe cel al crimei.
Perspectiva medicilor despre diagnosticele din timpul vieţii lui Eminescu
„Au luat toate documentele, toată descripţia bolii şi au constatat că un bolnav de sifilis nu trece prin ce a trecut Eminescu şi nu a avut simptomele respective”, spune Eugen Simion, academician. „Diagnosticul de sifilis nu a fost documentat, pe vremea aceea nici nu se putea documenta. Era interpretat pe semnele clinice, pe contactul sexual, pe fenomenele cutanate ce apăreau după contactul sexual la un interval de timp”, adaugă Eduard Apetrei, medic cardiolog. Academicianul Victor Voicu spune că în raportul autopsiei poetului nu apar leziunile cerebrale specifice sifilisului, ceea ce subliniază că tratamentul cu mercur, folosit la acea vreme, nu avea cum să-i facă bine.
Experţii reuniţi de Academia Română spun că poetul a avut o ateroscleroză precoce şi o personalitate de tip bipolar care, alături de tratamentul greşit şi de propriile vicii, i-au grăbit sfârşitul. Este foarte probabil ca Mihai Eminescu să fi murit în urma unui infarct. „M-am documentat în primul rând asupra efectelor produse de intoxicaţia cu mercur pe aparatul cardiovascular. Din rapoartele medicale reiese că el avea palpitaţii, că se plângea de dureri toracice, deci putea să fie angină, că nu mai putea urca, oboseala, efortul şi că a avut leşinuri. El a avut o suferinţă şi cardiovasculară. Era fumător, avea factor de risc major”, afirmă prof. univ. dr. Eduard Apetrei.
Drumul bolii şi traiectoria ultimilor ani
Volumul „Maladiile lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor” a fost publicat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, sub îndrumarea academicianului şi criticului literar Eugen Simion. Eminescu a petrecut în sanatoriul doctorului Şuţu de pe Strada Plantelor jumătate de an, internarea sa fiind apogeul unei perioade crunte din viaţa sa. Încă din 28 iunie 1883, Eminescu cedează psihic, iar perioada ulterioară este caracterizată de conflicte psihice, crize financiare, probleme de sănătate şi o serie de internări în sanatorii din diferite oraşe.
La Bucureşti, tratamentul pentru sifilis a continuat, de această dată injectabil, însă estimările moderne subliniază riscurile asociate cu toxina mercurului administrată în ştiinţa medicală a vremii. „Sunt năruit” este una dintre expresiile autobiografice pe care Eminescu le-a lăsat prietenilor săi, reflectând planul său de a continua lupta cu boala şi cu condiţia de sărac. În cele din urmă, Eminescu este adus la Bucureşti şi internat în sanatoriul Şuţu pe 3 februarie 1889, iar tratamentul a continuat în locuri nerăspunzătoare epidemiologic pentru starea sa reală.
Ipoteze controversate și concluziile moderne
În noaptea de 14 spre 15 iunie, Eminescu se afla închis în camera sa de la sanatoriu. În ziua anterioară i s-a administrat, cel mai probabil, tratamentul cu mercur pentru presupusul sifilis. Poate cu o oră înainte de a muri, poate chiar mai devreme, Eminescu strigă după medicul de gardă, iar la ora patru dimineața, poetul se stingea pe un pat metalic. Autopsia a fost efectuată de doctorul Tomescu și apoi de doctorul Marinescu, însă raportul oficial a rămas ambiguu. Ulterior, mumificarea a fost făcută în biserica Sfântul Gheorghe Cel Nou, iar înmormântarea a avut loc pe 17 iunie, cu mulți amici și studenți prezenți.
Unul dintre pistele puse în circulaţie a fost ideea unui posibil incident în curtea sanatoriului. Ridicări din amintiri despre un conflict între Eminescu şi un alt pacient, în contextul în care poetul încerca să cânte „Deşteaptă-te, române!”, au fost discutate în scrisorile lui Titu Maiorescu. Totuşi, mulţi specialişti resping această teorie, explicând că moartea a fost provocată de tratamentul medical greşit din ultimii ani ai vieţii sale.
Concluzia științifică actuală
Concluzia sănătoasă a oamenilor de ştiinţă din studii recente este că Eminescu nu a suferit de sifilis ori de alcoolism în mod progresiv, ci a fost victima unei psihoze endogene şi a unei intoxicaţii cronice cu mercur, administrat în contexte medicale nepregătite. Endocardita a fost o posibilă complicaţie, dar nu cauza primară a decesului. „Între lunile februarie-iunie 1889, lui Mihai Eminescu i s-a administrat intravenos clorură de mercur la Institutul Şuţu şi, probabil, aceasta a fost cauza stopului cardiac care i-a provocat moartea”, afirmă Irinel Popescu, profesor român, într-o sesiune ştiinţifică din 2014.
Neuropatologul Ovidiu Vuia subliniază: „Eminescu n-a avut sifilis şi n-a fost alcoolic. Demostrativ, poetul nostru a suferit de o psihoză endogenă, maniaco-depresivă, iar sfârşitul i-a fost provocat de sincopă cardiacă, survenită în urma tratamentului cu injecţii de mercur administrate în sanatoriul Şuţu din Bucureşti." Astfel, cauza morţii este legată de intoxicaţia cu mercur şi de efectele adverse ale tratamentelor din acea perioadă.
Este esențial să înțelegem că discuțiile asupra morții lui Eminescu reflectă istoria medicinei românești, cu tratamente trecute care, în contextul cunoașterii moderne, par cruțe și inaccesibile pentru victimele din secolul al XIX-lea. Acest material reunește observații ale specialiștilor contemporani pentru a trasa o imagine mai complexă a sfârșitului poetului, dincolo de mituri și labeluri convenționale.
tags: #moartea #prematura #a #lui #mihai #eminescu
Postări populare:
- Pregătirea bagajului pentru maternitate: bebe tei și cum să eviți stresul
- Etapele implantării embrionare după IUI: când apare și ce simptome apar
- Ghid de rezervare pentru naștere la Maternitatea Polizu
- Monitorizare ginecologică în Cluj-Napoca: consultații, investigații și rezultate predictibile
- Păreri despre Maternitatea Cantacuzino: ce au spus femeile despre naștere