În timpul sarcinii în organismul femeii au loc schimbări fiziologice importante, care asigură dezvoltarea normală a fătului, pregătesc organismul pentru naştere şi alăptare. În această perioadă, deloc uşoară, se măreşte vădit sarcina asupra tuturor organelor şi ale sistemelor organismului viitoarei mame, fapt ce poate duce la acutizarea diferitor maladii cronice şidezvoltarea complicaţiilor. Anume din aceste considerente, este necesar să se consulte specialiştii corespunzători şi să se efectueze investigaţiile necesare încă în etapa planificării sarcinii.
Sistemul cardiovascular efectuează o activitate mai pronunţată, deoarece în organism apare circuitul sanguin adiţional placentar. Aici circulaţia este mai sporită deoarece la fiecare minut prin placentă trec 500 mililitri de sânge. Inima femeii sănătoase în timpul gravidităţii se adaptează uşor la sarcinile adiţionale: se măreşte greutatea muşchiului inimii şi circulaţia sângelui. Pentru asigurarea necesităţilor crescânde ale fătului cu substanţe nutritive, oxigen şi materiale constructive, în organismul femeii începe să se mărească volumul de sânge, care ajunge la maxim la cele 7 luni ale sarcinii. În loc de 4000 mililitri acum în organismul femeii circulă 5300-5500 mililitri.
Tensiunea arterială, respiraţia şi rinichii
Tensiunea arterială, în timpul sarcinii ce decurge normal, practic nu se schimbă. Ba din contră, femeile care înainte de sarcină aveau tensiunea mare se normalizează şi este în limitele de 100/60-130/85 mm. Lucrul acesta este cauzat de scăderea tonusului vaselor sangvine periferice sub influenţa progesteronului. Însă în ultimul trimestru tensiunea arterială se poate mări, atingând uneori indici foarte înalţi. Tensiunea arterială mărită (140/90 mm şi mai mult) este unul dintre semnele de toxicoza târzie ale gravidelor.
În legătură cu necesitatea crescândă a oxigenului în timpul sarcinii se măreşte activitatea plămânilor. În pofida faptului, că diafragma se ridică în sus, volumul plămânului creşte. Mărirea volumului aerului inspirat în timpul sarcinii ameliorează eliminarea oxigenului folosit de către făt prin placentă. Frecvenţa respiraţiei rămâne în intervalul 16-18 de ori pe minut, crescând uşor spre sfârşitul sarcinii.
La rinichi are loc o creştere a activităţii lor pentru a elimina produsele metabolice ale gravidei şi ale fătului. Cantitatea urinei eliminate variază în funcţie de volumul lichidelor băute. O gravidă sănătoasă elimină pe zi 1200-1600 mililitri de urină, iar majoritatea este eliminată în timpul zilei. Sub influenţa progesteronului tonusul vezicii urinare scade, ceea ce poate duce la stagnarea urinei şi poate facilita infecţiile urinare, precum pielonefrita.
Dar infecţiile urinare pot demonstra prezenţa leucocitelor în analiză: mai mult de 10-12 în aria vizuală. Uterul gravidei, îndreptându-se spre dreapta, poate provoca obstrucţia fluxului urinar din rinichiul drept.
Gusturi, intestinele şi articulaţiile
Sunt schimbări ale senzaţiilor gustative, apare atracţia către obiecte neobişnuite (lut, cretă) care, de regulă, dispar până la 3-4 luni de sarcină. Sub influenţa hormonilor placentei se reduce tonusul intestinului, ceea ce provoacă constipaţii. Intestinul este împins de uter în sus, stomacul de asemenea; o parte din conţinut este împins în esofag şi provoacă aciditate, în special în a doua jumătate a sarcinii. În timpul sarcinii apare o instabilitate la nivelul articulaţiilor, pelvisul devine mai mobil pentru a facilita trecerea fătului prin canalul de naştere; uneori apare o uşoară discrepanţă a oaselor pubiene, cu dureri în regiunea uterului şi mers de „răţuşcă”.
Sânul, uterul şi gravida în cea mai mare schimbare
În timpul gravidităţii sânii se pregătesc pentru alăptare: îşi modifică dimensiunile, devin mai mari, mameloanele se pigmentează, areola mamara prezintă tuberculi mai accentuaţi. Cel mai mare schimbări au loc în organele genitale, în special uterul. Uterul gravidei se măreşte permanent în volum; la sfârşitul sarcinii înălţimea lui atinge 35 cm, greutatea 1000-1200 g, iar volumul cavităţii uterului creşte de aproximativ 500 de ori. Modificările sunt rezultatul creşterii fibrelor musculare sub influenţa hormonilor placentei. Vasele sangvine se dilată, iar numărul lor creşte, acoperind uterul cu o plasă vasculară. Apar contracţii neregulate ale uterului, care spre sfârşitul sarcinii devin mai active; acestea sunt considerate contracţii de Brexton-Hicks, utile ca antrenament pentru naştere.
În privinţa greutăţii corpului, la femeia sănătoasă, spre sfârşitul gravidităţii, greutatea se măreşte în medie cu 12 kilograme, cu variaţii între 8 şi 18 kilograme. Creşterea în greutate are ritmuri săptămânale tipice: în primele 20 de săptămâni aproximativ 300+30 g pe săptămână, între 21 şi 30 săptămâni 330+40 g, iar după 30 de săptămâni până la naştere 340+30 gape săptămână. Pe lângă schimbările fiziologice, se schimbă şi starea psihologică a gravidei: grijile pentru sănătatea copilului, schimbări în relaţia cu soţul, şi sprijinul emoţional din partea rudelor apropiate sunt aspecte esenţiale.
Adaptările cardiovasculare în timpul sarcinii
Începând cu aproximativ 6 săptămâni de sarcină, volumul de sânge creşte progresiv până la 32 de săptămâni, pentru a facilita gaze, nutrienţi între mamă şi bebeluş, şi pentru a minimiza impactul pierderii de sânge în naştere. Plasma creşte cu 40-50%, iar concentraţia celulelor roşii creşte cu 20-30%. Diametrul inimii şi poziţia ei se modifică: diafragma este împinsă în sus, ceea ce determină o reacţie de sus în jos a inimii. Tensiunea arterială este în general menţinută, dar poate scădea în primul semestru, revenind spre finalul sarcinii. Dacă există hipertensiune înainte de sarcină, este probabil să persiste în timpul sarcinii; monitorizarea tensiunii arteriale este crucială, în special în trimestrele 2 şi 3, datorită riscului de complicaţii precum detaliile hipertensive, preeclampsia, sau decompensări cardiace.
Hipertensiunea arterială în sarcină poate limita aportul de sânge și oxigen pentru făt, crescând riscul de naştere prematură sau de separare prematură a placentei. Femeile gravide au un risc crescut de tromboză venoasă profundă, care poate evolua spre tromboembolism pulmonar. Monitorizarea cardiologică, profilaxia trombozei, hidratarea adecvată, alimentația echilibrată și mişcarea moderată sunt măsuri esențiale pentru siguranța mamei și a copilului. În perioada postpartum, majoritatea parametrilor hemodinamici se normalizează treptat, dar revenirea la valorile pregravidice poate dura până la aproximativ 6 luni.
Investigări și monitorizare
Ecocardiografia este modalitatea de monitorizare cel mai frecvent utilizată în timpul sarcinii, fiind prima opţiune pentru diagnostic. Rezonanţa magnetică cardiovasculară poate oferi precizie în evaluarea volumelor ventriculului stâng. Modificările ecocardiografice includ dilatarea celor patru cavităţi ale inimii, cu dilatarea camerelor drepte mai accentuată decât cele stângi. Regurgitaţia aortică în mod fiziologic nu este decelată. Monitorizarea atentă a mecanismelor de adaptare ajută la identificarea patologiilor silențioase și la prevenirea complicațiilor.
Factorii de risc, screening și recomandări
Numărul femeilor gravide cu risc cardiovascular este în creștere. Screening-ul este crucial pentru această grupă de pacienți, iar monitorizarea femeilor cu anomalii congenitale cardiace este indicată pe durata sarcinii și postpartum. În cazul femeilor cu boli cardiovasculare existente, planificarea concepției, evaluarea riscului și colaborarea între obstetrician, cardiolog și medicul de familie sunt esențiale pentru o sarcină sigură.
Conducerea practică recomandă ca pacientele să nu îşi administreze tratamentele fără aviz medical în timpul sarcinii. Dacă apar simptome precum tensiune arterială crescută, umflături, dureri de cap sau tulburări de vedere, trebuie consultat imediat medicul.
Doctor Medika - 25 februarie. Monitorizarea inimii în sarcină
Condiții speciale și perioadele obstetrice
Condițiile precum sindromul hipotensiv în clinostatism pot să apară în timpul sarcinii, necesitând poziționare laterală stângă pentru a evita scăderea perfuziei placentare. În general, modificările cardiovasculare în sarcină încep de la concepție și continuă până la naștere, iar apoi până la postpartum, cu revenire treptată la parametrii inițiali. Cardiomiopatia dilatativă, stenoza mitrală, hipertensiunea pulmonară sau sindromul Marfan pot complica sarcina, necesitând monitorizare riguroasă și, în unele cazuri, măsuri terapeutice specifice.
Aspecte practice pentru paciente
- Monitorizarea tensiunii arteriale la fiecare consultație prenatală.
- Analize de sânge și urină regulate, ecocardiografie la femeile cu boli preexistente.
- Profilaxia trombozei prin mobilizare precoce, ciorapi compresivi sau tratament anticoagulant prin recomandarea medicului.
- Alimentaţie echilibrată, hidratare corespunzătoare, mişcare moderată, evitare fumatul.
- Identificarea precoce a simptomelor de alarmă și consultarea imediată a medicului în caz de simptome.
tags: #modificari #in #sarcina #la #nivel #apaatului