Vol. 18, Iulie-August 2011, Nr. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine. R 5250a W. T. 1 Iunie 1913 (pag. Iosif a fost Marele Vizir al Egiptului timp de 80 de ani - murind la vârsta de 110 ani. În mod sigur, fraţii săi, israeliţii, n-au suferit nici o asuprire în acel timp. La scurt timp după aceea însă, un alt faraon a venit la putere, care nu-l cunoştea pe Iosif

Acest faraon a înţeles că israeliţii se înmulţeau mult mai rapid decât egiptenii. De aceea el i-a considerat un pericol. La început ei au fost văzuţi ca o protecţie pentru Egipt, pentru că ţinutul Gosen era aşezat spre răsărit, şi un duşman care înainta împotriva Egiptului se confrunta mai întâi cu israeliţii. Adversarul Egiptului în acele zile era numai Asiria. Pentru a putea preîntâmpina acest neprevăzut, au fost încercate diferite metode. În primul rând, un decret i-a obligat pe israeliţi să îndeplinească muncile grele, prin care se spera să le submineze puterea - să-i slăbească. Dimpotrivă însă, ei păreau să prospere tot mai mult cu fiecare sarcină în plus. Următoarea măsură represivă a fost decretul pentru moaşele evreice - ca orice copil de parte bărbătească dintre israeliţi să fie strangulat la naştere. Dar această poruncă nu a fost luată în seamă, moaşele pretinzând că au ajuns prea târziu. Resortul final a fost decretul regal ca israeliţii să-şi înece fiecare nou-născut de parte bărbătească. În aceste condiţii s-a născut Moise. Relatarea arată că ambii părinţi ai săi erau evlavioşi, şi prin urmare nu suntem surprinşi de afirmaţia că el ca prunc era un copil frumos” - atrăgător.

Relativ puţini părinţi par să-şi dea seama că acolo unde copiii lor sunt altfel decât frumoşi” - frumoşi la aspect şi în caracter - o responsabilitate pentru defecte le revine lor. Nu vrem să spunem prin aceasta că ar fi posibil ca vreo pereche umană să poată da naştere unor copiii perfecţi. Ceea ce vrem să spunem este că după cum o reproducere atentă afectă aspectul, forma şi caracterul animalelor inferioare şi îmbunătăşeşte atât fructele cât şi florile, la fel aceasta are importanţă şi în privinţa omenirii. Dacă această lege a naturii ar fi recunoscută clar de către oamenii inteligenţi, conştiincioşi, ce schimbare s-ar petrece repede! Dacă fiecare mamă şi-ar da seama că în timpul sarcinii starea sa mentală ar fi ori o binecuvântare ori un blestem pentru vlăstarul ei, cât de stăruitoare ar fi în a se opune stărilor rele şi acceselor de furie! Cât de atent ar supraveghea ceea ce citeşte, compania şi reflecţiile mintale! Şi dacă tatăl şi-ar da seama de răspunderea lui, cât de atent ar fi să-şi facă pe deplin datoria!

Nu numai ca tată şi dătător de viaţă, ci şi ca un protector şi păzitor al mamei, ajutând-o în cea mai importantă funcţie a vieţii umane şi în timpul celei mai mari nevoi ale sale de ajutor, potrivit capacităţii lui. Mama, în special în timpul sarcinii, ar fi înconjurată de lucruri care să sugereze ce este bine, important, nobil, curat, intelectual, cultural. În mod deosebit el ar fi compătimitor şi s-ar strădui să păstreze mintea mamei tihnită. Chiar dacă ar fi prea săraci ca să-şi permită să aibă articole de lux - picturi, artă etc. - el ar putea să completeze într-o măsură locul acestora conversând cu mama despre teme nobile şi înnobilatoare, sau i-ar putea citi.

Josefus, istoricul evreu, spune că acei care-l vedeau pe pruncul Moise în timp ce era dus de curentul râului, uitau de ale lor şi se opreau să-l privească. Timpul se apropie când perfecţiunea trăsăturilor, a formei şi a caracterului uman vor fi considerate cel mai mare lucru în toată lumea. Atunci numele părinţilor acestora vor fi onorate în paginile de renume încă mai mult decât ale celor onoraţi cu premiul întâi pentru flori, fructe şi animale necuvântătoare. Chiar acesta este cazul părinţilor lui Moise care sunt vorbiţi de bine în Vechiul Testament; în timp ce în Noul Testament ni se spune clar că ei erau oameni de credinţă şi sunt socotiţi pe lista nobilă a Vrednicilor din Vechime, care vor avea parte de o înviere mai bună datorită credinţei.

Este cu totul posibil ca părinţii lui Moise să se fi gândit cum să pună în aplicare planul care s-a dovedit atât de reuşit pentru salvarea vieţii lui. Ei cunoşteau obiceiul prinţesei egiptene de a ieşi într-un loc retras pe malul Nilului să se scalde, care se presupune că făcea parte dintr-un obicei religios. Ei au presupus că un băieţel atât de frumos ar fi o atracţie specială pentru ea. Se poate chiar ca ei, după cum pretinde tradiţia, să fi fost îndrumaţi printr-un vis să facă aşa cum au făcut. A fost împletit un coşuleţ mic din trestie, care creşte din abundenţă pe malurile Nilului. Pe dinafară a fost izolat cu smoală ca să nu intre apă. Copilaşul a fost pus înăuntru şi la un timp potrivit a fost lăsat aproape de locul unde mergea prinţesa. Apoi în apropiere a stat sora lui Moise, Miriam, care avea în jur de opt ani, gata să sugereze aducerea unei doici. Astfel în providenţa lui Dumnezeu, în ciuda opoziţiei regelui, minunatul Moise a fost crescut în palatul regal şi în şcolile egiptene a devenit învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor.

Ce mult romantism este în această simplă dar minunată naraţiune! Gândiţi-vă la conducerea providenţei divine în acest caz! Într-o zi copilul Moise era un pericol şi o ameninţare în casa părinţilor săi. În orice moment prezenţa lui putea fi descoperită şi făcută cunoscută vreunui ofiţer egiptean. Apoi ar fi fost ucis şi casa distrusă, şi posibil vieţile părinţilor pierdute din cauză că au îndrăznit să nu asculte de decretul regal. Nu ştim la ce vârstă copilul a fost considerat înţărcat, dar se presupune că ar fi avut patru ani. Acest copil interesant la această vârstă interesantă a fost pretins atunci de prinţesă ca fiul ei. I s-a dat numele Moise, despre care Profesorul Sayce spune: Forma grecească a ebraicului Moşe - Moises - este derivată, de către Iosefus, din forma coptică (egipteana veche) Mo (apă), şi uses (salvat din). Cu alte cuvinte, prinţesa a făcut un joc de cuvinte din nume, ca şi cum ar fi spus: Acesta este fiul meu, pentru că l-am născut - din apă.”

Într-adevăr, noi nu ştim niciodată când Înţelepciunea divină lucrează în oameni fire de bătătură pentru pânza sau planul divin. Poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi amintească întotdeauna că în toate lucrările lor, El lucrează toate după sfatul voii Sale. În timp ce foloseşte instrumente umane, Dumnezeu totuşi respectă voinţa umană şi numai cooperează cu ea. Nu trebuie să înţelegem că providenţele lui Dumnezeu îi folosesc numai pe oamenii Săi evlavioşi şi familiile lor, nici că El foloseşte numai pe acei care sunt ai Lui cel puţin în sens nominal. În lecţia prezentă vedem cum Dumnezeu a făcut chiar şi mânia omului să-L laude şi să împlinească unele din scopurile Sale pentru promovarea marelui Său Plan al Veacurilor printre cei total ignoranţi în ceea ce-L priveşte, fără drept de cetăţenie în Israel. Întreaga casă a lui faraon, la fel ca prinţesa, a fost folosită de Domnul pentru păstrarea lui Moise şi educarea şi pregătirea lui pentru marea Sa lucrare.

Infografie: transcriptie a povestii lui Moise si rolul providentei divine

Nașterea lui Moise | Poveste biblică epică despre credință, curaj și protecția lui Dumnezeu (Poveste biblică animată)

ElementDetalii relevante
Baza narativaMoise, nasterea sub decretul regal, salvarea prin curierul divin
Actori principaliparinti evlaviosi, printeasa, Miriam, familia lui faraon
Temecredinta, providenta divina, responsabilitatea parintilor, rolul educativ

tags: #moise #muzica #crestina #bebe #crocodil

Postări populare: