Noile date arată în mod clar că numeroasele legi pro-viață adoptate la nivel de stat de la decizia Dobbs salvează anual viețile a aproximativ 32.000 de copii nenăscuți din întreaga Americă. Creșterea ratei natalității a fost „deosebit de mare în cazul femeilor hispanice (4,7%) și al femeilor cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani (3,3%)”, au continuat ei. „Ar trebui să celebrăm aceste mii de vieți prețioase și de neînlocuit care sunt astăzi printre noi”, a declarat Melanie Israel de la The Heritage Foundation ca reacție la acest studiu.
Contextul internațional: argumentele pro viață versus datele globale
Unul din cele mai utilizate „argumente” în favoarea avortului legal este acela că legile care interzic sau restricționează avortul conduc la moartea multor femei, din cauză că acestea vor apela, oricum, la avorturi ilegale, care sunt foarte periculoase. Deși larg răspândită, teoria contravine total evidenţelor bazate pe date culese din lumea întreagă. În efortul său de educare a publicului larg cu privire la dreptul la viață al copilului nenăscut și la o rezolvare non-violentă a conflictului între acesta și dreptul femeii la autodeterminare, Asociația Pro-vita pentru Născuți și Nenăscuți - București a realizat materialul informativ „De ce avortul legalizat nu este bun pentru sănătatea femeilor” (versiunea electronică aici). În versiunea tipărită, materialul are format de pliant, pe care autorii își propun să îl distribuie în întreaga țară cu ajutorul organizațiilor partenere și al medicilor și specialiștilor dedicați cauzei vieții.
Istoria României și lecții despre consecințele politicilor de control al nașterilor
Tema interzicerii avortului a devenit tot mai dezbătută în ultima perioadă, pe măsură ce o serie de state au decis să adopte o astfel de măsură, pe fondul scăderii natalității. Ne propunem să dezbatem acest subiect într-o serie de articole pe tema “copilului nedorit” - cum este influențată experiența maternității de traumele prenatale. De altfel, recent, am prezentat o lucrare la Congresul ISPPM, cu titlul “Copilul nedorit - Cum influențează trauma prenatală și timpurie experiența maternității”, autori psh. Simina Angelescu și dr. Daniela Marincaș. Așa cum știm, în România a existat o astfel de lege (Decretul 770/1966) prin care regimul Ceaușescu a interzis accesul la contracepție și avort cu scopul de a mări populația țării.
Obsesia tinerelor să nu rămână însărcinate. Dacă imediat după adoptarea legii a fost constatată o creștere a numărului populației României, în anii următori Decretul a dtereminat o adevărată tragedie. Interziecerea avortului și trauma colectivă generată a avut efecte multiple, care s-au propagat in mai multe planuri: Creșterea mortalității materne. Au avut loc decese ale femeilor care au încercat totuși sa facă întreruperi de sarcină, în condiții ilegale, neadecvate și foarte periculoase. Multe dintre acestea, din păcate, au fost fatale. Se estimează că 10.000 de femei au murit în astfel de condiții până la revoluția din 1989.
Efectele psihosociale și dinamica familiei
Aceste decese au constituit evenimente traumatice pentru familiile lor. Ne putem imagina, unele dintre femei aveau și alți copii, iar aceștia și-au pierdut mama într-un mod dramatic, poate de multe ori fără să poată afla adevărata cauză a morții ei. Sau fără să poată vorbi despre asta. Împrejurările morții mamei au devenit un secret, de nevorbit în familie, sau în comunitate, pentru a proteja familia și pentru că nu trebuia recunoscută oficial tentativa de avort. Cu siguranță, secretele privind tentativele de avort și decesul au făcut imposibilă trăirea adecvată a doliului de către familie. Iar doliul suspendat, imposibil, a lasat urme în dezvoltarea psihologică ulterioară a copiilor.
Copiii născuți și abandonați. Ca urmare a decretului, a crescut numărul copiilor abandonați care au ajuns în orfelinate, România fiind celebră în lume din cauza acestor instituții. Copiii instituționalizați au fost studiați de cercetători din întreaga lume pentru a investiga și evidenția efectele abandonului, neglijării și maltratării asupra dezvoltării umane. Cercetările arătau că este afectată dezvoltarea cerebrală, aceștia având un creier mai mic ca dimensiuni decât un copil crescut în familie, tulburări și deficiențe de dezvoltare fizică și psihică, de învățare, predispoziție la boli. Ei dezvoltaseră tulburări severe de atașament, care fac dificilă relaționarea adecvată, deci și crearea unei familii sănătoase. De cele mai multe ori, în cazurile acestea, deveniți adulți, ei repetă în propria familie abandonul și maltratarea.
Trauma prenatală și atașamentul
Copiii nedoriți, care au rămas în familie, dar au trait din plin, înca din perioada sarcinii, stresul mamei și respingerea acesteia. Copilul s-a “marinat” efectiv în uter în sentimentul de respingere, de suferință, de ostilitate, de tristețe sau frică a mamei. Este deja dovedit științific faptul că fătul resimte toate trăirile mamei și este afectat în dezvoltarea neuro-psiho-fiziologică de hormonii de stres din corpul acesteia. Alterarea maternității în cazul unui copil nedorit poate duce la probleme de atașament, iar patternul de atașament primar se poate manifesta în alegerea partenerului, în relația de cuplu și în relația cu proprii copii.
Analize comparative despre trauma și mortalitatea infantilă
Un eseu publicat în revista academică The New Bioethics contestă interpretarea potrivit căreia legea pro-viață din Texas ar fi „dăunat” copiilor, deoarece după intrarea ei în vigoare au fost înregistrate mai multe decese infantile. Autorii susțin că o asemenea concluzie pornește de la o premisă greșită: faptul că avortul previne moartea copilului. Studiul JAMA a arătat că, în Texas, decesele infantile atribuite malformațiilor congenitale au crescut cu 22,9% între 2021 și 2022. Autorii formulează comparația astfel: se poate „reduce” numărul deceselor adolescenților dacă aceștia sunt uciși înainte de a împlini 13 ani, dar nimeni nu ar putea spune în mod onest că viețile lor au fost salvate.
Important este că lupta reală împotriva mortalității infantile nu poate consta în uciderea copiilor înainte ca ei să ajungă la vârsta la care intră într-o statistică. Este nevoie ca femeia însărcinată, copilul ei și familia lor să fie sprijiniți concret. De asemenea, tratamentul adecvat pentru copii cu malformații congenitale și sprijinul familial sunt aspecte critice în reducerea mortalității infantile. În concluzie, politicile de protecție a vieții trebuie să includă măsuri reale de susținere a femeilor însărcinate, a copiilor și a familiilor lor, nu doar reglementări restrictive despre naștere.
Impactul politicilor europene asupra accesului la avort
Dincolo de Atlantic, Europa este adesea privită ca un bastion al liberalismului când vine vorba de ușurința accesului la avort, se arată într-o analiză a Politico Europe. Majoritatea țărilor UE permit avortul în primul trimestru de sarcină. Țările nord-europene, printre primele care au legalizat avortul pe continent, sunt cele mai liberale când vine vorba de un astfel de acces. Suedia a ocupat locul întâi în atlasul european al politicilor privind avortul din 2021, pentru că permite avortul până în a 18-a săptămână de sarcină. Însă Polonia, Ungaria, Slovacia sau Malta ilustrează diferențe semnificative între țările din Est și cele din Nord and Vest.
Problemele din Europa de Est includ Polonia, unde interdicția aproape totală a libertății de avort, din 2020, a fost intens criticată la nivel european. Ungaria a legat fondurile spitalelor de condiția să nu efectueze avorturi, iar Slovacia a încercat să extindă perioadele de așteptare. Malta rămâne în linii dure, avortul fiind ilegal în orice circumstanță. În Italia, accesul la avort este limitat de conștiința medicilor, iar în Spania și Franța există deplasări semnificative pentru asigurarea serviciilor adecvate. În Irlanda și Marea Britanie, congresul parlamentar a introdus reforme pentru facilitarea accesului la avort sau pentru eliminarea perioadei de așteptare.
Concluzie strategică pentru politici publice
Proiectele de lege și reformele legislative trebuie să vizeze nu doar protejarea pruncilor nenăscuți, ci și sprijinul real acordat femeilor însărcinate, copiilor și familiilor lor. Discuțiile despre mortalitatea maternală, avort și sănătatea reproductivă devin relevante în multe state, inclusiv în România, unde se dezbate claritatea responsabilităților legale în cazuri legate de sarcină și conviețuire a femeii cu trauma. În esență, calibrul politicilor pro-viață trebuie să includă opțiuni medicale etice, consiliere adecvată, servicii sociale și suport comunitar, pentru ca viața să fie protejată în mod eficient, în toate fazele ei, de la conceptie la copilărie și dincolo.
Avort spontan recurent - Informații și îndrumări (Romanian)
tags: #morti #interzicerea #avortului #ro