Operația cezariană reprezintă nașterea chirurgicală a unui copil, printr-o incizie a uterului mamei, în zona abdominală inferioară. Cezariana poate fi planificată din timp atunci când există complicații ale sarcinii, când a mai fost prezentă în antecedente o altă operație cezariană sau când nu este luată în considerare opțiunea de naștere vaginală. Frecvent, decizia de practicare a unei operații cezariene devine evidentă la un moment dat de-a lungul travaliului. Află, în cele ce urmează, în ce constă mai exact o operație cezariană, cum se deosebește de nașterea naturală, ce simți în timpul operației de cezariană, ce pregătire este necesară pentru această procedură, precum și ce implicații poate avea atât asupra mamei, cât și a copilului.
Termenul de operație cezariană definește intervenția chirurgicală folosită pentru nașterea unui copil, aceasta realizându-se prin incizia abdomenului și a uterului. În funcție de circumstanțele în care este efectuată, operația de cezariană poate fi planificată sau realizată în urgență.
În România, rata cezarienelor este foarte mare, de 44%, iar în București depășește 70% (în 2018). Pe plan mondial, într-un studiu publicat de revista medicală The Lancet în decembrie 2018, cercetătorii au descoperit că țara cu cea mai mică rată a nașterii prin cezariană este de 0,6% în 2010, a fost Sudanul de Sud, iar țara cu cea mai mare rată a nașterilor prin cezariană este de 58,1% în Republica Dominicană. Alte țări în care mai mult de jumătate din nașteri sunt prin cezariană sunt Brazilia - 55,5%, Egipt - 55,5%, Turcia - 53,1%, Venezuela, cu 52,4%. Când datele au fost examinate pe regiuni, datele despre rata cezarienelor sunt: 4,1% în Africa de Vest și Centrală, 6,2% în Africa de Est și de Sud, 29,6% în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, 18,1% în Asia de Sud, 28,8% în Asia de Est și Pacific, 44,3% în America Latină și Caraibe, 27,3% în Europa de Est și Asia Centrală, 32% în America de Nord, 26,9% în Europa de Vest.
Ce este cezariana și când este recomandată?
Cezariana este o procedură medicală care devine necesară atunci când nașterea pe cale vaginală prezintă riscuri pentru mamă sau copil. Medicul poate recomanda operația cezariană în diverse situații medicale:
- Travaliul nu evoluează conform așteptărilor: Aceasta este una dintre cele mai frecvente indicații. Se întâmplă fie când colul uterin nu se dilată suficient, fie când capul copilului este prea mare pentru canalul de naștere.
- Copilul nu primește suficient oxigen: Preocupările legate de aportul de oxigen al fătului sau modificări ale bătăilor cordului fetal pot indica necesitatea unei cezariene.
- Copilul se află într-o poziție anormală: Prezențația pelviană (cu zona fesieră sau brațele în canalul de naștere) sau prezentația transversală (copilul este poziționat lateral) pot face cezariana cea mai sigură metodă de naștere.
- Sarcina multiplă: În cazul gemenilor sau sarcinilor multiple, este frecvent ca unul dintre copii să se afle într-o prezentație anormală, făcând nașterea vaginală inadecvată.
- Probleme la nivelul placentei: Detașarea placentei de peretele uterin (placenta abruptio) sau acoperirea colului uterin de către placentă (placenta praevia) sunt indicații pentru cezariană.
- Probleme la nivelul cordonului ombilical: Alunecarea cordonului ombilical în vagin în fața copilului sau comprimarea acestuia de către uter pot necesita intervenția chirurgicală.
- Probleme de sănătate ale mamei: Afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială), patologii infecțioase (herpes genital, status de purtător HIV) pot face ca travaliul să fie prea dificil pe cale vaginală.
- Probleme de sănătate ale copilului: Malformațiile congenitale, precum hidrocefalia, pot face cezariana mai sigură pentru nou-născut.
- Nașterea/nașterile precedente au fost prin cezariană: Deși în anumite cazuri se poate încerca o naștere vaginală după cezariană (VBAC), medicul poate recomanda o nouă intervenție chirurgicală în funcție de istoricul medical.
Cezariana poate fi programată în situații în care există motive medicale temeinice, care pot varia de la probleme materne la cele de dezvoltare sau poziționare fetală.
Pregătirea pentru operația de cezariană
Operația de cezariană este o intervenție chirurgicală majoră care necesită o pregătire temeinică. Înainte de operație, există mai mulți pași și analize esențiale care trebuie efectuate pentru a asigura siguranța mamei și a copilului.
La câte săptămâni se face operația de cezariană?
Cezariana programată se efectuează, de obicei, în jurul săptămânii 39 de sarcină, pentru a reduce riscurile asociate prematurității. Totuși, dacă există complicații sau urgențe medicale (de exemplu, preeclampsie, suferință fetală), aceasta poate fi efectuată mai devreme, conform indicațiilor medicului.
Analize înainte de cezariană
Medicul va solicita o serie de analize și investigații pentru a evalua starea de sănătate a mamei și a copilului. Acestea includ:
- Hemoleucogramă completă: Verifică nivelul hemoglobinei și identifică eventuale infecții sau probleme de coagulare.
- Grup sanguin și Rh: Esențial în caz de nevoie de transfuzie de sânge.
- Test de coagulare (TP, INR, TTPA): Evaluează riscul de sângerare.
- Glicemie: Monitorizează nivelul de zahăr din sânge, mai ales la gravidele cu diabet gestațional.
- Exsudat nazal și vaginal: Detectează posibile infecții.
- Analize de urină: Depistează eventuale infecții urinare sau alte anomalii.
- Electrocardiogramă (EKG): Pentru gravidele cu probleme cardiovasculare sau antecedente medicale relevante.
- Ecografie fetală: Evaluează poziția copilului, cantitatea de lichid amniotic și starea generală a fătului.
Lista analizelor necesare poate varia în funcție de particularitățile fiecărei gravide.
Cum trebuie să se pregătească o femeie pentru operația de cezariană?
Există mai multe aspecte importante de avut în vedere înainte de intervenție:
- Discuție detaliată cu medicul obstetrician: Este important ca gravida să înțeleagă motivele pentru care se recomandă cezariana și ce implică procedura.
- Regimul alimentar: În noaptea dinaintea operației, este recomandat să nu se consume alimente solide cu cel puțin 6-8 ore înainte. Consumul de lichide poate fi, de asemenea, interzis în ultimele ore.
- Evacuarea intestinală: Uneori, se recomandă utilizarea unui laxativ sau a unei clisme pentru golirea intestinului.
- Igiena personală: Se recomandă un duș înainte de internare, utilizând un săpun antibacterian. Unghiile trebuie să fie curate și scurte, fără ojă, iar gravidele nu trebuie să poarte bijuterii în ziua operației.
- Medicația preoperatorie: Dacă urmezi un tratament medicamentos, discută cu medicul ce medicamente trebuie întrerupte sau continuate.
- Pregătirea emoțională: Operația de cezariană poate fi o sursă de anxietate. Sprijinul partenerului sau al familiei, precum și discuțiile cu medicul pot ajuta la reducerea temerilor.
În ziua operației, vei fi internată în spital cu câteva ore înainte de procedură. Echipa medicală va verifica din nou semnele vitale, starea fătului și rezultatele analizelor. O asistentă medicală îți va monta un cateter urinar și o linie intravenoasă. Înainte de intervenție, vei discuta cu anestezistul despre tipul de anestezie.
Desfășurarea operației de cezariană
Operația de cezariană este o intervenție chirurgicală planificată sau realizată de urgență pentru a aduce pe lume copilul, atunci când nașterea vaginală nu este posibilă sau sigură.
Administrarea anesteziei
Tipul de anestezie este stabilit în funcție de situația medicală:
- Anestezia spinală sau epidurală (cel mai frecvent): Amorțește partea inferioară a corpului, permițând mamei să rămână trează și conștientă.
- Anestezia generală: Este utilizată doar în cazuri de urgență sau când anestezia locală nu este indicată. Mama va fi adormită pe durata operației.
Echipa de anestezie monitorizează constant funcțiile vitale ale mamei.
Dezinfectarea și izolarea zonei de intervenție
Abdomenul este curățat cu soluții antiseptice pentru a reduce riscul de infecții. Un câmp steril este plasat în jurul zonei de intervenție, iar o barieră vizuală (un paravan) este ridicată, astfel încât gravida să nu vadă procedura.
Incizia abdominală
Medicul face o tăietură în zona inferioară a abdomenului, de obicei deasupra liniei bikinilor. Există două tipuri principale de incizii:
- Incizia transversală (Pfannenstiel): Cea mai frecventă, cu vindecare mai rapidă și cicatrice mai estetică.
- Incizia verticală: Rar utilizată, necesară doar în cazuri de urgență.
Incizia uterină și extragerea copilului
După deschiderea abdomenului, medicul va face o tăietură în peretele uterului. Uterul este deschis transversal, aproape de baza sa. Medicii vor ghida copilul prin deschiderea uterului. Acest proces durează câteva minute, iar imediat ce copilul este scos, cordonul ombilical este tăiat.
Îngrijirea copilului
După extragere, copilul este preluat de neonatolog sau asistentul medical pentru a fi evaluat. Procedurile includ curățarea căilor respiratorii, verificarea respirației și aplicarea scorului Apgar. Înfășarea copilului și, dacă este posibil, plasarea acestuia lângă mamă pentru contact piele pe piele.
Expulzia placentei și suturarea
După nașterea copilului, medicul extrage placenta și verifică uterul. Uterul este închis cu un fir resorbabil, strat cu strat. Apoi, toate straturile incizate ale peretelui abdominal sunt cusute cu grijă.
Monitorizarea postoperatorie imediată
După operație, gravida este mutată într-o zonă de supraveghere postoperatorie, unde este monitorizată timp de câteva ore pentru a preveni și identifica eventualele complicații. Se verifică semnele vitale, se administrează calmante pentru gestionarea durerii și se monitorizează pierderile de sânge.
O operație de cezariană programată durează, de regulă, între 30 și 45 de minute. În cazul intervențiilor de urgență, aceasta poate fi mai scurtă, iar extragerea copilului are loc în primele 5-10 minute.
Dacă anestezia este locală, mama va fi conștientă, dar nu va simți durere. Este posibil să perceapă presiune sau mișcare în timpul extragerii copilului. Echipa medicală comunică permanent cu mama pentru a se asigura că aceasta se simte confortabil.
NASTEREA NATURALA SI PRIN CEZARIANA
Recuperarea după cezariană
Nașterea prin cezariană este o intervenție chirurgicală majoră, iar recuperarea necesită timp și atenție. Procesul de vindecare diferă de la o mamă la alta, dar, în general, respectarea indicațiilor medicale poate preveni complicațiile și grăbi refacerea.
Etapele recuperării după cezariană
Recuperarea după operația de cezariană include mai multe etape:
- Perioada imediată postoperatorie (primele 24 de ore): Mama este monitorizată în secția de terapie intensivă sau de supraveghere postoperatorie. Se poate simți durere în zona inciziei, mai accentuată în timpul mișcărilor bruște. Incizia este monitorizată pentru semne de infecție, iar pansamentele sunt schimbate conform recomandărilor medicului. Poziționarea corectă este esențială pentru alăptare.
- Primele săptămâni de recuperare (2-6 săptămâni): Această perioadă este crucială pentru vindecarea completă. Mișcarea ușoară este benefică, dar trebuie evitat efortul intens. Plimbările zilnice ajută la îmbunătățirea circulației și la prevenirea constipației. În primele 6 săptămâni, este recomandat să nu se ridice mai mult decât greutatea copilului (aproximativ 3-5 kg). Durerea se reduce treptat și, în mod normal, dispare complet după 2-3 săptămâni. După aproximativ 6 săptămâni, este necesar un consult medical pentru a verifica vindecarea inciziei și sănătatea generală a mamei.
Restricții după cezariană
Pentru o recuperare optimă, este esențial să respecți anumite restricții:
- Ridicarea greutăților: Nu ridica greutăți mai mari de 3-5 kg în primele 6 săptămâni.
- Efort fizic intens: Evită sporturile solicitante, exercițiile abdominale sau alergarea până când medicul îți permite.
- Conducerea mașinii: În general, nu este recomandat să conduci timp de 2-4 săptămâni.
Sângerarea este absolut normală în timpul operației, iar unele femei pot sângera mai mult decât în mod normal. Aproape toate femeile care nasc prin cezariană primesc injectii cu heparină timp de până la o săptămână după operație, pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. Mișcarea este importantă pentru a preveni formarea trombilor și apariția constipației.
Administrarea de antialgice este recomandată pentru diminuarea durerii abdominale, care, în majoritatea situațiilor, se remite după 5-6 săptămâni de la intervenție. Ibuprofenul sau acetaminofenul pot fi utilizate în siguranță, chiar și la femeile care alăptează.
Îngrijirea plăgii operatorii necesită atenție specială, evitându-se dușurile și băile prelungite până la îndepărtarea firelor de sutură. Timpul total de vindecare al plăgii operatorii este cuprins între 4 și 6 săptămâni.
Alăptarea sugarului după nașterea prin cezariană poate genera disconfort din cauza poziției. Un suport pentru alăptat poate fi de ajutor.
Recuperarea după cezariană implică o multitudine de modificări la nivelul organismului. Aceste procese pot necesita o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în funcție de particularitățile fiecărei persoane.
Posibile complicații și simptome de urmărit după cezariană
Deși operația cezariană este considerată sigură, pot apărea complicații. Este important să fii atentă la anumite simptome și să consulți medicul dacă acestea apar.
- Spasme necontrolabile: Pot apărea din cauza medicației (epidurala, spinală).
- Constipație dureroasă: Risc mai mare după cezariană din cauza regimului alimentar și a anesteziei.
- Vomatul neașteptat: Poate fi cauzat de medicamentele utilizate, scăderea tensiunii arteriale sau irascibilitatea.
- Depresie postpartum: Unele studii indică un risc crescut pentru mamele care au cezariană, din motive hormonale sau emoționale.
- Umflarea extremităților: Cauzată de fluidele intravenoase administrate și de progesteron.
- Infecție: Există un risc mai mare de infecție a plăgii operatorii. Simptomele includ febră sau durere anormală în jurul inciziei.
- Pierdere excesivă de sânge: Riscul este mai mare la cezariană comparativ cu nașterea vaginală.
- Leziuni secundare ale altor organe: În cazuri rare, vezica, intestinul, colul uterin sau tractul urinar pot fi vătămate în timpul operației.
- Amorțirea în unele zone: Amorțeala de la anestezie dispare în câteva ore. Amorțeala legată de incizie poate persista mai mult timp din cauza nervilor tăiați.
- Dureri de cap îngrozitoare: Pot apărea ca urmare a perforării accidentale a membranei spinale în timpul anesteziei epidurale.
- Senzație de mâncărime: Un efect secundar al morfinei administrate prin epidurală.
- Oboseală extremă: Poate fi o consecință a intervenției chirurgicale și a recuperării.
- Posibile probleme cu următoarele sarcini: Deși rare, există un risc mic de complicații.
- A nu te simți atașată: Unele mame pot întâmpina dificultăți în atașamentul față de copil din cauza timpului petrecut separat după operație.
- Durată de recuperare mai mare: Comparativ cu nașterea naturală.
Un nerv ciupit (compresia nervoasă) apare atunci când o presiune prea mare este pusă pe un nerv de către țesuturile înconjurătoare. Dacă această presiune durează o perioadă mai lungă de timp, bariera de protecție din jurul nervului se poate rupe și poate provoca umflături și cicatrizări. Cicatricile pot perturba funcția nervului și pot provoca simptome la locul leziunii sau la altă locație mai îndepărtată. Majoritatea persoanelor se recuperează de la un nerv ciupit în câteva zile sau săptămâni după odihnă și tratamente conservatoare.
Există un risc foarte mic ca bebelușul să fie tăiat accidental în timpul operației de cezariană. Dacă se întâmplă acest lucru, tăietura este probabil mică și nu foarte adâncă. Bebelușii născuți prin cezariană pot întâmpina uneori dificultăți respiratorii. Respiratia lor poate fi rapidă și superficială.
Dacă mama are simptome de apariție a unei infecții (febră, durere anormală în jurul inciziei), trebuie să-i spună imediat medicului. De asemenea, este important să se informeze medicul dacă se confruntă cu sensibilitate sau sentimente ciudate în zonele umflate, deoarece acesta poate fi un semn al cheagurilor de sânge. Durerea de cap severă sau persistentă trebuie, de asemenea, raportată medicului.
Cezariana versus nașterea naturală: avantaje și dezavantaje
Fiecare metodă de naștere are propriile particularități. Alegerea între cezariană și nașterea naturală depinde de o multitudine de factori medicali și personali.
Avantajele nașterii naturale:
- Recuperare mai rapidă pentru mamă.
- Riscuri mai mici de complicații postoperatorii.
- O experiență fizică și emoțională diferită, adesea percepută ca mai naturală.
- Legătură imediată piele pe piele cu nou-născutul.
Dezavantajele nașterii naturale:
- Durere mai intensă în timpul travaliului.
- Potențialul de leziuni ale perineului.
- Riscul de complicații în timpul travaliului prelungit.
Avantajele cezarienei:
- Poate fi o intervenție salvatoare în situații de urgență sau complicații.
- Evită durerea travaliului prelungit.
- Mai sigură în anumite situații medicale complexe.
Dezavantajele cezarienei:
- Este o intervenție chirurgicală majoră cu riscuri asociate (infecții, sângerări, leziuni ale organelor).
- Recuperare mai lentă și mai dureroasă.
- Cicatrice permanentă.
- Risc crescut de complicații în sarcini viitoare.
- Impact emoțional diferit pentru mamă.
Chiar și nașterea vaginală, indiferent dacă este la domiciliu sau la spital, are efecte secundare. De fapt, unele dintre problemele listate ca posibile complicații ale cezarienei se pot întâmpla la femei după orice naștere, nu doar la cezariene. Cu toate acestea, din cauza naturii invazive a unei operații chirurgicale, există riscuri pe care nu le confruntă și femeile care dau naștere natural.
Cunoașterea riscurilor și pregătirea pentru ele cât mai mult posibil este o modalitate bună pentru ca mama să aibă o experiență mai ușoară.
Contactează-ne! Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat. Solicită o programare sau sună la 021 9268.
tags: #nerv #atins #la #cezariana