Expoziţia este rezultatul colaborării dintre Muzeul Naţional Cotroceni şi Muzeul de Artă din Craiova, reflectând conceptul mobilităţii patrimoniului intermuzeal. Aflat într-un amplu proces de restaurare, Muzeul de Artă Craiova a oferit spre expunere Muzeului Naţional Cotroceni colecţia Nicolae Grigorescu, pentru a putea fi admirată de publicul bucureştean. Expoziţia va fi deschisă până în luna mai 2012. Tematica abordată de Nicolae Grigorescu în lucrările sale - peisajul, portretul, imaginea ţăranului român, carele cu boi, pictura istorică - se regăseşte în cadrul expoziţiei, prin lucrări de o mare valoare patrimonială.
Peisajul este genul pe care artistul l-a pus în centru activităţii sale, concepându-l altfel, prin transformarea peisajului dintr-un decor convenţional şi lipsit de viaţă, într-un echivalent poetic al motivului în faţa căruia artistul vibra sincer. Portretele lui Grigorescu dovedesc un excepţional talent în transpunerea psihologiei individuale şi sociale a modelelor sale, iar imaginea ţărănei româneşti este foarte sugestivă, viabilă şi în ultimă instanţă plină de autenticitate. Legat de pictura istorică, renunţând la imaginarea unor scene istorice şi mânat de un puternic sentiment patriotic, Nicolae Grigorescu a participat la campania Războiului pentru Independenţă de la 1877 pentru a imortaliza, în tablouri pline de adevăr, eroismul şi jertfa aceloraşi ţărani pe care-i pictase în îndeletnicirile lor paşnice. Alături de toate aceste teme, cea a carului cu boi a rămas emblematică pentru satul românesc tradiţional, consacrând gloria lui Grigorescu.
Despre marele clasic al picturii româneşti, Henri Focillon spunea: "Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul şi în toată opera sa... Prietenia cu artiştii francezi nu a reuşit să-l smulgă meditaţiei româneşti." Grigorescu, face parte din Pantheonul artei româneşti, apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români. Lucian Grigorescu s-a născut în Dobrogea, la 1 februarie 1894, fiind fiul unui funcţionar din Medgidia. Urmează liceul la Constanţa, la Brăila şi la Bucureşti, iar în 1911 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, unde îi are ca profesori pe George Demetrescu Mirea şi Fritz Storck.
În timpul Primului Război Mondial, ca artilerist luptă pe fronturile din Dobrogea şi Moldova. Începe o lungă şi trainică prietenie cu Mihai Ralea, iar după război pleacă cu soţia sa, pictoriţa Otilia Maria Nichiforescu, la studii în Italia, unde este luat în grija sculptorului Ettore Ferrari. Îndrăgostit de culoare, despre care spunea că este pretutindeni, ca o fericire dată de natură, Lucian Grigorescu începe să expună în saloanele oficiale de pictură de la Iaşi şi Bucureşti, în 1918. Un an mai târziu pleacă la Roma, unde studiază timp de 3 ani. Urmează o altă bursă obţinută prin concurs la Paris, la Academiile Grande Chaumière şi Rousson. Românul este influenţat de Paul Cézanne, cutreieră lumea cu arta sa şi devine cunoscut prin expoziţiile pe care le are la Roma sau Helsinki, Paris sau Berlin, Moscova sau Cairo.
În anul 1925, pictorul descoperă farmecul oraşului francez Cassis sur Mer, fiind prezent la expoziţia universală de la Paris, dar şi la Dallas, unde este declarat de critici „un mare artist, una dintre cele mai preţioase nestemate ale artei“. În 1938 este invitat să participe la bienala de la Veneţia. Se întoarce în ţară, iar în timpul celui de-Al Doilea RăzboaI Mondial este reporter militar, realizând pe front un documentar în acuarelă şi guaşă. Schimbarea regimului din România îi oferă peisaje noi într-o ţară aflată în proces de „reconstrucţie“ comunistă. Grigorescu se remarcă drept un mare peisagist, pictează brigadieri, muncitori de pe şantiere, edificii care reconfigurează imaginea României. În 1948 devine membru corespondent al Academiei Române, fiind numit Maestru Emerit al Artei, Artist al Poporului, Laureat al Premiului de Stat. Lucian Grigorescu moare la 28 octombrie 1965, la Bucureşti, lăsând lucrări de valoare din arta postimpresionistă, ce sunt expuse în Muzeul de Artă al României, în Muzeul Zambaccian, în Muzeul Brukenthal şi în Muzeul de artă din Constanţa şi Ploieşti. Cea mai cunoscută operă a sa, Arlechinul, se află în Muzeul Zambaccian.
Fiul Medgidiei. În Medgidia, Lucian Grigorescu este păstrat în memoria oraşului la loc de prim rang. O stradă, o şcoală, o grădiniţă, un muzeu, o fundaţie, o tabără internaţională de pictură şi Casa de Cultură din municipiul traversat de Canalul Dunăre-Marea Neagră poartă numele celui mai mare artist al său, Lucian Grigorescu, celălalt Grigorescu din pictura românească.
Pe cine a iubit Nicolae Grigorescu. O soprană şi o fată de la ţară, muze şi amante pentru faimosul pictor. Muzeul Lucian Grigorescu a fiinţat între 1964 şi 1975 într-o clădire improprie. În 1975 a fost inaugurată actuala clădire, unde a fost expusă colecţia cu tematică „pictură românească“, cu subiecte inspirate de peisajul dobrogean (N. Tonitza, Gh. Petraşcu etc), lucrări realizate de artişti dobrogeni (L. Grigorescu, I. Ciucurencu, Ion Pacea, Ion Nicodim, Ion Biţan etc.), şi peste 100 de lucrări de ceramică realizate în taberele de artă Hamangia. În 2009 muzeul a fost închis din lipsă de fonduri. La 1 februarie 2012, de ziua naşterii maestrului, s-a deschis Muzeul Virtual de Arte Plastice Lucian Grigorescu. Aceasta este titulatura sub care sunt prezentate activităţile artistice de la Tabăra Internaţională de Pictură Lucian Grigorescu de la Medgidia.
„Muzeul spune povestea de început a taberei, reflectă şi oferă informaţii despe participanţii tuturor ediţiilor şi încântă cu expoziţia tablourilor, el rămânând deschis şi pentru ediţiile viitoare. Specificul acestui muzeu este disponibilitatea vizitării la orice oră din zi sau din noapte şi deschiderea către publicul de orice vârstă. Vă invităm să accesaţi site-ul la adresa www.galerievirtualamedgidia.ro.“
Lucian Grigorescu spunea despre oraşul copilăriei lui: „Medgidia era pe atunci un târg care mişuna de turci şi tătari, cu portul lor pitoresc. Dobrogea, cu peisajul ei atât de sobru, cu dealurile ei de sud, m-a urmărit pretutindeni. Oranjul din tablourile mele e un rezultat al nevoii de a ajunge la o nuanţă interesantă a roşului dobrogean.“ Declaraţia maestrului este consemnată de Magda Cârneci, în albumul apărut la Editura Meridiane, în anul 1989.
Nicolae Grigorescu (n. 1838, Pitaru - d. 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne. Născut în satul Pitaru, a studiat în atelierul lui Anton Chladek, a câştigat o bursă în Italia (1861) şi a lucrat în Barbizon, inspirându-se din Millet, Corot, Courbet şi Rousseau. A participat la Expoziţia Universale din Paris (1867) şi a expus în numeroase culturi, contribuind la conturarea unei picturi româneşti ce împleteşte tradiţia murală cu inovaţiile impresioniste. Tablouri de război, portrete rustice şi peisaje româneşti au constituit fundamentulături stilistice ce l-au făcut să rămână o referinţă în arta naţională.
tags: #nicolae #grigorescu #maternitate
Postări populare:
- Model cerere atestat asistent maternal profesionist: ghid detaliat al condiţiilor, procedurii şi rolului
- Drepturile angajatelor însărcinate
- Riscurile constipației în timpul sarcinii
- Importanța agricolă a câmpiilor fertile
- Tehnici de incizie și recuperare în cezariană: ghid practic pentru abdomenul inferior