Norii sunt colecții vizibile de mici picături de apă lichidă, cristale de gheață sau un amestec din ambele, suspendate în atmosferă atunci când aerul umed se răcește și vaporii de apă se condensează pe particule microscopice. Norii apar atunci când aerul care conține vapori de apă se răcește până la punctul de rouă și se produce condensarea pe particule de aerosoli precum praful, sarea de mare sau polenul. Umiditatea care adăpostește norii provine din evaporarea la suprafață și din transpirația plantelor; împreună, aceste procese sunt adesea denumite evapotranspirație.
Aerul este ridicat și răcit printr-o varietate de mecanisme - convecție din încălzirea suprafeței, ridicare frontală atunci când masele de aer se Ciocnesc, ridicare orografică deasupra terenului și convergență la scară largă în sistemele meteorologice - iar fiecare mecanism tinde să producă diferite forme de nori și structuri verticale. Răcirea radiativă a suprafeței pe timp de noapte poate duce, de asemenea, la formarea norilor joși, în timp ce sursele locale de umiditate, cum ar fi lacurile sau câmpurile irigate, pot favoriza apariția norilor în apropiere.
Clasificarea norilor
Meteorologii clasifică norii în principal după altitudinea și forma lor de bază. Grupele mari de altitudine sunt norii înalți, mijlocii și joși, plus o categorie separată pentru norii cu dezvoltare verticală puternică:
- Nori înalți: cirrus, cirrostratus și cirrocumulus; aceștia sunt formați în principal din cristale de gheață și apar subțiri sau pufoși.
- Nori medii: altostratus și altocumulus; se află între straturile înalte și joase și semnalează adesea schimbarea vremii.
- Nori joși: stratus, stratocumulus și nimbostratus; dominanți de picături de apă, produc cer acoperit și precipitații ușoare până la moderate.
- Nori cu dezvoltare verticală: cumulus și cumulonimbus; variază de la umflături de vreme bună la furtuni violente cu ploi abundente, fulgere și vânturi puternice.
Denumirile norilor pot fi combinate pentru a descrie caracteristici mixte (de exemplu, nimbostratus pentru norii stratiformi groși, purtători de ploaie), iar aspectul variază în funcție de iluminare, cerul de fundal și conținutul de umiditate. Norii de tip cumulonimbus sunt cunoscuți drept „regii norilor” datorită dezvoltării lor verticale masive și a fenomenelor electrice asociate.
Microfizica norilor și procesele de precipitații
În cadrul unui nor, picăturile mici și cristalele de gheață interacționează constant. Picăturile cresc prin condensare și prin ciocnirea și coalescența cu alte picături; în norii calzi, acest proces de ciocnire-coalescență poate produce picături de ploaie. În norii cu fază mixtă, în care coexistă gheață și apă supraînghețată, procesul Bergeron determină creșterea cristalelor de gheață în detrimentul picăturilor de apă, ceea ce duce adesea la apariția zăpezii sau a gheții care se topește apoi în ploaie sub straturile mai calde.
Concentrația de aerosoli, distribuția dimensiunii picăturilor și prezența nucleelor de gheață influențează dacă un nor produce burniță, ploaie constantă, zăpadă sau nu produce deloc precipitații. Profilul de temperatură, mișcările verticale și grosimea norului determină calea microfizică dominantă.
Ciclul de viață și dinamica norilor
Norii au un ciclu de viață: inițiere, creștere, maturitate și disipare. Norii convectivi depind de curenții ascendenți plutitori; dacă aceștia sunt puternic suprimați, norii pot dezvolta precipitații și turbulențe. Antrenarea, amestecarea aerului mai uscat din jur într-un nor, poate limita creșterea și încuraja evaporarea și descompunerea. Acoperișurile de nori frontali și stratiformi depind mai mult de ascensiunea la scară mare și de convergența umidității, persistând adesea mai mult timp într-o regiune. Factorii locali, cum ar fi încălzirea suprafeței, topografia și umiditatea, determină durata de viață a norilor și modul în care evoluează.
Rolul în vreme și climă
Norii sunt esențiali atât pentru vremea pe termen scurt, cât și pentru clima pe termen lung. Prin reflectarea luminii solare, norii cresc albedo-ul planetar și exercită o influență de răcire; prin absorbția și re-radiarea energiei infraroșii de la suprafață, aceștia exercită o influență de încălzire. Dacă un anumit strat de nori are un efect net de încălzire sau de răcire depinde de altitudinea, grosimea, faza particulelor și momentul zilei. Zi de zi, desfașându-ne rutina zilnică, poate trece cu vederea impactul dinamicii aerului și al atmosferei.
Procesul obișnuit de formare a norilor este destul de simplu: în condiții de presiune atmosferică normală, soarele încălzește solul, apa de la suprafață se evaporă, aerul se ridică și se răcește, vaporii de apă se condensează pe nuclee de condensare precum praful sau polenul, formând picături suspendate. Norii de altitudine mare sunt situați la peste 6.000 de metri, însă nu pot produce precipitații în mod semnificativ datorită temperaturii scăzute din stratul în care se află, ceea ce face ca picăturile să rămână în stare solidă, sub formă de cristale de gheață.
Norii de tip cirrostratus sunt remarcați pentru fenomenele optice care apar când razele solare le străbat, generând halouri solare. Cirrocumulus sunt mult mai compacți și permit mult mai puțin soarelui să pătrundă, iar umbrele nu există când cerul este acoperit de aceștia. Norii de altitudine medie, între 2.000 și 6.000 de metri, includ în mod dominant altostratus și altocumulus. Apariția lor dimineața poate indica o zi în care se vor produce furtuni. Norii inferiori, sub 2.000 m, includ stratus, stratocumulus și nimbostratus, cu particularitatea că stratus formează un strat continuu pe cer, pot aduce burniță, iar nimbostratus provoacă precipitații în cantități mari.
Istorie și influențe tehnologice
Norii au fost clasificați pentru prima dată de englezul Luke Howard în 1793; el a folosit termeni latini pentru a defini diferitele tipuri de nori de pe cer. Cumulus înseamnă „grămadă” în latină, stratus înseamnă „strat”, iar cirrus „buclet”.
Viteza medie a unui nor este de aproximativ 50 km/h, dar la altitudini mai mari pot călători cu până la 160 km/h. Norii pot influența modelele meteorologice, pot cauza sau împiedica formarea precipitațiilor, pot afecta temperatura aerului și pot crea modele de vânt. Ei reduc considerabil eficiența panourilor solare, dar în zilele cu nori răzleți pot furniza mai multă energie solară decât o zi senină datorită reflectării luminii de pe părți laterale ale norilor din apropiere.
Vremea 101: Un tutorial despre tipurile de nori
Cantitatea de nori de pe Pământ s-a schimbat în timp din cauza schimbărilor climatice.
Concluzie structurată
Forma și structura norilor sunt rezultatul interacțiunii dintre surplusul de vapori de apă, nucleele de condensare, temperatură, altitudine și dinamica verticală a aerului. Diversitatea tipurilor de nori reflectă varietatea condițiilor ambientale, de la fronturi calde și reci la denivelări teren sau topografie locală. Rolul lor în climat și energie este dublu: pot răci sau încălzi planeta în funcție de context, iar prezența norilor afectează producția de energie solară și modelele de vreme locale.
tags: #nori #de #zapada #sunt #purtatori #de