Inseminarea intrauterină, denumită și inseminare artificială, reprezintă o modalitate alternativă de realizare a concepției, pentru cuplurile care nu pot concepe un copil în mod natural.
Spre deosebire de o altă metodă alternativă adesea utilizată, fertilizarea in vitro, inseminarea intrauterină deține avantajul unui cost redus și al unui grad de succes încă destul de mare, astfel că varianta din urmă este cea preferată de cuplurile ce se confruntă cu infertilitatea și/sau de femeile care doresc conceperea pe această cale.
Dorința de a opta pentru această metodă de concepție apare, cel mai adesea, în cazul încercărilor repetate de a obține o sarcină pe cale naturală, soldate cu eșec. Alteori, dificultatea de a obține o sarcină poate fi cunoscută încă de la început, fapt ce înaintează procedura de inseminare intrauterină ca primă opțiune.
Infertilitatea afectează în medie 4 din 10 cupluri, iar numărul celor care se confruntă cu această problemă crește de la an la an. Aceasta se definește drept imposibilitatea de a obține o sarcină, timp de 12 luni, atunci când există contact sexual, regulat, neprotejat, la vârsta de sub 35 ani, sau 6 luni la vârsta de peste 35 ani.
Înainte de a alege o procedură precum inseminarea artificială, este necesar ca, ulterior experimentării dificultăților de concepție, să fie consultat medicul specialist, în vederea descoperirii cauzei infertilității. În acest mod, se poate evalua metoda alternativă de concepție de elecție și, mai ales, dacă inseminarea intrauterină este varianta potrivită.
Inseminarea intrauterină (artificială) este o metodă de concepție ce presupune plasarea spermatozoizilor direct în interiorul uterului, favorizând șansele obținerii unei sarcini.
Principalele indicații ale inseminării artificiale
Principalele indicații ale inseminării artificiale constau în:
- Infertilitate produsă ca urmare a unei afecțiuni de la nivelul sistemului reproducător al femeii (leziuni la nivel cervical, endometrioză, mucus în exces).
- Infertilitate produsă ca urmare a unei afecțiuni de la nivelul sistemului reproducător al bărbatului (spermatozoizi în număr insuficient și/sau cu modificări structurale).
- Infertilitate instalată din alte cauze sau de cauză necunoscută.
- Dorința femeii de a concepe prin intermediul unui donator de spermă.
Inseminarea intrauterină (IUI) este o metodă de inseminare artificială. Procesul constă în prepararea și livrarea unei cantități foarte concentrate de spermatozoizi activi, mobili, direct prin colul uterin, în uter.
Inseminarea artificială este o soluție medicală recomandată în anumite cazuri de infertilitate, fiind utilizată pentru a crește șansele de concepție printr-un proces controlat și precis.
Cuplurile care se confruntă cu dificultăți de concepție ușoare, în special atunci când spermatozoizii necesită un sprijin suplimentar pentru a ajunge rapid la ovocit, pot beneficia de IUI.
De asemenea, se recomandă femeilor cu tulburări de ovulație sau cu factori cervicali care pot împiedica ascensiunea spermatozoizilor prin colul uterin în ciclurile naturale.
IUI este o metodă potrivită în situațiile în care se recomandă o intervenție cu grad redus de invazivitate, înainte de a lua în considerare proceduri complexe precum FIV sau ICSI.
Este destinată cuplurilor cărora nu li se reușește să conceapă pe cale naturală pe o perioadă mai lungă, chiar și în cazul unei ovulații confirmate la femeie.
Se apelează la IUI și în cazul cuplurilor care au probleme în a obține sarcina, din cauza calității spermei. Procedura de inseminare intrauterină cuprinde și prelucrarea spermei, ajutând la separarea spermatozoizilor de calitate superioară, de cei de calitate inferioară.
Problemele cu colul uterin pot cauza infertilitate. Colul uterin este capătul îngust, inferior, al uterului, care oferă deschiderea dintre vagin și uter. Colul uterin produce mucus în jurul perioadei în care ovarul eliberează un ovul, respectiv la ovulație. Mucusul ajută sperma să călătorească din vagin către oricare dintre trompele uterine, unde așteaptă ovulul. Dacă mucusul cervical este prea gros, poate împiedica deplasarea spermatozoizilor. Cum inseminarea intrauterină ocolește colul, sarcina este mai probabilă.
De asemenea, cicatricile cum ar fi cele cauzate de o biopsie sau alte proceduri, pot produce îngroșarea colului uterin.
Rareori, o alergie la proteinele din materialul seminal poate provoca o reacție. Un prezervativ te poate proteja de simptome, dar împiedica și sarcina.
Inseminarea intrauterină este o metodă simplă și eficientă de reproducere asistată, care poate ajuta cuplurile ce se confruntă cu dificultăți de concepție. În timpul IUI, spermatozoizii sunt plasați direct în uter în momentul ovulației, ceea ce crește șansele de fertilizare.
Procedura ajută la aducerea unui număr mai mare de spermatozoizi în apropierea ovulului, maximizând șansele de concepție.
În plus, pentru pacientele care apelează la spermă donată, cel mai adesea se recurge la inseminarea intrauterină pentru obținerea sarcinii.
Se practică IUI cu donator în situațiile de azoospermie (absența spermatozoizilor în ejaculat).
Se recomandă IUI cuplurilor la care factorul masculin este afectat, în situații de oligoastenospermie (număr redus și motilitate scăzută a spermatozoizilor), unde prin prelucrarea spermei în laborator se realizează selectarea și capacitarea spermatozoizilor capabili de fecundare.
De asemenea, IUI este o metodă potrivită pentru cuplurile care au un diagnostic de infertilitate inexplicabilă.
Inseminarea intrauterină este recomandată și în cazul infertilității cauzate de endometrioza, o afecțiune în care țesutul care căptușește mucoasa uterului crește în afara acestuia.
Avantaje și riscuri
Prin urmare, principalul avantaj al inseminării artificiale este tocmai facilitarea concepției pe o cale alternativă, mai simplă decât fertilizarea in vitro.
Aceasta este potrivită atât în cazul infertilității de cauză necunoscută, cât și în cazul celei cunoscute (ex: endometrioza).
De asemenea, inseminarea artificială este o metodă de elecție pentru femeile ce doresc concepția prin intermediul unui donator de spermă.
Cat despre posibilele riscuri aferente unei inseminari intrauterine, acestea sunt reduse ca număr și extrem de rar întâlnite, dar posibile.
Printre posibilele riscuri ce pot fi întâlnite, se numără:
- Complicatiile de natură infecțioasă - riscuri minime, dar posibile pentru majoritatea procedurilor medicale; apar prin contaminare în timpul procedurii.
- Leziunile locale (la nivel cervical) - se produc ca urmare a traumatizării țesutului colului uterin de către cateter; sunt foarte rar întâlnite.
- Sarcinile multiple - deși a avea o sarcină multiplă nu presupune un adevărat risc al inseminării intrauterine, aceasta poate predispune mama și copilul la anumite complicații într-un procent mai mare decât o sarcină unică (ex: greutatea mică la naștere sau prematuritatea).
Riscul major este reprezentat de posibilitatea apariției sarcinii multiple, în condițiile în care pacientele primesc tratament de stimulare ovariană.
Acest risc este chiar mai mare comparativ cu tratamentul de fertilizare in vitro.
În cazul în care se dezvoltă prea mulți foliculi în urma tratamentului de stimulare ovariană, inseminarea uterină poate fi evitată.
Dacă medicamentele pentru fertilitate sunt utilizate împreună cu IUI, cresc șansele de a avea o sarcină multiplă, inclusiv de travaliu timpuriu și greutatea mică la naștere.
Sindromul de hiperstimulare ovariană este o complicație rară, dar gravă, asociată cu stimularea ovariană în timpul tehnicilor de reproducere asistată.
Procedura. Etapele inseminării artificiale
Inseminarea artificială nu este o procedură complexă, astfel că nu presupune o pregătire laborioasă și/sau o recuperare dificilă.
Cu toate acestea, cunoașterea etapelor și a pregătirii anterioare procedurii reprezintă un aspect util ce poate crește șansele reușitei.
Pentru început, este necesară recoltarea spermatozoizilor ce vor fi implantați intrauterin.
Acest lucru este realizat fie de către partener (prin recoltarea unei probe de spermă), fie prin intermediul unui donator (caz în care proba este deja existentă).
Din partea femeii, este necesară monitorizarea ovulației, pentru a putea alege momentul ideal (sau cât mai aproape de ideal) al implantării.
Cu cât momentul este ales mai bine, cu atât șansele de a obține o sarcină cresc.
Odată ce a fost identificată ziua propice, medicul calculează ziua în care se realizează implantarea.
Aceasta se situează, de obicei, la o zi, maximum două de la momentul ovulației, pentru ca spermatozoizii implantați să găsească ovulul în stadiul evolutiv potrivit fecundării.
Etapele procedurii
Procedura în sine are o durată mică, de ordinul minutelor.
Aceasta nu presupune durere de partea pacientei, ci maximum o senzație ușoară de disconfort.
Pacienta se așează în poziție ginecologică, iar medicul, cu ajutorul unui specul vaginal, depărtează pereții vaginului și permite accesul către colul uterin.
Un cateter subțire, special conceput, este inserat până în interiorul uterului.
Cateterul este format din două capete: cel intrauterin și cel atașat unui flacon ce conține spermatozoizii.
Cu ajutorul acestui cateter montat intrauterin, spermatozoizii sunt introduși și eliberați în cavitatea uterină.
Ulterior, cateterul este îndepărtat, iar procedura este finalizată.
Procesarea spermei permite doctorului să obțină o mostră concentrată și cu o motilitate îmbunătățită a spermatozoizilor, într-un volum relativ mic.
Cea mai simplă metodă este "spălarea" spermei într-un mediu de cultură, prin centrifugare.
O altă tehnică utilizează metoda stratificării, în care un mediu de cultură special este plasat peste mostra de spermă într-un tub special.
O metodă mai sofisticată, utilizată în zilele noastre, utilizează tehnica gradientului de densitate.
Aceasta permite separarea spermei de bună calitate de spermatozoizii imotili, plasma seminală și alte celule existente în ejaculat.
Unii medici au încercat să adauge diferite substanțe la sperma prelucrată, în scopul îmbunătățirii motilității și creșterii șanselor de fertilizare.
În timpul inseminării artificiale, sperma este introdusă în cavitatea uterină, urmând ca ea să ascensioneze spre trompele uterine spre a întâlni ovulul.
Tehnica de a injecta sperma direct în trompele uterine, deși dificilă din cauza calibrului foarte mic al trompelor, poate fi efectuată cu ajutorul unor catetere speciale și sub control ecografic, fără anestezie.
Mostra de spermă se obține prin masturbare, de preferat în clinică, după cel puțin 3 zile de abstinență sexuală, pentru a obține un număr optim de spermatozoizi.
Pentru partenerii care au dificultăți în emisia spermei la un anumit timp, există posibilitatea înghețării unei probe anterioare și urmând a fi folosită ulterior.
Sperma calitativ superioară va fi separată de restul fluidului seminal printr-o tehnică specială de laborator.
Această separare durează în medie 1 - 2 ore.
Ce trebuie să faci după inseminare artificială
Procedura propriu-zisă de inseminare artificială presupune doar primul pas al încercării conceperii pe această cale alternativă.
Următorul pas este așteptarea unui test pozitiv de sarcină sau, în caz contrar, reevaluarea posibilităților (ex: încercări suplimentare de inseminare intrauterină, căutarea factorilor care împiedică reușita procedurală).
La un interval de aproximativ două săptămâni, testul de sarcină rapid se poate efectua.
În cazul unui rezultat negativ, se recomandă recoltarea unei probe de sânge și efectuarea unui test de sarcină mai sensibil.
În funcție de rezultatul testului, medicul ginecolog poate recomanda următorii pași către obținerea unei sarcini sau, în cazul în care inseminarea intrauterină a fost îndeplinită din prima încercare, se va începe monitorizarea sarcinii.
După procedură, unele paciente pot prezenta mici sângerări vaginale.
Nu există restricții de repaus la pat după procedură.
Unii medici repetă procedura după 24 de ore.
După procedură, puteți reveni la activitățile dumneavoastră zilnice.
Vă recomand doar să evitați efortul fizic intens în primele 24 de ore.
Rata de succes a inseminării artificiale
Inseminarea artificială este considerată a fi o bună metodă de fertilizare, în special pentru cuplurile aflate la debutul încercărilor de a concepe pe căi alternative.
Se consideră că șansele de reușită pentru inseminarea intrauterină cresc, odată cu repetarea procedurii.
Astfel, pentru prima încercare de inseminare intrauterină, procentul de femei care rămân gravide este situat în intervalul 12,8-19,7%.
Pentru a doua încercare, intervalul se situează între 29,3-36,8%, iar pentru o a treia încercare, între 36,8-38,3%.
Procentele pot varia în funcție de cauza infertilității ce a condus la necesitatea unei inseminări artificiale, precum și dacă infertilitatea este de cauză feminină sau masculină.
Rata de succes depinde de anumiți factori.
În primul rând, este foarte importantă cauza infertilității.
De exemplu, bărbații cu sperma de bună calitate care, din diverse motive nu pot avea relații intime, au mai multe șanse de succes în obținerea unei sarcini, comparativ cu pacienții cu spermogramă modificată.
De asemenea, factorii feminini ai infertilității joacă un rol important.
Pacientele peste 35 ani au șanse relativ reduse de concepție prin această metodă.
În general, rata de succes variază între 10 și 15% pe încercare, șansele crescând la aproximativ 50% după cel puțin 4 încercări.
Trebuie menționat faptul că rata naturală de concepție lunară a unui cuplu fără probleme de fertilitate este cuprinsă între 15 și 25%.
Dacă după 4 încercări de inseminare artificială nu apare sarcina, șansele nu mai cresc dacă metoda se repetă.
În general, rata sarcinilor înregistrate clinic la cuplurile care beneficiază de inseminare intrauterină variază între 10% și 20% în literatura de specialitate.
Specialiștii estimează că șansele de reușită pentru o inseminare intrauterină sunt de 10-15% per procedură.
Majoritatea cuplurilor vor apela la inseminarea intrauterină înainte de a face o procedură de fertilizare in vitro (FIV).
Și asta pentru că IUI este mai accesibilă și mai puțin invazivă.
Există însă cazuri când medicul curant recomandă din prima apelarea la FIV, ca de exemplu în cazul femeilor trecute de o anumită vârstă sau cu o rezervă ovariană scăzută.
Rata de succes a IUI este de aproximativ 5-7% pe ciclu, în funcție de vârsta femeii și de cauza specifică a infertilității.
În medie, rata de succes se situează între 10% și 20% per ciclu.
Rezultatele sunt adesea mai bune când procedura este asociată cu stimularea ovulației.
Maximizați-vă șansele de a rămâne însărcinată cu inseminarea intrauterină - Dr. Lora Shahine
tags: #numar #minim #spermatozoizi #pentru #inseminare