Bazinul sau pelvisul, in termeni stiintifici, face legatura intre picioare si coloana vertebrala, avand un rol foarte important in mentinerea echilibrului. Bazinul are forma de inel, cu oase dure si plate. Structura bazinului este formata din sase oase: doua oase iliace, doua ischion, pubis, sacrum si coccis. In partea de jos, oasele pereche ale bazinului (iliac si ischion) sunt unite prin simfiza pubiana, care la femei este mai flexibila, pentru a usura nasterea. Osul iliac este cel care face legatura intre oasele membrelor inferioare. Pe fiecare dintre cele doua oase iliace exista o fosa acetabulara, care este punctul de conexiune dintre bazin si membrele pelviene. In fosa acetabulara se insereaza capul femurului.
In continuarea osului iliac, pe partea din spate a bazinului, se afla osul sacrum, care este o continuare a coloanei vertebrale. Osul iliac si osul sacrum sunt legate intre ele prin articulatia sacroiliaca, una dintre cele mai puternice articulatii ale corpului, cu ligamente foarte rezistente. Osul sacrum este prevazut cu gauri sacrale prin care ies radacinile nervoase ale maduvei spinale. In partea superioara se continua coloana vertebrala. In partea inferioara se afla coccisul.
Numarul traumatismelor in zona pelvisului este redus: intre 3% si 5% din totalul traumatismelor. Ele sunt totusi cele mai grave, spune medicul Radu Popa. Cele mai multe dintre fracturile bazinului se rezolva prin metode ortopedice, in vreme ce altele necesita interventii chirurgicale. Traumatismele bazinului se asociaza frecvent cu leziuni vasculare, nervoase si viscerale (ale organelor care se afla in interiorul lui).
FRACTURI. Pneumomie. Unei fracturi de sold, mor in decursul a jumatate de an de la acest episod. Cele care supravietuiesc reusesc cu mare dificultate sa se deplaseze singure. Protezele sunt o solutie in aceste cazuri. Dar cele mai performante sunt si foarte costisitoare. Bazinul osos normal. Bazinul obstetrical. Pelvisul minor. Terminologie: pelvis mic sau pelvis minor, denumit si excavatie pelvina, bazin dur, bazin obstetrical sau cavitate pelvina. Bazinul osos este un canal format din doua parti telescopate: canalul extern dur sau canalul osos, format din: oasele iliace, sacru si coccis, unite anterior prin simfiza pubiana si posterior prin simfizele sacro-iliace. Articulatiile de tip simfizar sunt sustinute de ligamente, din acest motiv mobilitatea fiind foarte redusa. Canalul intern moale, format din colul uterin, vagin si inelul vulvar. Din punct de vedere anatomic este greu de definit bazinul normal ca fiind bazinul ideal, acesta trebuie ca prin forma si dimensiuni sa permita trecerea capului fetal.
Localizarea bazinului osos: intre coloana vertebrala si membrele inferioare, prin acestea transmitand greutatea corpului la sol. Situat sub linia terminalis este implicat direct in mecanismul nasterii. Forma bazinului este de trunchi con, orientat cu baza mare superior. Fata endopelvina a bazinului este impartita de linii nenumite in doua portiuni: Marele bazin sau pelvisul fals este format de fosele iliace interne de pe fata interna a celor doua oase coxale si nu are interes obstetrical. Micul bazin sau bazinul obstetrical: forma de trunchi de con cu baza mare orientata superior; doua fete: externa-exopelvina, interna-endopelvina; patru pereti: anterior, posterior, laterali; peretii sunt inegali, posterior au inaltimea de 12 cm diminuandu-se treptat, anterior ajung sa masoare 4-5 cm la nivelul simfizei pubiene, iar peretii laterali sunt convergenti in jos. Fata endopelvina a canalului dur este formata din: posterior: fata anterioara a sacro-coccisului, concava de sus in jos; lateral: fata interna a spinelor sciatice si corpul ischioanelor; anterior: fata posterioara a corpurilor pubiene si simfizei pubiene, avand sub marginea superioara proeminenta numita culmenul retropubian al lui Crouzat. Canalul dur este delimitat superior si inferior de stramtoarea superioara, respectiv inferioara, intre care se gaseste escavatia pelvina.
Cele 3 etaje ale micului bazin: orificiul de intrare-stramtoarea superioara cilindrica; excavatia cu rol esential in mecanismul de rotatie, datorita dimensiunilor superioare capului fetal; orificiul inferior al bazinului a lui Farabeuf. Pentru a cunoaste mecanismul nasterii este necesara cunoasterea detaliilor anatomice ale stramtorilor si excavatiei. A. 1. Definitie: stramtoarea superioara reprezinta portiunea de angajare a prezentatiei. 2. Delimitarea stramtorii superioare: tinand cont de faptul ca elementele ce delimiteaza stramtoarea nu se afla toate la acelasi nivel, iar promontoriu si simfiza pubiana se afla situate mai sus decat planul liniilor nenumite, multi autori considera ca stramtoarea superioara este canalul delimitat de promontoriu si marginea superioara a simfizei pubiene, inferior prin planul liniilor nenumite, cu diametrul antero-posterior „adevarat”.
3. Elementele anatomice ale stramtorii superioare: a) simfiza pubiana: tuberculi lui Crouzat, grosimea maxima 12 mm, orientare ce poate fi normala, redresiata sau inclinata inainte; b) promontoriul (unghiul lombo-sacrat): unghi intre a 5-a vertebra lombara si baza sacrumului, orientat anterior, 110-150°.
4. Diametrele si axele stramtorii superioare: a) diametrele sagitale: conjugata anatomica 11 cm; conjugata vera 10,5-11 cm; conjugata diagonalis 12 cm; diametrul antero-posterior „adevarat” ~12 cm; b) diametrele transversale: maxim 13-13,5 cm; transversal median util ~12-12,8 cm; c) diametrele oblice: 12,5-12 cm.
5. Forma stramtorii superioare: forma poate varia; clasificari: bazin ginecoid, bazin antropoid, bazin platipeloid, bazin android, tipuri mixte. Forma afecteaza mecanismul nasterii si prognosticul obstetrical.
B. Escavatia. Definitie: spatiul intre stramtoarea superioara si inferioara. Delimitare: superior-stramtoarea superioara, inferior-stramtoarea inferioara, posterior-un perete inalt, anterior-un perete de 4-5 cm, lateral-peretii pelvini. Escavatia participa la mecanismul nasterii. Pe sectiune, diametrele sunt compatibile cu capul fetal usor flectat.
3. Elemente anatomice ale escavatiei: partea posterioara forma concava; fata anterioara a sacrumului in raport cu plexul sacrat; peretele anterior format din fata posterioara a simfizei pubiene. Peretii laterali delimiteaza inaltimea de la 12 cm spre 4-5 cm. Escavatia poate fi asemanata cu un cilindru initial rectiliniu, curbandu-se anterior.
4. Diametrele escavatiei: la nivelul segmentului superior diametrele aproximativ 12,5 cm; la nivelul stramtorii mijlocii diametre sagitale, oblice si transvers, incluzand diametrele Brindeau si altele. Planurile si axele escavatiei: axa obstetricala este rezultata din unirea centrelor ariilor si este curbat ventral.
6.Forma escavatiei. Tipuri morfologice Caldwell si Molloy: ginecoid, android, antropoid, platipeloid, mixte.
C. Stramtoarea inferioara si planul general al nasterii: stramtoarea inferioara este orificiul de iesire din bazinul osos, delimitat anterior de marginea inferioara a simfizei pubiene, posterior de varful coccisului, lateral de marginea inferioara a marilor ligamente sacro-sciatice si a ramurilor ischio-pubiene. Diametrele SAGITALE si altele descriu canalul de nastere, cu importanta din perspectiva pozitiei fatului.
Clasificari si orientari: orientarea stramtorii superioare este de jos si spre anterior, formand cu orizontala un unghi de 60°. Escavatia si stramtorile mijloace participa la mecanismul nasterii prin rotatii si adaptari ale capului fetal in raport cu diametrele bazinului.
Diversele clasificari ale bazinelor au impact asupra rizicului obstetrical: cresterea frecventei bazinelor inadecvate este asociata cu risc obstetrical crescut. Forma bazinului influenteaza trecerea fatului si directia nasterii.
Clase si aspecte femeie-bărbat: bazinul feminin este mai larg si mai putin adanc, cu unghi subpubian si sacru diferite, adaptari pentru nastere. Formele bazinului sunt descrise ca ginecoid, antropoid, platipeloid si android, cu tipuri mixte. Coccisul poate prezenta patru variante care influenteaza functionarea si potentialele probleme.
Tipuri, diametre și structuri anatomice ale pelvianului feminin | Recenzie NCLEX pentru asistență medicală de maternitate
Diagnosticul si managementul afecțiunilor bazinului
Fracturile bazinului sunt leziuni majore ce pot urma traumatismelor cu energie inalta; pot fi insotite de leziuni ale organelor interne si de sangerari masive. Managementul include atat abordari conservative (repaus, fizioterapie, medicatie) cat si interventii chirurgicale (fixare externa, fixare interna sau percutanata). Protezele si artroplastia acetabulului pot fi necesare in cazuri avansate. Radiografia este investigatia de prima linie, urmata de tomografie computerizata si rezonanta magnetica pentru detalii despre tesuturi moi si fracturi complexe.
Pelvimetria si masuratorile pelvine sunt esentiale in obstetrica pentru evaluarea dimensiunilor si formei bazinului. Examinarea fizica include evaluarea posturii, mersului, mobilitatii articulare si teste pentru stabilitatea articulatiilor, cu accent pe simfiza pubiana si articulatiile sacroiliace. Planurile si axele escavatiei sunt importante pentru intelegerea mecanismului nasterii si anticiparea necesitatii unor manevre obstetricale.
tags: #oasele #bazinului #obstetrical
Postări populare:
- Interpretarea ecografiei hepatice la sugar vs adult: dimensiuni hepatice normale
- Simptomele comune ale erupției dentare la sugari
- Află despre Hidrops Fetal și Condiții Conexe
- Omleta cu dovlecel pentru bebelusi de 8 luni: ghid pas cu pas pentru o masa sigura
- Acces facil la ambulatoriul maternitate Cuza Vodă Iași