Oamenii ar putea fi surprinşi să afle cât de multe forme ale păcatului există în morala creştin-ortodoxă. De exemplu, mândria este un păcat care are foarte multe forme. Noi, în Biserica Ortodoxă, vorbim frecvent în cadrul slujbelor sau în scaunul spovedaniei despre nepăsare sau indiferenţă faţă de semeni şi mediul înconjurător. De asemenea, Biserica Ortodoxă Română are o Comisie de bioetică, al cărei scop este analizarea rezultatelor unor cercetări la vârf, precum manipularea genetică, clonarea, transplantul de organe de la cadavru sau inseminarea artificială, prezentând, de câte ori îi este solicitat, un punctul de vedere moral-creştin faţă de aplicarea studiilor la scară largă, a mai spus părintele Stoica.
„Sfintele Liturghii cuprind rugi „cu tente ecologice” precum cele referitoare la îmbelşugarea pământului, protejarea holdelor şi a roadelor. De asemenea, la spovedanie preotul îl sfătuieşte pe enoriaş să se ferescă de păcat.”
„Sunt oameni care spun că au omorât câini pentru că nu i-au suportat. Sau că au aruncat gunoaie în gospodăria vecinului pentru că s-au certat. Toate sunt păcate. De fiecare dată îi povăţuim să nu fie nepăsători cu semenii lor”, a adăugat Stoica.
Pentru multe cupluri afectate de infertilitate, FIV este ultima şansă de a avea copii. Metoda este, însă, contestată atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Catolică. Motivul principal al opoziţiei este legat de statutul embrionului uman. Preotul ortodox Vasile Răducă, profesor de Morală şi Bioetică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, afirmă că prin metoda FIV mai întâi se periclitează sănătatea femeii, care este supusă unui tratament hormonal intens. Apoi, din punctul de vedere al moralei creştine, viaţa umană apare în momentul în care cele două celule (spermatozoidul şi ovulul) se unesc.
„În cazul FIV, această unire are loc în afara corpului uman şi rezultă mai mulţi embrioni. Dintre aceştia doar câţiva sunt implantaţi în uter. Prin urmare, spune părintele Răducă, selecţia embrionară presupune eliminarea voită a embrionilor, cu alte cuvinte uciderea unor viitori prunci.”
În practica medicală de până acum, embrionii rămaşi în urma procedurii FIV, sunt criogenaţi, distruşi sau folosiţi pentru unele experienţe medicale. Preotul catolic Emil Moraru de la Institutul de teologie catolică din Bucureşti afirmă că, din perspectiva moralei creştine, „copilul are dreptul să se nască într-o familie, prin actul conjugal al soţilor, şi nu în laborator.”
Biserica acceptă noile tehnici medicale de tratare a infertilităţii, însă acestea „trebuie evaluate sub aspect moral. Nu tot ce este permis din punct de vedere tehnic, este justificabil şi etic”, spune părintele Moraru. Fertilizarea, în termeni medicali, reprezintă actul prin care este adusă pe lume o nouă fiinţă. Folosirea acestui termen, în cazul omului, este incorectă. În actul uman, în prezenţa soţilor, se află Creatorul însuşi. De aceea, termenul potrivit ar fi procreare.
Studiul teologic amplu subliniază că, atunci când doi soţi suferă de sterilitate, există o cale consacrată de a aduce un copil în preajma lor: adopţia. În acelaşi timp, biotehnologiile de ultimă generaţie, specifice ingineriei genetice, pot transforma actul de procreare într-unul de fabricare, iar copilul apare pe lume după un program prestabilit, ceea ce arată că omul trăieşte sub imperativul riscurilor. Aceasta ridică întrebări despre demnitatea persoanei și despre modul în care tehnologia modelează înțelegerea noastră despre familie.
În această perspectivă, este discutată și problema donatorilor de spermă, a mamelor de Împrumut și a posibilelor consecințe juridice și psihologice pentru copii. „Donatorii de spermă sunt urmăriți pentru anumite calități fizice sau intelectuale” și există riscuri legate de identitatea și dreptul copilului de a cunoaște părinții biologici. Problema emulării embrionilor, a reducerii embrionare și a sarcinilor multiple este abordată pe larg în discuțiile din Statele Unite, Europa și România.
O parte importantă a discuției ortodoxe vizează modul în care conceperea are loc în afara corpului femeii și cum această realitate afectează contextul antropologic al existenței celui zămislit. În plus, tema „sanctuarului vieții” este centrală: familia este sanctuarul în care darul vieții trebuie să se manifeste în iubire, în unitate și în responsabilitate față de Creator.
Pastorala românească referitoare la fertilizarea in vitro avertizează asupra faptului că programele publice de finanțare a fertilizării pot crea presiuni sociale și economice pentru cupluri, ceea ce poate compromite demnitatea copiilor nenăscuți. În contrapunct, se promovează adopția ca soluție umană, cu accent pe respectul față de viața umană și demnitatea persoanei. De asemenea, se recomandă consultarea spirituală și deschiderea la alte căi de împlinire familială, precum NaProTECHNOLOGY, adopția și sprijinul pentru cupluri prin consiliere psihologică și creșterea responsabilității în plan familial.
NaProTECHNOLOGY este prezentată ca o alternativă medicală și chirurgicală eficientă pentru tratarea infertilității, dezechilibrelor hormonale și altor probleme ale sistemului reproducător, fiind văzută ca o soluție care respectă demnitatea femeii și drepturile copiilor nenăscuți. În același timp, este subliniată necesitatea prevenirii, prin educație și responsabilitate, a unor situații în care infertilitatea ar trebui abordată fără a recurge la soluții artificiale.
Fertilizarea in vitro și avortul
În concluzie, perspectiva ortodoxă asupra inseminării artificiale se bazează pe demnitatea fiecărei persoane, pe unitatea și iubirea în căsătorie, precum și pe responsabilitatea morală a cuplurilor față de viața umană. Orice intervenție în actul conjugal care accentuează componenta instrumentală a procreării este supusă criticii morale, iar soluțiile alternative, cum ar fi adopția sau NaProTECHNOLOGY, sunt promovate ca abordări compatibile cu învățăturile Bisericii.
Context etic, social și juridic
Problemele juridice și morale ale asistenței medicale în reproducere includ identitatea copiilor, dreptul de a cunoaște părinții, riscurile pentru femei și copii, precum și potențialele consecințe sociale ale practicărilor precum donatorii anonimi și mamele de împrumut. O zonă crucială rămâne legislația națională, unde în multe țări există lacune sau reglementări insuficiente privind tehnicile de reproducere asistată. În România, după opt ani de la primele experimente FIV, există încă provocări legislative, iar practica națională este supusă criticii din cauza lipsei de standarde clare.
În plus, scrisorile publice ale organizațiilor Pro-Vita subliniază riscurile medicale și etice pentru femei și copii, solicitând sprijin pentru consiliere psihologică și reglementări care să protejeze demnitatea umană. Varianta adopției este propusă ca o cale responsabilă, oferind o posibilitate reală de a forma o familie, fără a recurge la provocări etice majore.
tags: #ortodoxia #despre #inseminare #artificiala
Postări populare:
- Idei de cadouri pentru fetițeșe bebeluși: surprize perfecte pentru bebeluși și părinți
- Ghid de utilizare: cutia muzicală Chicco cu senzor pentru bebeluși
- Relațiile de rudenie în dreptul român: cum se determină gradul de rudenie
- Cum se monitorizează mișcările fetale în ultimul trimestru
- Analiză: ce spune PSD despre avort în România și reacțiile politice