Prin schimbarea scutecelor m-am apropiat cel mai mult de copilul meu. Această sarcină, deși uneori percepută ca fiind neplăcută, poate deveni un prilej de conectare profundă între părinte și copil.
Prima Întâlnire cu Responsabilitatea
Să aștepți nașterea unui copil în spatele unei uși nu este un lucru tocmai plăcut pentru viitorii tați. După câteva pachete de țigări fumate și interminabilul dute-vino din fața ușii sălii de nașteri, când ajungi inevitabil la capătul răbdării, iată că strigătul mult așteptat se face auzit. Alergi nerăbdător la sala cu nou-născuți. Încerci să-l ghicești printre alte fețe micuțe, care ți se par cam urâte. Dar iată că un înger salvator se află în fața ta cu nou-născutul în brațe.
"E al dvs! Vă seamănă leit." Încerc să-l preiau din mâinile asistentei și descopăr cât este de greu să ții în brațe un bebeluș atât de ușor. E cam roșu la față, iar capul e atât de ciudat... Doriti să-l schimbați?... Poate au greșit, eu nu văd nicio asemănare cu mine. Îi verific eticheta de la mână - e numele meu. Vocea murmurează a asistentei îmi șuieră în ureche: "Doriți să-l schimbați?" "Ah, nu, nici vorbă! E destul de drăguț așa." Observ grimasa de pe fața asistentei și-mi dau seama la ce se referise.
Îmi întinde, cu același surâs în colțul buzelor, o bucată de hârtie umplută cu vată. E un pampers minuscul, pe care îl desfac cu un aer superior. Toată afacerea nu mi-a luat, nici mai mult, nici mai puțin de 9 minute de grele încercări, întrerupte de "Puu..." și "Nu mi-am închipuit că poate să miroasă în halul ăsta". În cele din urmă, răsuflu ușurat și fericit de reușită. "Foarte bine." - aud aceeași voce suierătoare în ureche - "Dar data viitoare să-i acoperiți și fesele..."
Este nedrept să fim judecați atât de aspru. Pentru ele, femeile, cu degetele lor subțiri și agile, este floare la ureche să schimbe un pampers, nu ca noi, atât de stângaci cu mâinile noastre butucănoase!
Realitatea Schimbatului Scutecelor
Am citit într-o revistă de specialitate (eu nu am numărat niciodată) că în primul an de viață, nou-născutul folosește 2500 de scutece de unică folosință. În zilele noastre, schimbatul scutecelor revine, din ce în ce mai mult, în seama tăticilor. Veți avea surpriza să vă pomeniți discutând cu amicii, în jurul câtorva sticle de bere, despre progresele în materie de schimbat „pampersi”: „Îmi ia doar 60 de secunde. Îl schimb de 6 ori pe zi, dintre care o dată la supermarket.”
Trebuie să recunoaștem că scutecele de unică folosință sunt indispensabile în zilele noastre. De ce? Ei bine, pentru că a schimba scutecele bebelușului vă permite să treceți drept un tată model în fața tuturor cunoscuților (și chiar necunoscuților). Și dacă la început, vi se va părea o sarcină prea grea, cu timpul veți căpăta experiență și, folosind mici tertipuri, veți avea multe de câștigat. Am descoperit că dacă îi cânt bebelușului în timp ce-l schimb, nu mai dă din picioare, iar gânguritul lui e cel mai dulce din lume.
E incredibil cât de repede devenim dintr-o dată experți în schimbarea pampersilor. Dar problema cea mai mare apare odată cu prima escapadă împreună cu bebelușul. Și nu mă refer aici la faptul că vei fi nevoit să-l schimbi într-o parcare sau într-o sală de așteptare sub privirile curioșilor... unde, oricum, vei atrage admirația trecătoarelor: „Ce tătic adorabil! Știi, soțul meu nu a atins în viața lui un 'pampers'.” Nu, vei fi pus în mare încurcătură atunci când, aflându-te într-un mare supermarket, vei căuta un loc unde să-l poți schimba pe cel mic. Te vei trezi în fața unei uși pe care scrie: „Pentru mame cu bebeluși.” De ce oare nu au făcut un loc special pentru părinții cu copii? Sau să fie pusă măcar o masă de înfășat la toaleta bărbaților. Suntem în mileniul 3, doar!
O Conexiune Prețioasă
Dar toate aceste mici neplăceri sunt lucruri minore. Schimbatul scutecelor poate deveni pentru tătic și bebe un interludiu prețios, plin de satisfacție și bucurie. Realitatea este că, dacă n-aș fi schimbat scutecele copilului meu niciodată, sunt sigur că nu aș fi ajuns să fiu atât de apropiat de el. Am avut în felul acesta ocazia de a mă juca cu degetelele lui micuțe, să-l pup pe burtică și să-l gâdil spre deliciul și încântarea micuțului.
Iar el, plăcerea imensă de a-mi „coafa” părul și de a face câte un pipi pe pantalonii mei, ori de câte ori îl luam în brațe fără „pampers”.
Tăticii care Schimbă Scutecele Sunt Bărbații care Schimbă Lumea
Sunt un tatic care schimba scutecele bebelusului propriu. Și cred că bărbații care schimbă scutecele sunt bărbații adevărați care schimbă lumea. De fapt, orice bărbat poate fi tată însă doar un bărbat adevărat poate fi tatic.
Non-conformismul în rolurile tradiționale de gen, implicarea activă a taților în îngrijirea copiilor, inclusiv în sarcini precum schimbatul scutecelor, contribuie la o societate mai echilibrată și la o relație mai puternică între părinți și copii.
Efecte ale absenței tatălui in viața copilului - Psih.Laura Jacan
Consimțământul Copilului în Schimbarea Scutecului: O Dezbatere Modernă
În contextul parentingului modern este necesară menținerea unui echilibru între nevoile părinților și ale copiilor. Când vine vorba despre bebeluș, o serie de factori importanți precum somnul, nevoia de atașament sigur, crearea încrederii în forțele proprii, sunt elemente ce vor marca evoluția armonioasă a acestuia. Un aspect recent dezbătut este cel al consimțământului copiilor la schimbarea scutecului.
Deanne Carson a făcut această sugestie la ABC News, în timpul unui segment de emisiune despre consimțământul copiilor la o vârstă fragedă, iar mulți spectatori și-au exprimat încă de atunci nelămurirea cu privire la această idee cel puțin ciudată. Pentru a face acest lucru, ea le-a sugerat părinților să le adreseze sugarilor întrebări precum: "Îți voi schimba scutecul acum, este în regulă?" Deoarece se referă la copii, Carson a recunoscut că cei mici nu vor răspunde verbal. Ea a spus că un copil nu va răspunde "Da, mamă, e minunat, mi-ar plăcea să îmi schimbi scutecul." Dar este de părere că, dacă lași spațiu și aștepți limbajul corpului și contactul vizual, atunci îi faci pe copii să își dea seama că răspunsul lor contează.
Potrivit lui Carson, care lucrează cu copii de peste 3 ani, părinții trebuie să introducă aceste idei în viața celor mici timpuriu. Munca pe care o face cu părinții, profesorii și copiii este o practică internațională când vine vorba de prevenirea abuzurilor și de oferirea autonomiei corporale copiilor.
Pe de altă parte, unii părinți consideră că acest concept este prea complicat pentru sugari. Femeia a povestit, pe forumul Mumsnet, că a fost extrem de deranjată de faptul că soacra ei a schimbat scutecul murdar al copilului ei. „Țin foarte mult la consimțământ și la protejarea intimității copilului meu de 6 luni și prefer ca doar eu și partenerul meu să îi schimbăm scutecul. Evident, dacă nu suntem lângă el la creșă, de exemplu, sau când îl mai lăsăm în grija bonei sau a bunicilor, mi se pare perfect normal ca altcineva să se ocupe de această sarcină, dar atâta vreme cât fie eu, fie soțul meu suntem prin preajmă, nu cred că altcineva ar trebui să îmi schimbe copilul de scutec.”
Unii comentatori au subliniat că, în timp ce îngrijitorii de la grădiniță sau bonele pot schimba copilul, bunicii ar trebui să fie mai precauți, mai ales când părinții sunt prezenți. Alții au considerat că este nerealist să se aștepte ca un copil atât de mic să-și dea consimțământul sau să aibă nevoie de "intimitate" în acest context.
Expertul în sexualitate a distribuit statistici cu privire la asaltul sexual al copiilor înainte de a continua și a spus că munca pe care o face cu părinții, profesorii și copiii este cea mai bună practică internațională când vine vorba de prevenirea abuzurilor. Carson a încheiat postarea avertizându-i pe cei care au atacat-o că acțiunile lor sunt dăunătoare supraviețuitorilor agresiunilor sexuale, deoarece le neagă vocea acestor supraviețuitori curajoși.
Răspunderea Părinților și Consecințele
În al doilea rând, părinții și copiii au drepturi și îndatoriri reciproce. Pe de o parte, Biblia îi cheamă pe copii să le mulțumească din inimă părinților pentru faptul că au fost înfășați în scutece și le-au dat grijă și bătaie de cap, și niciun împărat n-a început altfel când s-a născut, ca toți intră în viață în același fel și ies, iarăși, la fel.
"Din toată inima cinstește pe tatăl tău și nu uita niciodată durerile mamei tale. Adu-ți aminte că ei ți-au dat viața: ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?" Pe de altă parte, Sfânta Scriptură îi învață pe părinți să se îngrijească de copiii lor. Despre educarea fiilor se spune: "Calul neîmblânzit rămâne nărăvit: așa și orice copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut. Ceartă pe fiul tău și fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească întru rușine."
Ideal este ca responsabilitatea părinților și respectul odraslelor să meargă mână în mână. În practică vedem însă, din păcate, că lucrurile merg tocmai pe dos. Cu alte cuvinte, este drept ca copiii nevinovați să plătească cu sănătatea lor pentru greșelile neamului? Din punctul de vedere creștin, preainalta dreptate dumnezeiască întrece cu mult capacitatea noastră de înțelegere și concepțiile noastre despre dreptate.
Copiii nu plătesc cu sănătatea lor pentru păcatele personale ale părinților, ci pot suferi în virtutea urmărilor păcatelor părintești. Ca atare, amândouă generațiile - și cea în vârstă, și cea tânără - trăiesc în mod inevitabil experiența înrâuririi reciproce pozitive și negative. Între păcatele părinților și bolile copiilor se pot trasa, într-adevăr, "înlănțuiri" absolut evidente.
Să examinăm niște exemple concrete. Domnul osândește cu asprime închinarea la idoli. Ea duce la pierzarea sufletelor și este însoțită de ritualuri extrem de abominabile, mergând până la jertfe omenești. Astfel, înstrăinându-se de credința în Dumnezeul Unic, evreii au slujit celor ciopliți. Adeseori copiii sunt "ostatici" ai nelegiuirilor adulților, fiind vorba în primul rând de adulții cu putere și autoritate. Boala unui organ provoacă suferință, ba chiar și moartea întregului organism. Din pricina cumplitei lor necredințe negreșit că i-ar fi dat pierzării pe toți cei o sută douăzeci de mii de locuitori ai Ninivei, dacă aceștia nu s-ar fi pocăit după propovăduirea Prorocului Iona.
Din pricina îndărătniciei și împietririi inimii faraonului, care nu voia să-i elibereze pe evrei din robie, au pierit toți întâii-născuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc. Lamurindu-i pe oamenii care sufereau de foamete și de sete în Cezareea Capadociei, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare spune: "Din pricina câtorva vin necazurile asupra întregului popor, și mulți gustă roadele faradelegile unuia singur".
Adeseori, moartea năpraznică a copilului se explică prin dorința părinților de a-l poseda pe de-a-ntregul, de a-l lua în stăpânire. Ei zamislesc și educă copii pentru interese cu totul egoiste, din motive egoiste. Apare tentația de a folosi darul lui Dumnezeu (capacitatea de a da naștere copiilor) nu potrivit menirii sale nemijlocite, ci în scopuri comerciale. Trupul și sufletul oamenilor nu sunt o marfă - dar, din păcate, încep să devină o marfă, după cum s-a și prezis în Apocalipsa. Și atunci Domnul, prevăzând planurile utilitare ale adulților, le dă afaceriștilor posibilitatea de a-și înfăptui planurile viclene. De multe ori copiii nevinovați intră în mormânt tocmai fiindcă părinții nu sunt vrednici să-i aibă.
Nu demult s-a petrecut o întâmplare despre care au relatat mijloacele de informare în masă, în particular programul de știri matinale "Radio Rossia" din 19 octombrie 2001. O femeie din Marea Britanie (numele ei nu este menționat) a născut un copil bolnav de leucemie. Acesta nu putea fi vindecat decât prin transplantul anumitor țesuturi, care trebuie recoltate de la un donator compatibil genetic. Nefericita a mers la Chicago și cu ajutorul fecundării artificiale a conceput un nou copil - frate mai mic al fiului său. După aceea, medicii au folosit țesuturile embrionului cu pricina ca "piese de schimb" pentru tratarea celui bolnav de leucemie. În Marea Britanie, asemenea operații sunt interzise prin lege.
Dar iată câteva realități din viața noastră obișnuită. Să presupunem că tatăl sau mama nu-și deprind copilul cu normele elementare de igienă și curățenie. Atunci, riscul îmbolnăvirii de dizenterie ("boala mâinilor nespălate") și de alte infecții intestinale este practic sută la sută. Irascibilitatea crescândă capătă cu timpul un caracter nevrotic. Copilul devine dezechilibrat, agitat, nervos. Printre cauzele duhovnicești ale bolilor care apar la copii din vina părinților sunt și unele mai puțin evidente. În practica sa, pediatrul ortodox T. Kostenko s-a lovit de o boală de neînțeles a vremii noastre: copiii abandonați.
Gestul mamei îi aruncă pe aceștia într-un șoc duhovnicesc-moral. Reacția lor la abandonul părințesc este caracteristică. Atunci când o nou-născută a fost adusă mamei sale la alăptat, micuța zâmbea, era comunicativă, lua bine în greutate. Numai când s-a petrecut tragedia a devenit, parcă, un alt copil. Infățișarea ei a devenit cu totul jalnică, plină de tragism și singurătate lăuntrică. Mânca puțin, părea tristă și apatică. În general, copiii resimt foarte acut trădarea mamei, singurătatea, înstrăinarea, situația lipsită de ieșire care i-a lovit pe neașteptate.
Pediatrii au decis ca sugarul s-a îmbolnăvit - însă după câteva zile, parcă adaptându-se la trădare, fetița s-a schimbat în bine. Totuși, a continuat să stârnească mirare expresia din ochii ei. În ei se citea nedumerire amestecată cu mirare și rugăminte.
Închei discuția despre scutece și hârtie igienică cu urări de sănătate! Și tradiționalul „fie ca…”. Acum scriu și rad singură, ca deja am copiii mărișori și am mai scăpat de toate.
tags: #parintii #sa #ceara #consimtamantul #copiilor #ca