Petele mongoloide sunt pete netede cu o colorație ce diferă de la maro la albastru închis, însă majoritatea sunt albastre sau gri-albăstrui. Acestea sunt prezente la naștere sau apar în primele săptămâni din perioada neonatală, fiind unele dintre cele mai frecvente semne de naștere.
Numită și melanocitoză dermală congenitală, pata mongolă se întâlnește în proporție de 90% la persoanele negre și la nativii americani, la aproximativ 80% dintre persoanele asiatice, la 70% dintre Hispanici și între 5 și 10% la cei de rasă caucaziană.
Atunci când fătul se dezvoltă în uter, între săptămânile a 11-a și a 14-a de sarcină, niște celule speciale numite melanocite dermale migrează spre suprafața pielii. În mod normal acestea dispar până în săptămâna a 20-a de sarcină. Petele mongole sunt cauzate de melanocitele dermale ce nu s-au deplasat la suprafața pielii, acestea rămânând în straturile mai adânci ale pielii.
Atunci când melanocitele sunt la suprafața pielii, ele dau o culoare maronie, caracteristică epidermului, cu cât sunt situate mai adânc în piele, culoarea este mai albăstruie.
Pata mongolă sau melanocitoza dermală congenitală nu este un simptom asociat cu vreo boală și nu este canceroasă.
Petele mongoloide sunt în mod normal porțiuni din piele, cu un diametru de câțiva centimetri care au o colorație albăstruie. Petele mongole sunt diagnosticate la naștere, datorită colorației și amplasamentului specific. Testele speciale nu sunt necesare; doctorul poate diagnostica boala examinând pielea pacientului.
Majoritatea petelor sunt localizate în regiunea lombosacrală și pe fund. Petele mongoloide pot de asemenea să apară pe umeri, pe spate, pe picioare iar în cazuri foarte rare, în regiunea occipitală sau pe față.
Petele mongoloide au o incidență mai scăzută printre copiii prematuri decât la copiii născuți la termen. În mod normal, petele mongoloide sunt prezente în mod egal atât la băieți cât și la fete, totuși, se pare, că au o incidență mai mare la băieți.
Nevul pigmentar este un melanom benign caracterizat printr-o pigmentare specifică a dermului. Petele mongole sunt o variantă a nevului albastru (melanom benign localizat la nivelul pielii, sub formă unor pete de culoare albăstruie).
Alte variante ale nevului albastru sunt Nevul lui Ota sau Nevul lui Ito. A nu se confunda petele mongoloide cu Nevul lui Ota sau Nevul lui Ito.
- Nevul lui Ota este caracterizat de pete imprecis delimitate localizate în regiunea facială. Ele pot să fie congenitale sau dobândite, având legătură cu ramura oftalmică și maxilară a nervului oftalmic.
- Nevul lui Ito este o afecțiune cauzată de melanocitele dermale, afectând regiunea umerilor sau a extremităților.
Diferențierea petelor mongoloide de vânătăi
Petele mongoloide NU sunt vânătăi! Petele mongole pot fi greșit interpretate că vânătăi. O analiză atentă a pielii va determina dacă petele albastre sunt pete mongoloide sau sunt vânătăi cauzate de un abuz asupra copilului.
Vânătăile, spre deosebire de petele mongoloide își schimbă culoarea din vișiniu în maroniu, începând să se micșoreze odată cu vindecarea. Petele mongoloide sunt albastre sau gri-albăstrui și nu își modifică culoarea.
Forma vânătailor este neregulată, au margini clare, luând formă obiectelor cu care au fost provocate (mână, curea etc.), deși forma petelor mongoloide este neregulată, marginile nu se disting foarte bine.
Dacă pediatrul descoperă prezența mai multor vânătăi, în stadii diferite de vindecare, părinții pot fi suspectați de abuz fizic asupra copilului.
Evoluția și tratamentul petelor mongoloide
Nu se prescrie niciun tratament deoarece majoritatea petelor mongoloide dispar în mod normal până la vârsta de un an sau uneori până la patru ani. Petele de dimensiuni mai mari dispar până la vârsta de zece ani.
Dacă petele nu dispar până copilul ajunge la pubertate, există posibilitatea ca acestea să fie permanente. Totuși, mai puțin de 5% din pacienții diagnosticați cu melanocitoză dermală congenitală mai prezintă semne la maturitate, majoritatea dintre aceștia prezentau la naștere semne pe o suprafață mare din corp sau în locuri mai puțin obișnuite (pe față, umeri etc.).
Petele mongoloide prezente la adulți pot fi camuflate cu ajutorul machiajului.
Alte semne de naștere și complicații potențiale
S-au raportat câteva cazuri în care copiii cu pete mongoloide pe o suprafață extinsă din corp prezentau și probleme metabolice. Dacă pediatrul consideră că există o legătură între aceste semne de naștere și probleme metabolice va efectua anumite teste. Unul dintre teste este analiza urinei pentru a descoperi dacă sunt prezente proteine sau zahăr, acestea indicând o afecțiune metabolică.
Dacă petele mongole sunt prezente pe o mare porțiune din spate, se recomandă o radiografie a spatelui pentru a elimina posibilitatea unei tumori meningeale spinale sau a unei anomalii.
Petele mongoloide sunt unele dintre cele mai frecvente semne de naștere ce dispar în majoritatea cazurilor până ce copilul ajunge la pubertate.
În unele situații, nou-născuții și sugarii se pot confrunta cu apariția unor pete roșii, nedureroase dar inestetice - hemangioamele. Aceste formațiuni vasculare nu pun, în general, probleme majore.
Hemangioamele apar spontan, ca urmare a unor modificări din cursul sarcinii sau imediat după naștere, însă nu se știu cu certitudine cauzele care determină apariția acestora. Se crede că poate exista o influență a nivelului hormonal, în special a estrogenilor.
La naștere, hemangioamele sunt absente de regulă, sau, în unele cazuri, se poate remarca doar o zonă de discretă roșeață oriunde pe corpul bebelușului. Apoi, în primele săptămâni de viață apare o papulă (umflătură) roșie, bine delimitată, sau violacee (dacă hemangiomul este mai profund), nedureroasă pentru copil.
Un procent de 80% dintre copiii cu hemangiom înregistrează doar un singur astfel de semn din naștere.
După apariție, hemangiomul are o perioadă de proliferare: crește rapid în primele 3 luni, apoi lent până la vârsta de un an, dublându-și sau chiar triplându-și dimensiunile inițiale. Urmează o perioadă de stagnare, care va continua cu etapa de micșorare și diminuare a culorii. Aceasta este faza de involuție lentă, care cuprinde procese ce au loc până la vârsta de 5 - 7 sau chiar 10 ani.
Hemangioamele pot apărea pe suprafața pielii sau intern, pe organe. Cel mai frecvent, hemangioamele apar la nivelul pielii capului și gâtului (60 - 80%) - pe obraji, nas, pleoape, frunte, tâmple sau urechi.
În majoritatea cazurilor, hemangioamele infantile sunt inofensive, nu pun probleme, nu afectează viața și sănătatea copilului și dispar fără tratament. Există, însă, cazuri în care ulcerează (apare o rană pe suprafața leziunii) sau sângerează în urma unei traume, prin lovire sau zgârietură.
S-a observat că la peste jumătate din pacienți (în jur de 60%) hemangioamele dispar în întregime, lăsând pielea normală și sănătoasă, fără vreun prejudiciu estetic.
Într-o treime din cazuri, la pacienții cu hemangioame care se micșorează lent și se mențin până la 5 - 6 ani, rămân în general mărci vizibile pe piele: cicatrici, piele în exces, deformări locale cu sau fără deficite funcționale, vase de sânge vizibile (telangiectazii), sau pete hipopigmentate (decolorate).
Semnele din naștere sunt pete colorate pe piele, o neregularitate congenitală, benignă. Ele sunt adesea prezente la naștere sau se dezvoltă curând după aceea. Acestea pot apărea oriunde pe piele.
Semnele din naștere sunt cauzate de supraaglomerarea vaselor de sânge, a melanocitelor, a mușchilor netezi, grăsimilor, fibroblastelor sau keratinocitelor.
Semnele din naștere se împart în două tipuri:
- de origine vasculară: de regulă sunt roșii, violacee sau roz și sunt cauzate de aglomerări anormale ale vaselor de sânge sub piele;
- de origine pigmentară: de regulă sunt maronii și sunt cauzate de aglomerări ale celulelor pigmentare.
Semnele din naștere apar ca urmare a unui dezechilibru localizat în factorii care controlează dezvoltarea și migrarea celulelor pielii. Semnele vasculare nu sunt ereditare.
Aproximativ 1 din 10 bebeluși prezintă un semn de naștere vascular la vârsta de 1 an.
Cauza este un exces de pigment la nivelul pielii sau apar ca urmare a unor vase de sânge care nu se formează în mod corect. Majoritatea acestor semne sunt inofensive și dispar spontan, fără tratament, însă există și unele care pot necesita tratament.
Nu există metode preventive în cazul semnelor din naștere.
Tipuri de semne din naștere
Există două categorii principale în care se încadrează semnele din naștere:
-
Semne din naștere roșii.
Acestea sunt un tip de semne vasculare (sunt asociate vaselor de sânge) și se dezvoltă înainte sau imediat după naștere, ca urmare a supradezvoltării vaselor de sânge. Simptomele pot fi: iritație sau leziune cutanată, pete cutanate asemănătoare vaselor de sânge, posibilă hemoragie, piele care se poate crăpa/deschide.
-
Semne din naștere pigmentate.
Acestea reprezintă zone de culori diferite decât restul pielii și sunt prezente la naștere. Semnele pot fi maronii, albăstrui, violete, gri sau negre. Semnele din naștere pigmentate pot crește în dimensiuni pe măsură ce copilul se dezvoltă, își pot schimba culoarea (în special după expunerea la soare sau în perioada adolescenței, pe fondul modificărilor hormonale), pot determina prurit (mâncărime) și sângerare ocazională.
Semne din naștere roșii
Hemangiomul reprezintă un tip de semn din naștere vascular. Este, în general, nedureros și inofensiv, iar cauza este necunoscută. Culoarea sa este determinată de dezvoltarea excesivă a vaselor de sânge în locul respectiv.
Hemangiomul în forma de căpșună. Se prezintă în culorile albastru închis, roșu sau mov, fiind moale, compresibil cu margini bine definite; forma și mărimea variază, Este întâlnit la până la 3% din nou-născuți și apare frecvent pe tot corpul, cel mai adesea pe față, scalp, spate sau torace. Se poate extinde dincolo de piele și, în cazuri rare, interferează cu organele vitale. Pot fi absente la naștere, dar se pot dezvolta la câteva săptămâni de la naștere. În majoritatea cazurilor, acestea dispar în primii ani de viață, în general înainte de împlinirea vârstei de 9 ani. Pot necesita tratament dacă afectează vederea, respirația sau hrănirea.
Hemangioamele cavernoase. Sunt similare cu hemangioamele în forma de căpșună, dar sunt situate mai în profunzime. Se pot prezenta sub forma unei mase de țesut roșiatic-albăstrui plină cu sânge. Unele dintre aceste tumori benigne dispar de la sine, de obicei când copilul ajunge la vârsta școlară.
Hemangioamele în pata de vin. Sunt pete netede de culoare violet sau roșu închis (ca urmare a capilarelor dilatate), de multe ori mari, cu margini bine definite, însă pot varia în domensiuni; apar la mai puțin de 1% din copii, pe o parte a feței sau a gâtului. Frecvent, acestea sunt permanente (dacă nu sunt tratate) și se pot îngroșa, tumefia sau înnegri în timp.
Petele roz (somon). Sunt pete netede roz sau roșii, de cele mai multe ori de mici dimensiuni, cu margini slab definite. Apar la 30-50% dintre nou-născuți, cel mai frecvent pe frunte, pleoape, buza superioară, între sprâncene ("sărut de înger") și la ceafă ("mușcătura de barză"). Frecvent, aceste pete se estompează în primul an de viață sau pe măsură ce copilul crește. Cele care apar pe spate, pe ceafă sau cap se estompează într-o perioadă mai lungă de timp.
Semne din naștere pigmentate
Cauza acestora rămâne necunoscută. Totuși, cantitatea și localizarea melaninei (substanța care determină culoarea pielii) poate să influențeze culoarea semnelor din naștere pigmentate.
Petele mongoloide. Sunt de obicei de culoare albăstruie și au aspectul unor echimoze (vânătăi) pe o zonă mai mare. Apar frecvent pe partea inferioară a spatelui și pe fese, fiind mai des întâlnite la copiii asiatici și afro-americani, care au pielea mai închisă la culoare. Acestea dispar de obicei în decursul primului an de viață.
Nevi pigmențari (alunițe). Sunt excrescențe pe piele, de obicei, maronii sau negre, iar forma și mărimea variază. Pot să apară oriunde la nivelul pielii, singure sau în grupuri. Persistă pe tot parcursul vieții; nu necesită tratament.
Nevi congenitali. Aceștia sunt alunițe prezente la naștere, la aproximativ 1 din 100 de persoane. Nu au nevoie de tratament, însă nevii foarte mari (peste 20 cm) prezintă un risc mai mare de melanom, așadar persoanele cu acest tip de nevi trebuie să îi monitorizeze regulat.
Pete de tip cafea cu lapte. Sunt de la maro deschis la maro ciocolatiu și au forma netedă, ovală. Apar, de obicei, la naștere, însă se pot dezvolta și în primii ani de viață pe trunchi, fese, picioare. Persistă pe tot parcursul vieții. Petele mari pot să fie o consecință a neurofibromatozei (o tulburare genetică) sau a altor afecțiuni.
Când trebuie mers la medic?
Dacă apare una dintre următoarele situații, faceți-vă o programare la medicul de familie/medicul generalist:
- Vă îngrijorează un semn din naștere
- Semnul este în apropierea ochiului, nasului sau gurii
- Semnul a crescut, s-a înnegrit ori s-a umflat
- Semnul a devenit dureros
- Copilul dumneavoastră prezintă mai mult de 6 semne de tipul cafea cu lapte
- Copilul prezintă o aluniță congenitală de mari dimensiuni
Medicul va observa modificările semnelor din naștere și vă va recomanda un consult la medicul dermatolog.
Tratament
Opțiunile de tratament posibile sunt următoarele:
- Medicamentele - pentru a reduce circulația sanguină către semnul din naștere, îi pot încetini dezvoltarea și îl pot deschide la culoare.
- Terapia cu laser - aceasta presupune utilizarea căldurii și a luminii pentru a reduce dimensiunile și a deschide la culoare semnele din naștere (procedura funcționează cel mai bine dacă este aplicată între vârsta de 6 luni și 1 an).
- Intervenția chirurgicală - îndepărtarea semnelor din naștere poate avea ca efect advers cicatrici la nivelul zonei tratate.
Localizarea cea mai frecventă a leziunilor vasculare la copii este pe frunte, pleoapă sau ceafă. Acestea se prezintă sub formă de pete roșii, cunoscute medical sub denumirea de hemangioame, sau ”port-wine staines” (cunoscută drept „pata de vin” sau nevus flameus), o leziune vasculară benignă frecvent întâlnită la copii.
Hemangiomul este o dilatare anormală a vaselor de sânge. Un copil se poate naște cu un hemangiom sau angiom sau poate să-i apară la câteva săptămâni de la naștere. Hemangioamele la nou-născuți arată ca niște pete roșiatice, fără a ieși în relief, și apar pe față sau pe corpul copilului, rareori la nivelul picioarelor sau brațelor. Acestea nu provoacă durere sau disconfort bebelușului și, în mod normal, dispar de la sine pe măsură ce copilașul crește, în jurul vârstei de 3-5 ani.
Când trebuie mers la medic?
Hemangioamele nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinți, decât în cazul în care afectează funcții importante cum ar fi vederea, respirația, auzul și alimentația copilului. Părinții trebuie să solicite imediat un consult de specialitate pentru a se stabili un tratament adecvat, în astfel de situații, care poate fi medicamentos, chirurgical sau cu laserul. De asemenea, în caz de ulcerație, sângerare sau creștere foarte rapidă în dimensiuni, se impune urgent un consult la medic.
Există și cazuri în care hemangioamele pot fi prezente atât la nivel cutanat, cât și extracutanat, cu afectarea organelor interne. De obicei, afectarea internă se produce atunci când pe piele sunt mai mult de 10 hemangioame, situație în care este recomandată o investigație de tip RMN.
„Pata de vin” (port-wine stain) sau nevus flameus se prezintă sub forma unei pete plane de culoare roșie-vineție, cu margini bine definite și se localizează cu precădere pe față, dar poate apărea și pe trunchi sau membre. De regulă, apare pe o singură parte a feței, afectând pleoapa, obrazul și nasul, și în cazuri mai rare pe ambele părți. Există și situații în care pata roșie la bebeluși este așezată pe centrul feței, între sprâncene, pe vârful nasului sau pe buze, situație în care leziunea dispare de obicei la vârsta de 1-3 ani.
În situațiile în care leziunile vasculare faciale sunt unilaterale sau de trunchi, acestea se pot accentua odată cu înaintarea în vârstă. Pe pata vasculară se pot dezvolta noduli vineții, iar dacă leziunea se extinde pe buză și gingii, în timp, aceste regiuni se hipertrofiază și pot da asimetrie feței.
Tratamentul hemangioamelor infantile | Dr. Anthony Mancini
Laserul Vbeam Perfecta - cel mai eficient tratament pentru port-wine stain
Cea mai sigură și non-invazivă metodă de a trata leziunile vasculare la copii, fie că e vorba de hemangioame sau port-wine stain, este reprezentată de laserul PDL VBeam Perfecta. Acest laser este singurul care poate fi realizat în condiții sigure și fără efecte adverse chiar și la bebelușilor de peste două săptămâni, pentru că pielea lor sensibilă nu va avea de suferit și nu vor rămâne cu cicatrice. Acesta funcționează pe principiul fototermolizei selective și țintește specific doar vasele de sânge, distrugându-le, fără să afecteze alte structuri ale pielii. Vasele de sânge sunt închise treptat, prin ședințe repetate la interval de 3-4 săptămâni, până la dispariția completă. Sistemul dinamic de răcire, precum și durata scurtă a impulsului îmbunătățește semnificativ rezultatul clinic și reduce considerabil riscurile de reacții adverse.
O dată cu venirea pe lume a bebelușului apar și temerile, îngrijorările părinților legate de adaptarea cu micuțul lor. După naștere începe să se construiască atașamentul, noi medicii, facilitând ca acest contact să se producă cât mai precoce.
După naștere, majoritatea nou-născuților fac icter, adică pielea lor devine galben-portocalie. Deoarece în uter fătul are nevoie de un număr mai mare de globule roșii pentru a se oxigena, după naștere, ele se distrug treptat, eliberând bilirubina. Pigmentul se depune în tegumente și mucoase, uneori conjunctival (albul ochiului) pe care le colorează în galben.
Icterul apare de obicei după 24 de ore de viață, atinge un maxim între 3 și 7 zile, ulterior se remite progresiv. La unii copii alăptați poate dura mai mult, aproximativ una-două luni, și nu este un motiv de îngrijorare dacă copilul crește bine în greutate și medicul a evaluat copilul pentru excluderea altor cauze rare.
Cu cât copilul mănâncă mai mult, va avea mai multe scaune și diureză mai abundentă, icterul se remite.
La unii copii cu teren atopic, poate apărea o reacție cutanată tip eritem extins însoțită de edeme, sau leziuni hiperkeratozice (uscate, aspre, descuamate), asociate sau nu cu simptome digestive la administrarea de lapte praf (care conține proteine din laptele de vacă), la anumite alimente consumate de mama care alăptează, la anumite produse cosmetice nepotrivite pentru nou-născuți, detergent, etc.
Dintre alimentele consumate de mama care pot produce alergii la copil se numără: ciocolata, cafeaua, fructele de pădure, anumite semințe, oul, glutenul, produsele din lapte de vacă, orice produs semipreparat sau care conține coloranți, conservanți, amelioratori de gust, etc.
Această manifestare cutanată reprezintă o adaptare la mediul extrauterin. Aspectul leziunilor este similar alergiei, diferența între alergie și ”eritemul alergic” este că, în cel de-al doilea caz, manifestările cutanate pot să treacă de la sine, sau se pot extinde, dar nesistematizat, unele apar, altele dispar, nu sunt periculoase și nu sunt însoțite de edem (umflarea) palmelor, plantelor, buzelor.
Este o afecțiune a pielii nou-născutului care se manifestă la 2-4 săptămâni după naștere, prin apariția de mici pustule pe față (în special pe obraji), pe un fond inflamator, o roșeață generalizată, care se datorează unor modificări hormonale, unui transfer de hormoni de la mama la copil în perioada perinatală (transplacentar, prin lapte) și favorizează o secreție a glandelor sebacee de la nivelul feței, (altfel inactive la această vârstă) și suprainfectarea acestora cu germeni din mediu - de obicei stafilococ.
Aceasta formă de manifestare a pielii reprezintă o erupție polimorfă pe tot corpul, dar predominant în zona gâtului, a pliurilor, a regiunilor neexpuse la aer, unde copilul transpiră și evaporarea transpirației nu este posibilă. În această situație discutăm despre mici puncte albe-gălbui, ușor proeminente, pe față, în special în zona nasului, care reprezintă o acumulare de grăsime.
În primele luni de viață, pe pielea capului, la rădăcina sprâncenelor, se formează la anumiți copii, cruste galbene seboreice, uneori în strat gros. Scuamele subțiri și fragmentate se pot îndepărta după băiță prin perierea blândă.
Este o formă de iritație a pielii situate sub scutec - fesier, inghinal, zona genitală, uneori extinsă spre coapse. Din păcate, aceste leziuni deranjează copilul - îl ustură, în special în momentul eliminării scaunului sau urinei, acesta este mai agitat, mai iritabil. Cauza eritemului fesier este iritația produsă de aciditatea urinei sau scaunului nou-născutului, atunci când nu este schimbat la timp, sau în anumite situații când există infecții urinare sau digestive.
Acestea sunt leziuni tegumentare destul de frecvente, nepericuloase și care se pot confunda cu iritațiile pielii. Acestea sunt zone roșii, cu dimensiuni diferite, bine delimitate, de formă neregulată, întâlnite cel mai adesea pe pleoape, frunte, în jurul nasului, occipital (la ceafă), dar și oriunde pe corp. Specificul acestor leziuni este că nu dispar de la o zi la alta și nu își modifică culoarea sau dimensiunile, cu excepția unei intensificări a culorii la plâns. Ele reprezintă un conglomerat de vase mici de sânge situate sub piele, care s-au dezvoltat în exces, fără funcție și care vor involua treptat până la dispariție în câteva luni.
Nevii pigmențari sunt zone hiperpigmentate, maronii, plane, ca niște alunițe mai mari, care reprezintă aglomerări de melanină în structura pielii.
Iritația de scutec, numită medical dermatită de scutec, este o iritație care se produce la sugari în zona genitală-fesieră, în perioada de timp în care aceștia poartă scutece.
Iritațiile în diferitele lor forme de manifestare apar mai des în primele douăsprezece luni de viață, deoarece pielea sugarului este încă foarte fragilă, subțire, permeabilă și are un pH ridicat, în cazul în care acesta este hrănit cu lapte praf.
Iritațiile pot lua forma unor zone înroșite, inflamații, leziuni, umflături sau vezicule pe fese, coapse și pe organele genitale ale sugarului.
Riscul de apariție a iritațiilor scade odată cu creșterea în vârstă a sugarului.
Atenție! Afecțiunea se manifestă cu roșeață, adesea însoțită de pete mici sau umflături în zonele în care pielea intră în contact mai intens cu materialul scutecului.
Micoza: apare atunci când se declanșează o infecție de natură micotică, pe fondul unui exces de fungi pe tractul digestiv. Afecțiunea se manifestă prin zone inflamate de culoare roșu aprins, cu erupții cutanate cu margini bine definite, cu pustule, bubițe roșii sau albe, iritația fiind mai severă în zonele cu pliuri ale pielii. Acest tip de dermatită poate apărea pe fondul unui tratament cu antibiotice.
Dermatita seboreică: se declanșează cel mai adesea pe pielea din zona capului cu o erupție cutanată de o nuanță roșu profund, cu cruste galbene și se poate extinde până în partea de jos a corpului sugarului.
Dermatita atopică sau eczema: poate apărea în perioada de diversificare a alimentației bebelușului, pe fondul consumului de alimente precum ouă, lapte, grâu sau soia. Afecțiunea se manifestă cu pete roșii uscate, mâncărimi, cruste supurende.
Impetigo: se manifestă în contextul unei infecții de origine bacteriană secundară. Afecțiunea se manifestă cu suprafețe acoperite de leziuni și pustule de culoare roșie, cruste supurende de mari dimensiuni, din care se poate scurge un lichid galben, înainte ca acestea să intre în proces de vindecare.
Intertrigo: apare în urma unei infecții candidozice. Afecțiunea se manifestă cu zone înroșite, inflamații pe piele și cu scurgeri de lichid alb-gălbui.
Simptomele iritației de scutec sunt de două tipuri:
- Semne la nivelul pielii - erupția cutanată de scutec se manifestă prin inflamarea pielii, înroșirea pielii în zona acoperită de scutec - fese, coapse și organe genitale.
- Modificări de dispoziție ale sugarului - erupția cutanată de scutec va schimba dispoziția sugarului care devine mai irascibil, mai agitat decât de obicei, plânge atunci când i se schimbă scutecul și se atinge zona inflamată.
Cauza principală o reprezintă umezeala din zona scutecului - fese, coapse și organe genitale, pielea fiind astfel mai sensibilă la orice agresiune fizică, chimică sau prin mecanism enzimatic. Pielea umedă devine practic o poartă deschisă pentru substanțele iritante și poate fi ușor afectată atunci când intră în contact cu substanțele chimice naturale din urină și cu enzime din fecale.
Principalii factori care pot conduce la apariția iritației de scutec includ:
- expunerea la mediul umed provocat de contactul prelungit cu substanțe din urină și din materiile fecale;
- frecarea scutecului de piele, îndepărtarea lipidelor protectoare ale pielii, obturarea circulației aerului din cauza faptului că scutecul este fixat strâns pe corp sau este de o mărime prea mică sau are margini din material prea dur;
- sensibilizarea pielii sugarului pe fondul unor alergii, inflamații precedente;
- utilizarea unor produse cosmetice inadecvate precum șervețelele umede sau produse igienice care conțin ingrediente de origine chimică cu potențial alergenic;
- infecții bacteriene, infecții fungice precum Candida albicans;
- introducerea unor alimente precum ouă, făinuri, fructe, lactate care schimbă compoziția materiilor fecale;
- tratamentul cu medicamente precum cele antibiotice care pot provoca efecte secundare la nivel cutanat.
Cea mai periculoasă complicație pe care o poate provoca iritația de scutec este fasceita necrozantă, o suprainfectare bacteriană rară. Fasceita necrozantă poate distruge pielea sensibilă și țesuturile moi de sub ea, inclusiv țesutul care acoperă mușchii sau fascia. Practic, bacteria care atacă pielea bebelușului este "mâncătoare de carne". Una dintre cele mai periculoase infecții este cea cu bacteria Streptococcus pyogenes.
Infectiile de acest tip sunt foarte periculoase pentru organismul uman, produc ulcerații, necroze, abcese subcutanate, iar copilul poate fi supus chiar unei intervenții chirurgicale pentru tratarea plăgilor.
Sugarii sunt mai predispuși să dezvolte iritații de scutec în cazul în care:
- au fost născuți prematur;
- sunt bolnavi;
- se află în faza de recuperare după vaccinare;
- se află sub tratament cu antibiotice;
- sunt afectați de diaree;
- se află în perioada de încetare a alăptării și de diversificare a meselor;
- sunt predispuși ereditar la infecții cutanate.
În formele mai blânde, iritația de scutec se poate vindeca în câteva zile cu ajutorul unor practici simple. Însă, în cazul în care iritația nu se vindecă după câteva zile sau apar simptome agravante, precum sângerări și febră, atunci trebuie să consultați un medic pediatru.
Formula de tratament și de prevenire a apariției iritației de scutec se ascunde în spatele acronimului ABCDE din limba engleză, tradus prin:
- Aerisirea permanentă a zonei acoperite de scutec,
- Bariera de protecție locală cu ajutorul cremelor cu oxid de zinc,
- Curățenie, îngrijire și igienă locală adecvată,
- Scutece schimbate la timp,
- Educație prin spălarea mâinilor înainte și după schimbarea scutecelor copilului.
Astfel, cea mai simplă practică constă în menținerea pielii sugarului uscată și aerisită, departe de surse de umezeală, schimbând foarte des scutecele acestuia. Pielea beneficiază de mai mult aer, dacă sugarul este lăsat controlat, fără scutec, pe perioade scurte de timp.
Pe durata perioadei de vindecare, sugarul poate purta scutece de mărimi mai mari, pentru a ajuta pielea să nu intre în contact cu materialul sintetic.
Atenție! Iritația de scutec se poate vindeca în câteva zile, dar poate reveni de mai multe ori la anumite perioade de timp.
Tratamentul medical este stabilit de medicul pediatru în funcție de natura iritației cu care se confruntă sugarul. Poate fi recomandată utilizarea unor unguente și creme:
- cu oxid de zinc pentru rolul lor antiseptic, astringent,
- pe bază de hidrocortizon,
- antimicotice,
- pe bază de antibiotic.
Atenție! Informațiile sunt prezentate cu caracter informativ. Cremele sunt administrate sugarului sau copilului mic doar în baza unei prescripții medicale.
Iritația de scutec poate fi prevenită prin:
- menținerea suprafeței acoperite de scutec uscată și curată;
- asigurarea aerisirii periodice a pielii copilului prin stabilirea unor intervale de timp în care acesta să stea fără scutece;
- schimbarea scutecelor ori de câte ori este nevoie, mai ales în cazul unor perioade cu scaune moi;
- spălarea zonei genitale a copilului cu apă călduță și ulei special odată cu schimbarea scutecului;
- spălarea mâinilor înainte și după schimbarea scutecului bebelușului;
- evitarea folosirii săpunurilor convenționale la spălarea corpului sugarului, deoarece usucă pielea și pot ataca pelicula naturală de protecție;
- evitarea folosirii șervețelelor umede convenționale care pot declanșa apariția unor iritații;
- folosirea unor produse igienice fără alcool sau parfum;
- uscarea pielii sugarului înainte de a fi folosit scutecul;
- folosirea unor scutece lejere și care să permită aerisirea pielii;
- evitarea utilizării unor piese de îmbrăcăminte din materiale sintetice sau foarte strânse pe corpul sugarului;
- utilizarea pe cât posibil a unor piese de îmbrăcăminte de bumbac;
- spălarea pieselor de îmbrăcăminte cu detergenți dedicați celor mici, fără alergeni;
- evitarea folosirii pudrei de talc deoarece este iritantă mai ales în cazul unei infecții cu candida și poate afecta foarte ușor căile respiratorii ale bebelușului;
- protejarea pielii iritate cu unguente adecvate;
- protejarea preventivă a pielii în perioadele în care bebelușul este bolnav sau se află sub tratament cu medicamente care ar putea avea ca efecte secundare apariția de iritații;
- folosirea unor produse alimentare adecvate condiției de sănătate și vârstei bebelușului.
Iritația de scutec la sugari este o afecțiune frecventă și cu manifestări blânde, de cele mai multe ori, dar neplăcute pentru cei mici. În cazul apariției iritației, consultați medicul pediatru pentru administrarea celei mai potrivite formule de tratament. Cea mai bună soluție pentru evitarea apariției iritației de scutec constă în aplicarea metodelor de prevenție prezentate.
tags: #pata #vanata #pe #fundulet #bebe