Scopul acestei analize este să prezinte cadrul conceptual și practic al managementului riscurilor în instituțiile care implementează Sistemul de Control Intern Managerial (SCIM), cu focalizare pe pediatrie și pe utilizarea registrilor de risc pentru obiective clinice și operaționale. Notăm importanța identificării timpurii a riscurilor potențiale pentru a asigura eficacitatea, eficiența și legalitatea serviciilor pediatrice, în acord cu reglementările românești.
Context legislativ și documente fundamentale
În România, cadrul normativ pentru managementul riscurilor în sectorul public este consolidat de Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice. Conform acestui ordin, conducătorul fiecărei instituții publice trebuie să dezvolte un sistem de control intern managerial, iar procesul de management al riscurilor este organizat sub coordonarea Comisiei de monitorizare desemnate la nivelul instituției.
Întărirea practicilor este susținută de două ghiduri metodologice majore: Manualul de implementare a SCIM și Metodologia de management al riscurilor elaborate în cadrul proiectului SIPOCA 34. Aceste documente oferă explicații detaliate, definiții, exemple și instrumente standardizate pentru gestionarea riscurilor la nivelul entităților publice, inclusiv în domeniul asigurării calității și al siguranței pacienților în pediatrie.
Ghidul de față sintetizează cerințele Ordinului SGG 600/2018, ale Manualului SCIM și ale Metodologiei SIPOCA 34, prezentând pas cu pas etapele procesului de management al riscurilor, rolurile cheie implicate, exemple practice și instrumente utile (registrul de riscuri și checklist de verificare).
Focalizare practică: pediatria în cadrul SCIM
Gestionarea eficientă a riscurilor în pediatrie presupune parcurgerea unor etape logice de la definirea contextului până la monitorizarea continuă a riscurilor și îmbunătățirea proceselor. Riscurile se pot manifesta ca amenințări la obiectivele clinice (siguranța pacientului, acuratețea diagnosticului, continuitatea îngrijirii) sau ca oportunități de îmbunătățire a rezultatelor strategiilor terapeutice sau administrative.
Primul pas este definirea obiectivelor organizatorice: obiective generale și obiective specifice (de exemplu, creșterea calității serviciilor pediatrice, optimizarea fluxului de triaj în secțiile de pediatrie, digitalizarea evidenței clinice, atragerea fondurilor pentru proiecte de îmbunătățire a siguranței pacienților).
La identificarea riscurilor, se pornește de la legătura acestora cu obiectivele/activitățile relevante. În standardul SCIM, riscurile aferente fiecărui obiectiv/activitate se identifică la nivelul fiecărui compartiment, iar șefii de compartimente desemnează responsabili pe risc pentru coordonarea colectării riscurilor relevante.
Formularea riscurilor în context clinic
Un risc bine definit trebuie să includă evenimentul potențial, efectul așteptat asupra obiectivului și cauzele posibile. O formulare utilă este: „Există riscul ca … din cauza …, ceea ce ar putea duce la …”.
Este necesară includerea atât a vulnerabilităților interne (proceduri neclare, lipsă de personal calificat, dotări insuficiente) cât și a amenințărilor externe (schimbări legislative, evoluții epidemiologice, dezastre naturale), în vederea unei evaluări complete în cadrul registrului de riscuri.
Brainstorming structurat, analiza lecțiilor din trecut și identificarea și includerea oportunităților contribuie la crearea unui registru cu riscurile identificate, descrise clar, și la initierea planurilor de răspuns.
Evaluarea riscurilor: probabilitate, impact și expunere la risc
Evaluarea riscurilor se face cu ajutorul scărilor predefinite pentru probabilitate și impact. De regulă, se folosesc scări de trei trepte (scăzut, mediu, mare) sau cinci trepte, în funcție de nevoile entității. Expunerea la risc se calculează ca produsul probabilității și impactului, oferind un nivel inerent de risc pentru fiecare risc identificat.
Este esențial ca scările să fie oficial stabilite printr-o procedură internă, pentru a asigura un limbaj comun între toți actorii implicați. În practică, entitățile includ aceste scări în Procedura de sistem „Managementul riscurilor” aprobată de conducerea instituției.
Profilul de risc al instituției rezultă după clasificarea riscurilor în niveluri (scăzut/mediu/ridicat) și ajută Comisia de monitorizare să analizeze prioritățile, să stabilească toleranța la risc și să decidă ce riscuri necesită tratament imediat.
Calcul și interpretare
Pentru fiecare risc, responsabilii și conducătorul compartimentului atribuie valori de probabilitate și impact. Se poate utiliza o matrice de risc 3×3 sau o versiune 5×5 pentru o granularitate sporită. Exemple: probabilitate mare și impact ridicat indică risc ridicat; probabilitate scăzută și impact scăzut indică risc scăzut; combinațiile intermediare indică risc mediu.
La finalul evaluării, riscurile semnificative sunt analizate de Comisia de monitorizare pentru a stabili profilul de risc al instituției, precum și limita de toleranță la risc, reprezentând nivelul de risc aceptabil fără acțiuni suplimentare.
Strategii de răspuns la risc în pediatrie
Pentru fiecare risc identificat și evaluat, instituția trebuie să aleagă o strategie de răspuns adecvată. Scopul este să reducă expunerea la risc prin controale, să tolereze riscul în cazuri acceptabile, să transfere impactul prin asigurări sau outsourcing, să evite activitatea care generează riscul sau să trateze riscul prin măsuri de control concrete.
Strategiile includ:
- Acceptarea (tolerarea) riscului: se acceptă riscul atunci când expunerea este scăzută sau costul acțiunii este nejustificat.
- Monitorizarea continuă a riscului: pentru riscuri cu impact semnificativ, dar probabilitate mică, supravegherea atentă poate fi mai eficace decât implementarea unor măsuri imediate.
- Evitarea riscului: se renunță la activitatea care generează riscul dacă impactul este excesiv și dacă este posibil.
- Transferarea riscului: asigurări sau externalizarea unor activități pentru a transfera consecințele financiare sau operaționale.
- Tratarea (ateminerea) riscului: implementarea de măsuri de control pentru a reduce probabilitatea și/sau impactul (exemple: proceduri mai stricte, dublu control, instruire a personalului, investiții în tehnologii de siguranță, planuri de rezervă).
Pentru fiecare risc, se documentează în registrul de riscuri și în planul de măsuri, specificând responsabilul, termenul de implementare și monitorizarea rezultatelor. Exemplu practic: „pierderea expertizei tehnice din instituție” - risc cu probabilitate mare și impact ridicat, pentru care se pot alege strategii de atenuare prin knowledge management, documentare, training și back-up-ul personalului cheie.
Ritmul monitorizării și cultură organizațională
Gestionarea riscurilor în învățământ și în pediatrie necesită un stil proactiv, cu monitorizări constante ale contextului clinico-organizational, actualizări ale registrului de riscuri și ajustări ale priorităților resurselor. Cultura organizațională orientată spre risc și spre învățare din incidente contribuie la consolidarea controlului intern managerial și la atingerea obiectivelor instituției în siguranță și eficacitate.
Există o legătură directă între definirea clară a responsabilităților, evaluarea riguroasă a riscurilor semnificative și implementarea strategiilor adaptate la particularitățile fiecărei unități. În acest fel, managementul riscurilor devine un instrument strategic pentru optimizarea resurselor, asigurarea calității proceselor clinice și crearea unui mediu sigur pentru copii, familii și personalul medical.
Instrumente și rezultate posibile
Printre instrumentele utilizate în SCIM pentru pediatrie se află registrul de riscuri, lista obiectivelor generale și specifice, activități corespunzătoare fiecărui obiectiv, proceduri de Managementul riscurilor și planuri de măsuri. Aceste instrumente facilitează identificarea, evaluarea, tratamentul și monitorizarea riscurilor, precum și raportarea către structurile superioare.
La nivel operațional, registrul de riscuri poate fi însoțit de grafice și diagrame simplificate (de exemplu, matricea de risc 3×3 sau 5×5) pentru a optimiza comunicarea între echipele clinice, management și comisia de monitorizare.
În plus, se poate include o scurtă secțiune de date comparative sau un tabel cu obiectivele generale și specifice, activitățile asociate și riscurile identificate, pentru a facilita monitorizarea progresului și alocarea resurselor.
Sinteză practică: pași concreți pentru implementarea în pediatrie
- Definirea obiectivelor generale și specifice ale compartimentelor pediatrice, în asociere cu misiunea instituției.
- Elaborarea Registrului de riscuri la nivel de compartiment, cu descrierea evenimentului, cauzei și impactului așteptat.
- Evaluarea probabilității și impactului pentru fiecare risc și calcularea expunerii la risc.
- Stabilirea toleranței la risc și alegerea strategiilor de răspuns pentru riscurile semnificative.
- Documentarea planurilor de măsuri, alocarea responsabililor și stabilirea termenelor de implementare.
- Monitorizarea continuă a riscurilor, raportarea periodică și revizuirea registrului de riscuri în funcție de evoluția contextului clinic și administrativ.
- Actualizarea anuală a obiectivelor, activităților și riscurilor, pentru a asigura alinierea cu standardele SCIM și cerințele legislative.
Gestionarea riscurilor în pediatrie nu este doar o măsură de prevenire a situațiilor neprevăzute, ci și un instrument strategic pentru optimizarea resurselor, îmbunătățirea calității proceselor clinice și asigurarea unui mediu sigur pentru copii și personalul medical. Prin definirea responsabilităților, evaluarea riguroasă a riscurilor semnificative și implementarea de strategii adaptate la particularitățile fiecărei unități, managementul riscurilor devine un element-cheie în consolidarea unei culturi organizaționale reziliente și orientate spre succesul pe termen lung.
tags: #pediatrie #registrul #riscurilor
Postări populare:
- Gastroenterologie pediatrică Iași: cum să alegi un medic bun pentru copilul tău
- Impactul social al familiilor cu tripleți
- De ce este necesar un tutore legal pentru avort în România: context și provocări
- Oncologie pediatrică la Institutul Oncologic Prof Dr Ion Chiricuţă Cluj-Napoca
- Ghidul tău suprem pentru cărucioarele cu landou 3 în 1 și 2 în 1: cum să alegi