Fiecare proaspătă mamă, fericită „posesoare” de bebeluș, e îngrijorată în legătură cu alimentația și vrea informații concrete despre acest subiect. Încă din primele luni de viață, cei mici interacționează din ce în ce mai mult cu mediul înconjurător. În această perioadă, interacțiunea cu lumea înconjurătoare și comunicarea nonverbală joacă roluri esențiale în dezvoltarea cognitivă și emoțională a sugarului.
Legăturile mamă-făt și impactul acestora asupra alimentației sugarului
N.B. Aceste cercetări fascinante legate de conexiunea mamă- făt în timpul sarcinii sunt foarte recente. Ele sunt bazate pe dovezi științifice incontestabile, despre care vă voi scrie câteva articole de informare cât de curând. Anxietatea și stresul emoțional prelungit ale mamei în sarcină pot interfera creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului ei; pot determina predispoziția spre boli psihosomatice sau tulburări de alimentație la sugar. Cum?! Fizic vorbind, mama și copilul din burta ei nu împart același trup, creier sau același sistem digestiv, dar împart… cu drag, aceleași simțăminte și emoții. Gândul mamei, inițiat în cortex, se transmite hipotalamusului ei care-l traduce în emoție sau sentiment, cu participarea sistemului nervos autonom (ANS) și cu secreție concomitentă de neurohormoni care ajung la copilul ei și îi declanșează emoții similare.
Atât sugarul, cât și mama lui, sunt în legătură nemijlocită printr-un dialog neurohormonal complex. Aceste conexiuni sunt extrem de importante în dialogul mamă-bebe nenăscut încă. Pentru noi, în această fază, este esențial să înțelegem că organismul sugarului poate răspunde prin preferințe alimentare care reflectă mai degrabă nevoile organice decât pofta psihologică de a mânca.
Caracteristici ale alimentației sugarului în primii ani
La sugar e mai simplu: el mănâncă la ore fixe, în principiu ce-i dăm noi, uneori mai mult, alteori mai puțin. Nu vreau să vă plictisesc cu teorii! Este crucial să recunoaștem că sugarul știe exact de ce are nevoie pentru creștere. În timpul diversificării, novofobia alimentară poate apărea: refuzul alimentelor noi introduse după 6 luni. Ea poate fi ușor confundată cu lipsa de apetit, dar reprezintă un aspect distinct.
La 7-8 luni, 96% dintre sugari pot apuca alimentele cu mâna, iar 77% pot fi alimentați ușor cu lingurița. La această vârstă pofta de mâncare este redusă, iar actul mesei se împletește cu jocul și cunoașterea alimentelor. Nu hrăniți sugarul cu alimente nepotrivite pentru vârstă, pe motiv că poftăște! Copilul poate privi la ceilalți mâncând, nu pentru a pofți efectiv acel aliment, ci ca urmare a curiozității, ceea ce nu are legătură cu apetitul real.
Toate mamele de sugar țin jurnal alimentar, însă nu întotdeauna îl numesc așa. Dacă copilul crește bine, este vioi, sănătos și are tranzit normal, restul nu contează atât de mult. În cazul altor vârste, schimbările devin mai complexe: după 1 an, copilul intră într-un stadiu de dezvoltare calitativ diferit față de sugar. Componenta psihologică a plăcerii de a mânca crește, apar preferințe și capricii, iar „vocea interioară” a nevoilor organice scade. El începe să comunice verbal cu membrii familiei, să exploreze tot mai mult și să aleagă singur.
Evoluția copiilor de la 1 la 6 ani: observații utile pentru părinți
- După 1 an, ritmul de creștere scade, iar cantitatea de nutrimente ingerate/zi poate să scadă; nu este un motiv de îngrijorare dacă copilul este activ, bine dispus și are tranzit normal.
- La 2 ani, apar primele semne ale perioadei negativismului psihologic; refuzul alimentației, capriciile și mofturile pot apărea, dar nu întotdeauna indică o problemă nutrițională severă. Părinții trebuie să recunoască aceste momente și să nu insiste excesiv asupra actului mâncării.
- În cazul copiilor care petrec mult timp în casă sau sub supravegherea unei persoane, pot apărea comportamente alimentare dificile ca reacție la suprasolicitare sau plictiseală; răspunsul adecvat este menținerea unor rutine clare și hrănire la ore regulate, cu porții adecvate vârstei.
- Încă de la 5-6 ani, copiii devin interesați de educație pentru sănătate, experiențe culinare și bune maniere la masă; părinții pot implementa ritualuri sănătoase care să persiste toată viața.
- La 7-8 ani, copiii pot să vină la masă cu sprijinul rânduit al familiei; la 9-10 ani încep să imite stilul de viață adulților, iar relația copil-mâncare este influențată puternic de obiceiurile familiale și de mediul meselor.
- Copilul mare de școală este influențat de cultura familială, de atmosfera la masă, de relația adulților cu mâncarea; este momentul pentru educație nutrițională, implementarea unor reguli sănătoase și ritualuri alimentare.
- Este normal ca un copil să experimenteze perioade în care mănâncă mai puțin sau manifestă mofturi; cheia este să nu forțăm alimentația și să oferim opțiuni nutritive adecvate, adaptate vârstei.
Etapele dezvoltării psihomotorii ale sugarului
Dezvoltarea psihomotorie a sugarului trece prin etape succesive pentru a duce la sfârșitul primilor trei ani de viață la mersul independent, controlul sfincterian, dezvoltarea limbajului și a relațiilor sociale. La naștere, bebelușul are reflexe arhaice, cum ar fi suge, prinde și reacționează la stimulii din jur. La 2-3 luni, sugarul începe să zâmbească „cu sens” ca răspuns la mimica adultului, își întoarce capul pentru a urmări obiectele, iar mâinile și picioarele devin din ce în ce mai coordonate. La 6-7 luni, bebelușul poate să stea în șezut, iar la 8 luni poate să se deplaseze prin târare sau în patru labe cu încredere crescută. Până la vârsta de 10 luni, poate să se ridice la marginea patului, să facă pași laterali și să stea în picioare pentru perioade scurte. Majoritatea copiilor merg între 11 și 18 luni, iar la 15-16 luni pot începe să alerge sau să urce scările cu ajutor. La 18 luni, stabilitatea mersului se îmbunătățește; între 19 și 24 de luni apar noi abilități motorii precum alergatul, săritul, urcarea și coborârea de obiecte, precum și vorbitul în propoziții scurte și jocuri repetate. Între 24 și 36 de luni, copilul devine din ce în ce mai independent în activități precum alergatul, săritul, urcatul și coborâtul scărilor, îmbunătățind încrederea în propriile abilități motorii. Descrierea etapelor arată că dezvoltarea nu este uniformă pentru toți copiii: ritmul, ordinea și momentul apariției abilităților pot varia semnificativ.
Concluzie despre perioadele-cheie ale copilăriei
Copilăria este vârsta de aur, plină de provocări pentru copii și părinți deopotrivă. Încă din primele luni de viață, sugarul interacționează tot mai mult cu mediul înconjurător, iar după primii ani apar schimbări semnificative în comunicare, autonomie, alimentație și comportament alimentar. Necesitatea unei abordări echilibrate a nutriției, a stimulării adecvate și a structurii ritualurilor zilnice de masă este esențială pentru o dezvoltare armonioasă.
”Sacrificiile” mamei sunt adesea abuzuri emoționale asupra copilului
tags: #perioada #copilariei #sugarul