Este o specie de pasăre de talie mare, care prezintă dimorfism sexual accentuat, iar penajul subspeciilor variază considerabil. Masculul are coda lungă și striată și o culoare generală a penajului maronie, cu striații negre pe piept și abdomen, striații negre-albicioase pe spate, guler și ceafă de culoare verzui-metalizat, uneori cu guler alb și lateralele capului de culoare roșie. Numele genului Phasianus provine din denumirea în latină a fazanului. Specia este prezentă nativ în Asia, fragmentat, din Georgia până în estul Chinei, și în Europa, izolat, în estul Greciei. Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În zonele native de distribuție, specia are o dietă bazată pe materie vegetală, cum sunt fructele, semințele, frunzele, mugurii dar și insecte și vertebrate mici. În Europa, specia a fost introdusă probabil începând cu epoca romană, însă acțiuni intense de populare s-au înregistrat începând cu Evul Mediu (în special pe terenurile de vânătoare ale nobililor).
Dimensiuni, distribuție și populație
Pe întreg arealul de distribuție există mai multe rase, cu aspect foarte variat. Populația globală este estimată la 160 000 000 - 200 000 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 4 140 000 - 5 370 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată pozitivă. Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție. Ponta este formată din 7 -14 ouă, incubată pentru 22 - 25 de zile. Cuibul este simplu, construit din materiale vegetale într-o adâncitură superficială, pe sol.
Cuibire și ouă
În România nu se impun măsuri de conservare, fiind o specie introdusă. Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. Cum arăt: penele de pe spate și coada sunt argintii. Pe cap am un moț de culoare neagră, care se continuă și pe spatele gâtului. În jurul ochilor şi obrajilor, am câte o pată de culoare roșie. Unde mă întâlneşti: în sălbăticie prefer zonele de câmpie (primăvara în culturile de păioase şi în porumbişte), pe terenurile cu iarbă uscată şi mărăcini, în păduri, stufărişuri şi orice vegetaţie care poate oferi protecţie (toamna).
Cum mi se mărește familia: Făzănița depune în cuib din aprilie până în iunie între 15-25 de ouă verzui sau brune, pe care le cloceşte timp de 24 de zile. Micii pui rămân în grija mamei aproximativ 40 de zile, după care sunt capabili să se descurce singuri. În cazul fazanilor adulți trebuie să se acorde o atenție deosebită pregătirii pentru sezonul de înmulțire. Acestor păsări le sunt date tot mai multe alimente cu vitamine, în scopul creșterii fertilității și creșterii vitalității puilor.
Incubație, clocire și hatch
Folosim cookie-uri pe site-ul nostru pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență, amintindu-vă preferințele și vizitele repetate. Pentru ca procesul de ecloziune sa fie ridicat, se vor folosi pentru incubat numai oua proaspete, recoltate de cel mult 7 zile si care au fost pastrate in conditii optime de temperatura si umiditate. Oualele mai vechi de 7 zile au un procent mai scazut de ecloziune. Perioada de incubare la ouale de fazan este de 24-25 de zile, cu exceptia catorva rase, la care perioada de incubatie este de 27-28 de zile. Incubarea oualor se poate face natural, cu ajutorul clostilor, sau artificial, in incubatoare speciale, respectand temperatura si umiditatea corespunzatoare. La o closca se pot pune intre 18-22 oua de fazanita, procentul de ecloziune la aceasta fiind de 60-75%. In incubatoare insa, rezultatele sunt mai bune, procentul de ecloziune fiind de 70-75%, daca se respecta umiditatea si temperatura.
- Incubarea artificială: Incubatoarele pot fi cilindrice sau plate. În cele cilindrice ouăle sunt puse în cate 4 serii, la intervale de cate 5 zile. Temperatura se mentine constant la 38°C, iar umiditatea relativa la 52-56%. Umiditatea relativa se mentine prin vaporizarea apei din tavi si prin deschiderea gurilor de ventilatie.
- Incubarea naturală: În clocitoare, păsările se pot folosi în cuiburi speciale, cu cloști.
După ieșirea din ou și uscare, puii de fazan sunt așezați într-o baterie de cuști. În cazul creșterii naturale, ouale se clocesc direct pe pământ, unde se racoresc și absorb umiditatea necesară pentru dezvoltarea normală a embrionilor. Intarzierea ecloziunii se datorează temperaturii scăzute din incubator sau eclozionator sau a calității scăzute a oualor. Daca temperatura e prea ridicata, ecloziunea intarzie, creste concentrația de dioxid de carbon, puii vor avea abdomen mare si vor iesi murdari de continutul oului. Ecloziunea prematură este datorată temperaturii prea ridicate în eclozionator.
Îngrijire parentală și creștere
Puii de fazan pot fi crescuți în voliere cu o suprafață de 10-20 mp. Într-o fazană, mama poate avea grijă de 15-20 de pui, iar o curcă poate avea grijă de un număr de până la 30 de pui de fazan. Meniul zilnic trebuie să fie mai diversificat. Nucleul este constituit din: cereale - grâu, orz, ovaz, porumb, mei, tărâță de grâu; soia, mazăre, semințe de floarea soarelui, sămânță de conopidă, jir, șroturi sau furaj concentrat, alcătuit din turte măcinate, cu un conținut bogat de proteine și săruri minerale / de floarea soarelui, soia, alune, plante rădăcinoase - cartofi, sfeclă furajeră, morcovi, ridichi; furaje verzi - varză, salată, spanac, urzică, lucernă, măcriş, fructe - de salcâm alb, soc, păducel, afine, măceş. În primele 3 zile după naștere, fermele de fazani folosesc o hrană mai dietetică. Se folosește un amestec format din pesmeți bine fărâmițați (30-35%), urluială de porumb (20-25%), 40% amestec de urluială de grâu, ovăz și orz decojit, mei și 10% lapte praf. Este de dorit să se adauge și 2-3% substanțe minerale.
Hrănire în perioada de reproducere
În timp ce puii de la păsările de curte se hrănesc în special cu furaje combinate, principala hrană a puilor de fazan în libertate este insectele - în prima săptămână aproximativ 85%, în a doua 60-65%, iar în a treia aproximativ 50%. În amestecul de furaje se adaugă de obicei și 1 ou fiert bine sau numai gălbenușul, la începutul primei săptămâni, precum și iaurt, după posibilități. Hrana de origine animalieră poate fi înlocuită cu carne, aruncată în carne fiartă. La sfârșitul săptămânii, rația zilnică este îmbunătățită cu iarbă verde, foarte bine tocată. Din cea de-a 4-a sau a 5-a zi, puii de fazani încep să se hrănească cu terci de ouă, denumit și caimac de ouă. Acesta se prepară: se bat 4 ouă în 330 grame de lapte, la care se adaugă 2 lingurițe de făină de ovăz. Numărul ouălor poate fi micșorat în cea de-a 2-a săptămână. După împlinirea vârstei de 4 săptămâni se mărește cantitatea de mei, orz, în general de cereale. În cazul fazanilor adulți trebuie să se acorde o atenție deosebită pregătirii pentru sezonul de înmulțire. Acestor păsări le sunt date tot mai multe alimente cu vitamine, în scopul creșterii fertilității și creșterii vitalității puilor. Rația de hrană este formată dintr-un amestec de grăunțe de porumb 35%, mei 20%, cânepă 10%, floarea soarelui 5%, soia 5% și spărtură de orz sau de grâu 25%.
Securizarea reproducerii
Înainte de a începe perioada de ouat (luna mai), fazanii se introduc în voliere speciale de ouat, în vederea pregătirii fazanilor pentru ouat și reproducție. Rația de furaj pentru această perioadă trebuie să asigure un raport 1:3,5 la 1:4,5 proteină animală (făină de carne, sânge, cadavre, pește), conținut echilibrat de săruri minerale (3-4% din rație) și vitamine. Cu 4 zile înaintea introducerii în boxele de ouat se administrează în apa de băut fenbentazol sau tetramisol. Amestecul umed va fi format din 5g de uruială de porumb, 5g uruială de orz, 5g tărâțe de grâu, 5g șrot de floarea soarelui, 5g făină de carne, 5g morcovi rași, 2g de fân de lucernă, 1g de cretă furajeră sau făină de scoici și 0,25g sare de bucătărie și 1g de untură de pește pentru fiecare fazan. Administrarea tainurilor trebuie să se facă la ore cât mai regulate, de dorit de către aceeași persoană cu care păsările s-au obișnuit, îmbrăcată în haine mereu de același fel, de aceeași culoare, întrucât păsărilor li se creează reflexe condiționate. Creșterea fazanilor în gospodării este o activitate pe care o puteți începe mai ales dacă aveți deja experiență cu găinile. Carnea de fazan are un conținut scăzut de grăsimi și un procent înalt de proteine. Fazanul este o pasăre care se hrănește cu gândacul de Colorado.
- Rația de reproducere: pentru creșterea fazanilor veți avea nevoie să construiți o volieră, să amenajați cuști de ouat, să pregătiți hrană variată cu proteine, calciu și vitamine. În perioada de împerechere se folosesc femele de 8-18 luni și masculi de 1-2,5 ani.
- Sezonul de împerechere debutează în a doua jumătate a lunii martie, atingând vârful în a doua jumătate a lunii aprilie. Până la 1 iunie, producția de ouă scade odată cu temperatura mare a verii.
- Se aleg reproducători bine conformați și cu vitalitate demonstrată. Selecția are loc în septembrie-octombrie, iar masculii minimum 15 Kg, femelele minimum 0,9 Kg.
Din luna aprilie până în iulie, femelele depun aproximativ 50-70 de ouă, fiecare ou fiind depus la 1-2 zile. Ouale de fazan sunt recoltate și transportate în mod similar cu cele destinate incubării. Procentul de ecloziune naturală este de 60-75%, iar incubarea artificială atinge 70-75%. După eclozare, puii sunt bine îngrijiți de cloșcă; cei care au clocit în incubator au nevoie de atenție suplimentară. Puii trebuie să fie protejați de frig, vânt și umezeală în hale cu sisteme termice menținând o temperatură constantă.
Îngrijire puilor și condiții de creștere
Puii, în primele zile, pot fi ținuți într-o cutie cu lampa infraroșu la circa 15 cm de sol, lampa reglandu-se în funcție de temperatura. Pe măsură ce cresc, se introduc în cuști sau în lăzi speciale, iar puii rămân în siguranță într-o încăpere cu încălzire. În prima lună de viață, puiii au nevoie de o temperatură constantă de aproximativ 30 de grade Celsius. Pentru producția mare de pui, se recomandă construirea unei hale dedicate creșterii puilor. Informațiile sunt elaborate de medicii veterinari, dar nu înlocuiesc consultarea medicală. Fazanul își are originea în Asia; istoria fazanilor datează de peste 2000 de ani, iar romanii i-au adus în Marea Britanie din Asia. Fenomenul de dimorfism sexual este prezent: masculii au penaj viu, femelele mai puțin colorate. Fazanii sunt păsări omnivore.
Revenim cu informații utile pentru cei care au în vedere construirea unei crescătorii de fazani. Pentru a se evita apariția și menținerea în fazanerie a bolilor infecțioase și parazitare, este indicat ca fazanii reproducători să fie folosiți pentru producție un singur sezon. În lotul reproducătorilor se reține un surplus de 15% peste necesarul calculat pentru înlocuiri. Compartimentarea reproducătorilor se face în perioada 1-15 februarie, introducând 1 cocoș și 6 fazănițe în boxa de ouat. Vitamina A din verdeață și vitamina E din cerealele încolțite sunt factori pozitivi pentru ouă și fertilitate. Este interzis a se da reproducătorilor nutreț combinat destinat puilor deoarece scade ouatul. Grăunțele și spărturile se dau în rația de seară. Verdeața se oferă zilnic în perioada aprilie încolo.
În final, reproducerea în captivitate necesită planificare atentă, asigurarea condițiilor de cuibarire, hrana adecvată și supravegherea sănătății păsărilor. Dacă doriți să aveți propria linie de fazani, pregătiți incubator pentru ouă, amenajare, voliere de ouat, și spații pentru puili, respectând cerințele de temperatură, umiditate și spațiu.
Cum crești fazani
tags: #perioada #fecundatiei #fazani
Postări populare:
- Complicațiile comune ale înncarnării steriletului în uter: ce să urmărești
- Tratament sigur pentru sinuzita în timpul sarcinii: recomandări medicale și simptome
- Ghid complet pentru bagajul de maternitate după cezariană: ce ai în geantă și cum să-l aranjezi
- Blocarea PC-ului în timp ce utilizați: motive comune și remedii
- Artera colíca dreaptă: anatomie detaliată și tehnici chirurgicale de abord