Piciorul strâmb congenital al bebelușilor reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinți. Exista picior plat la un bebeluș? Considerat a fi una dintre marile urgente ale ortopediei pediatrice, piciorul strâmb congenital reprezintă o malformatie în care piciorul este deformat în toate axele sale. Un astfel de picior are nevoie de tratament de urgență. Majoritatea bebelușilor se nasc cu „tal valg pozițional” - picior strâmb pozițional. O alta variantă de picior strâm congenital este data de acest metatarsus varus / metatarsus adductus. Astragalul vertical congenital reprezintă o deformare a piciorului în care osul astragal (talus) nu se mai află în relația corectă cu osul navicular, fiind luxat posterior față de acesta.
Înainte de a începe un tratament pentru copilul dvs., ascultați sfaturile medicului ortoped pediatru. Termenul “picior” se referă doar la partea inferioară a membrului, adică de la articulația gleznei până la vârful degetelor. Piciorul sugarului și al copilului mic este format din cartilaje și nu din oase ca în cazul adultului. Putem clasifica deformările piciorului la naștere ca malpozitie și malformatie. Este important să se facă o corectă diferențiere între cele două. Prima entitate - MALPOZITIA - nu este o boală și se corectează pe măsură ce copilul crește. Malpozitiile sunt de obicei secundare poziției intrauterine și de cele mai multe ori nu necesită tratament ortopedico-chirurgical ci doar tratament de recuperare prin masaj și kinetoterapie.
Sunt incriminați factori genetici (istoricul familial) și factori de risc (fumatul la gravide). TALUS VALGUS (TAL VALG) atunci când laba piciorului este îndreptată în exterior spre gambă, iar Mișcările piciorului sunt posibile. METATARSUS VARUS atunci când laba piciorului pare ”ruptă de la jumătate”, iar copilul are tendința de a călca în exterior. Și în acest caz recuperarea este indicată chiar înainte de a învăța copilul să meargă. Exista forme ușoare și moderate care se corectează cu ajutorul recuperării. Parinții pot face exericii acasă: cu o mână prind calciul și îl fixează și cu cealaltă se împinge antepiciorul lateral (se împinge suficient pentru a face copilul să retragă piciorul dar nu să-l și plângă) se menține poziția 5-7 secunde. Se repetă exercițiul cât se poate de des.
VARUS EQUIN atunci când laba piciorului este îndreptată spre interior și formează un unghi drept cu gambă. Este mai des întâlnit la băieți, și este întâlnit la ambele piciorușe în proporție de 30-50%. Aproximativ 25% din pacienți au un istoric familial privind această afecțiune. Daca un copil are picior varus equin există o șansă de 5% ca și cel de-al doilea copil să dezvolte equin. Daca un părinte are picior varus equin, există o șansă de 3-4% ca și urmașii să fie afectați. Cand ambii părinți sunt afectați, copiii au 15% șanse să dezvolte varus equin. În această afecțiune mușchii de pe partea exterioară a piciorului sunt mai slab dezvoltați decât cei de pe partea interioară, iar tendoanele de pe interiorul piciorului sunt mai scurte decât ar trebui. Oasele labei piciorului au formă anormală, iar tendonul lui Achile este mai scurt. Malformația se poate observa și în timpul sarcinii și este considerat că apare cel mai frecvent în jurul celei de-a 3-a luni de sarcină. În cazuri rare, varus equin poate fi asociat cu alte diformități ale coloanei vertebrale cum ar fi spina bifida sau alte afecțiuni neuromusculare, însă trebuie menționat că în aceste cazuri piciorul prezintă o deformare mai mare decât var equin-ul standard.
PICIORUL PLAT este frecvent întâlnit și este considerat fiziologic până la vârsta de 15-24 luni. Anomalia constă în pierderea arcului longitudinal medial al piciorului. Frecvent este vorba despre piciorul plat flexibil, în care, în poziția pe vârfuri, când piciorul numai susține greutatea corpului, se formează arc plantar și calcaiul deviaza medial. Alteori piciorul plat apare pe fondul unei hiperlaxități ligamentare, care poate permite coborârea bolții plantare când aceasta susține greutatea. Piciorul plat poate determina durere.
PICIORUL SCOBIT este piciorul cu arcul plantar anormal de înalt. Prezența lui impune efectuarea unui diagnostic diferențiat cu alte boli neuromusculare, deoarece doar 20% din cazuri sunt idiopatice (fără o cauză cunoscută), restul fiind secundare. De obicei există istoric familial, apare în jurul vârstei de 10-12 ani. Deformările membrelor inferioare la copii sunt un motiv de îngrijorare destul de des întâlnit al părinților și este unul dintre cele mai frecvente motive de consult în secțiile de ortopedie pediatrică. În majoritatea cazurilor medicul va consta că, în ciuda spaimelor părinților, copilul nu are nicio malformație, maladie sau anomalie care să producă prejudicii ale scheletului în etapele următoare de viață, la pubertate, adolescență sau la vârsta adultă.
Examinare, diagnostic și importanța evaluării complete
Inspiră și lasă-te inspirat! Abonează-te la newsletter și vei găsi în inbox doar noutăți care te interesează! Examinarea picioarelor este una dintre componentele evaluării nou-născuților. O evaluare minuțioasă poate fi efectuată destul de rapid. Diagnosticul este pus cu certitudine de către medicul specialist ortoped, iar tratamentul este stabilit de către acesta. Pentru o înțelegere bună a acestor diformități, laba piciorului poate fi împărțită în 3 regiuni anatomice: piciorul din spate (format din oasele talus și calcaneu), piciorul de mijloc (format din oasele navicular, cuboid și cele 3 cuneiforme) și piciorul din față (format din metatarsiene și falange). Pentru o diagnosticare corectă și un tratament adecvat, examinarea tuturor articulațiilor piciorului, din toate cele 3 regiuni anatomice amintite mai sus, este absolut necesară. Piciorul calcaneovalgus este poziționat în flexie dorsală în articulația gleznei (de multe ori laba piciorului atingând tibia). De cele mai multe ori piciorul poate fi readus la poziția normală pasiv, motiv pentru care piciorul talusvalgus poate fi corectat foarte ușor cu exerciții specifice kinetoterapiei. Intervenția este justificată pentru a preveni posibile complicații viitoare cum ar fi dezechilibrul muscular permanent, dislocarea tendonului peroneal și mersul întârziat. În general cu cât flexia plantară este mai limitată, cu atât intervenția kinetoterapeutică trebuie începută cât mai devreme posibil, iar în unele cazuri folosirea ortezelor în paralel cu ședințele de kinetoterapie poate fi soluția pentru corectarea diformității. Programul de recuperare va include, în principal, exerciții care vor fi efectuate acasă, zilnic, de către părinți, conform recomandării kinetoterapeutului.
Metatarsus adductus este una dintre cele mai comune diformități ale piciorului și este caracterizată prin afectarea piciorului din față, prin devierea medială (spre interior) a metatarsienelor, partea mediană a piciorului formând litera “C”. Tratamentul este în funcție de severitatea diformității piciorului, dar majoritatea covârșitoare a cazurilor sunt rezolvate, până la vârsta la care copilul începe să meargă, prin metode conservatoare. Kinetoterapia joacă rolul principal în tratarea piciorului metatarsus adductus de severitate moderată, în care articulațiile sunt flexibile sau semi-flexibile, iar poziția piciorului poate fi corectată pasiv. Programul de recuperare va include, în principal, exerciții care vor fi efectuate acasă, zilnic, de către părinți, conform recomandării kinetoterapeutului. Deși pentru majoritatea cazurilor prognosticul este bun, în cazurile severe (metatarsus adductus rigid), netratate, pot apărea monturi, hematoame, bătături.
Piciorul equinovarus este o diformitate congenitală complexă caracterizată prin poziționarea piciorului în jos din articulația gleznei (equinus), iar călcâiul este îndreptat spre interior (varus). Piciorul de mijloc este de asemenea rotit spre interior, astfel că piciorul pare scurt și plat. Piciorul nu poate fi corectat pasiv în poziția normală. Piciorul este ținut în această poziție din cauza tendonului Achillian care este foarte încordat (permițând doar în mică măsură flexia piciorului pe tibie), iar tendoanele de pe partea interioară (mediană) a piciorului sunt scurtate. În funcție de severitate, piciorul equinovarus este tratat prin metoda Ponseti (aparat gipsat schimbat succesiv până la obținerea poziției dorite) urmată de kinetoterapie sau intervenție chirurgicală urmată de kinetoterapie. Metoda Ponseti s-a dovedit foarte eficientă în majoritatea cazurilor. Obiectivul este obținerea unei poziții a piciorului care să asigure un mers eficient, fără alte implicații negative viitoare. În cazurile mai puțin severe, un program de recuperare zilnic, efectuat acasă de către părinți, conform recomandării kinetoterapeutului poate corecta, cu rezultate bune, piciorul equinovarus.
Diferențele cheie între tipuri: Piciorul strâmb congenital (varus equin) poate fi izolat (idiopatic) sau asociat cu sindroame genetice sau afecțiuni neuromusculare. Cea mai întâlnită formă este piciorul strâmb congenital izolat. Cauzele pot fi genetice sau de mediu în timpul dezvoltării fătului. Apariția prenatală este frecvent detectabilă prin ecografie fetală în timpul trimestrului II. În multe cazuri, tratamentul modern începe în primele săptămâni de viață, adesea cu Ponseti ca metodă principală, urmată de kinetoterapie și orteze. Până la 85% dintre cazuri necesită o interventie chirurgicală minimă (tendon lengthening) pentru a corecta equinul, în timp ce restul răspund bine la gipsuri și recuperare ortopedică.
Tratamentul și programul de recuperare
Metoda Ponseti este folosită cel mai frecvent, fiind recomandată de la vârsta de două săptămâni. Are o durată de aproximativ două-trei luni până la corectarea poziției picioarelor. Presupune aplicarea săptămânală de gipsuri de la vârful degetelor până la jumătatea coapsei. În următoarea etapă se face tenotomie (intervenția chirurgicală asupra tendonului lui Ahile, care face legătura dintre calcai și mușchiul gambei). Această operație determină tendonul să crească până la lungimea necesară pentru ca ulterior copilul să poată călca corect. După intervenția chirurgicală, pacientul urmează să poarte orteze de abducție inițial și de zi și noapte, respectiv doar de noapte după vârsta mersului, până la vârsta de 2-4 ani. Copiii pot avea nevoie de exerciții de recuperare în perioada de refacere și de încălțăminte specială pentru o perioadă mai mare de timp. Ajutorul părinților este esențial în recuperarea după tratament; purtarea corectă a ortezelor și sănătatea tegumentelor este responsabilitatea acestora. Fără implicarea activă a părinților există un risc mare de recidivă.
Faza de corectare cu orteza: După trei săptămâni, piciorul este pus în orteze speciale cu o bară fixă între ele. Acestea impun menținerea piciorului în poziția nouă timp de 23 de ore din 24 în primele trei săptămâni după intervenție, apoi doar noaptea timp de 12 ore, până spre vârsta de 4 ani. Programul de recuperare include exerciții de intindere și acomodare efectuate acasă, zilnic, conform recomandărilor kinetoterapeutului. Adițional, copiii pot avea nevoie de încălțăminte ortopedică adaptată pe o perioadă îndelungată.
Complicații și perspective pe termen lung
Complicațiile pot include artrita în viitor, afectarea imaginii corporale și dificultăți în mers dacă deformarea nu este corectată. Întârzierea tratamentului poate face vindecarea mai dificilă cu trecerea timpului. Reducerea riscului de recidivă depinde în mare măsură de implicarea părinților în programul de kinetoterapie, respectarea indicilor de purtare a ortezelor, monitorizarea de către echipa medicală și evaluări periodice.
Diagnosticul prenatal și screening
Diagnosticul prenatal poate fi realizat în principal prin ecografie fetală în trimestrul II, ceea ce permite monitorizarea dezvoltării piciorului și identificarea altor afecțiuni asociate. Dacă diagnosticul nu este stabilit prenatal, malformația poate fi observată la naștere în timpul examinării fizice efectuate de neonatolog. Intervenția precoce este crucială pentru rezultate funcționale optime pe termen lung.
Factorii de risc și recomandări de prevenție
Factorii de risc includ istoricul familial pentru malformații de picior, sexul masculin (mai frecvent la nou-născuți băieți), expunerea la fumat sau alcool în timpul sarcinii, și prezența unor afecțiuni asociate ca spina bifida sau sindroame genetice. Nu există un mijloc clar de prevenire a etiologiei, dar este recomandat ca femeile gravide să evite fumatul, alcoolul și drogurile, precum și să efectueze controale prenatale regulate. În cazul apariției deformării, inițierea rapidă a tratamentului crește semnificativ șansele de reușită și reduce necesitatea intervențiilor chirurgicale.
Rolul echipei medicale și aportul părinților
Tratamentul de picior strâmb congenital implică o echipă multidisciplinară: ortoped pediatru, chirurgie pediatrică, kinetoterapeut, posibil specialisti în recuperare și ortopedie pediatrică toți conectați în planurile de tratament. Părinții au un rol crucial în efectuarea exercițiilor la domiciliu, în monitorizarea aplicării ortezelor și în asigurarea continuității programului de recuperare până la vârsta în care copilul poate merge în mod independent. Colaborarea strânsă între familie și echipă asigură rezultate optime și scade riscul recidivelor.
Metoda Ponseti pentru îngrijirea piciorului strâmb - Unde să vă puneți degetele
Condiții speciale și informații despre alte malformații ale piciorului
Există variante precum talus valgus, metatarsus adductus și picior plat valg, fiecare necesitând evaluări specifice pentru a diferenția între malpoziții fiziologice temporare și malformații necesitare intervenții. În cazuri de picior plat înalt sau curbură extremă, este necesară investigație suplimentară pentru a exclude alte afecțiuni neuromusculare. Diagnosticul exact permite alegerea celui mai potrivit plan de tratament și prognosticul optim.
Piciorul strâmb congenital poate apărea izolat sau în asociere cu alte afecțiuni, însă cu tratament adecvat în primele luni de viață, majoritatea copiilor ajung să aibă o mobilitate normală și un mers coerent în etapa creșterii. În varianta neizolată, pot exista sindroame genetice sau afecțiuni neuromusculare care influențează abordarea terapeutică și necesită evaluare suplimentară.
tags: #picioruse #strambe #din #cauza #inghesuielii #in
Postări populare:
- Rolul autorităților locale în salvarea Salinei Praid: o analiză
- modificarea ofertei tehnice în achizițiile publice
- Tot ce trebuie să știi despre scutecele pentru adulți Seni și opțiunile de incontinență
- Educație prin jocuri interactive în Clinica de Pediatrie nr. 3
- Tot ce trebuie să știi despre radiologia pediatrică