De-a lungul secolelor, puţine au fost reprezentările sarcinii în artele vizuale. Picturi precum Portretul Arnolfini (1434) al lui Jan Van Eyck reflectau nu atât graviditatea, cât modelele europene ale epocii, precum rochiile voluminoase din materiale catifelate. „Până la recuperarea corpului feminin prin feminismul celui de-al doilea val în anii 1960 și 1970, reprezentările veridice ale sarcinii erau rare în artele vizuale”, a scris Lydia Figes pentru „Dazed”, în 2020. Din cauza confuziilor înrădinate care legau sexul de păcat în tradiția creștină, întruchipările vizuale ale corpului femeii însărcinate erau oarecum tabu.
Știm că bărbaţii artiști au omis adesea complet semnele sarcinii, aşa cum a făcut Joshua Reynolds când a pictat portretul Theresei Parker în 1787. În societatea contemporană, reprezentările sarcinii se regăsesc constant în mass-media şi cultura pop. Reinterpretând Naşterea lui Venus a lui Boticelli şi fotografia Annie Leibovitz cu o femeie însărcinată în şapte luni - Demi Moore, Beyoncé s-a impus nu numai ca regină a muzicii pop, ci şi ca regină a autoportretului sarcinii, creând un precedent eclatant pentru femeile care reprezintă portretul sarcinii pe care o purtau.
Paula Modersohn-Becker (1876-1907), artistă reprezentativă pentru expresionismul german, şi-a scandalizat contemporanii când a pictat o serie de autoportrete nud la începutul secolului XX. După nașterea copiilor ei, artista a trecut la fotografie. „Mi-am dat seama că, atunci când pictam, uitam complet de toate celelalte. Copiilor noştri li s-ar fi putut întâmpla ceva dacă aș fi continuat să fiu total implicată în pictura mea. Ştiam că trebuie să fiu mai întâi mamă şi, prin urmare, nu aș mai putea avea timp să pictez.”
Alice Neel (1900-1984), artistă americană expresionistă, a pictat subiecte ce reflectă „interesul copleşitor pentru umanitate”. În anii 1960 a început să coloreze femeile însărcinate, iar în 1964 a creat lucrarea Pregnant Maria (Maria însărcinată). Portretul ei, inspirat de Venus din Urbino a lui Tiţian sau Olympia a lui Manet, a modificat canonul nudului feminin în istoria artei occidentale: a subminat acest canon prin tema sarcinii, rămânând în acelaşi timp foarte erotic, demonstrând că subiectul feminin este stăpân pe sine și că privitorul este supus scrutinului său.
Sally Mann (n. 1951), renumită drept fotograful „cel mai onest şi fără compromisuri”, a situat maternitatea în centrul practicii sale. În mijlocul anilor 1980, ea a realizat At Twelve: Portraits of Young Women, un studiu alb-negru al fetelor în copilărie, unde o fetiță de 12 ani îmbrățișează o mamă gravidă în curtea casei, surprinzând intimitatea feminină și raportul mamă-fiică, iar sarcina apare în mod cinic, dar autentic.
Chantal Joffe a pictat Self Portrait Pregnant II în timpul propriei sarcini; ea a comentat: „Este fascinant din punct de vedere vizual - femeile însărcinate sunt atât de captivante ca subiect, pentru că sunt într-o stare extremă. O tornadă este pe cale să le lovească, dar au această tandreţe incredibilă și liniște.”
Figuri feminine din Evul Mediu până în Renaștere
O tradiție romanică a adunat nume de femei-pictori și miniaturiste care au modelat portretul corpului feminin în diverse registre. Lavinia Fontana, Sofonisba Anguissola, Artemisia Gentilleschi, toate au înfruntat prejudecăți cărora le-au rezistat prin talent, muncă și inovații formale. Galileo al picturii a demonstrat cum femeile au fost capabile să-și manifeste vocația artistică în ciuda constrângerilor sociale, de la miniaturi la picturi mari de altar.
Catherine de Bologna a fost cunoscută pentru miniaturi și viziuni mistice; Lavinia Teerlink a lucrat ca pictorisă la curtea engleză în sec. XVI-XVII; Katharina van Hemessen și Anna Waser au deschis drumuri în pictura de portret. Lista mare a pictorițelor este însoțită de nume românești din cercetările universitare despre maternitate în artă, care pun în evidență rolul femeilor în istoria artei.
Secolul al XIX-lea și incursiunile către autonomia artistică
Elisabeth-Vigée Le Brun, Adelaide Labille-Guiard, Angelika Kauffmann au revendicat statutul didactic și curtea artistică, contribuind la recunoașterea femeilor ca membri ai academiilor. Rosa Bonheur, Berthe Morisot, Camille Claudel, și alte doamne ale impresionismului și secolului al XIX-lea au explorat teme ale vieții moderne, intimității burgheze, modului de a trăi și de a picta femeia în spațiul public.
În secolul XX, femeile au întâmpinat noi forme de emancipare artistică: Tamara de Lempicka, Sonia Delaunay, Suzanne Valadon, Eva Gonzales și multe altele au propus o reprezentare a trupului feminin în moduri provocatoare, în consens cu noile norme sociale.
Accente contemporane și referințe la domeniul textual
Acolo unde femeile au fost puse în lumină, înslăbind tema mamei, nașterii și a familiei, s-au așezat și paneluri despre „maternitatea în artă”. Fundația Calea Victoriei marchează această moștenire cu povești despre doamne curajoase, inteligente și talentate, care au lăsat o amprentă în civilizația și arta europeană. Din 9 februarie, istoricul Monica Neațu ilustrează prezențele feminine de neignorat din istoria artei prin cursul Pictorițe celebre și povestea lor fabuloasă.
Structuri tematice și evoluții
Din Evul Mediu până în Renaștere, arta feminină prezintă teme predilecte precum maternitatea, copilăria, familia, iar presiunile sociale au modelat opțiunile artistice. Europa modernă a adus portretul de curte, statutul didactic și admiterile în academii. Neoclasicismul Angelicăi Kauffmann și secolul XIX au amplificat rolul femeilor în artă, iar secul XX a adus „spiritul interbelic” cu Tamara de Lempicka și Suzanne Valadon ca repere pentru noile reprezentări ale trupului feminin.
| Domeniu | Reprezentanți notabili | Tema principală |
|---|---|---|
| Renaștere - Evul Mediu | Lavinia Fontana, Sofonisba Anguissola, Artemisia Gentilleschi | Portrete, miniaturi, nud recomandat; maternitate în subiecte) |
| Secolul XIX | Elisabeth-Vigée Le Brun, Rosa Bonheur, Berthe Morisot | Portrete, curte, viața modernă |
| Secolul XX | Tamara de Lempicka, Suzanne Valadon, Angelika Kauffmann | Autoportrete, dinamism, feminism |
Este esențial să înțelegem că pictorițele au folosit maternitatea ca subiect nu doar ca temă intimă, ci ca oglindă a transformărilor sociale. Atunci când se privește istoria artei prin prisma femeilor, se descoperă o adevărată politică a reprezentării, în care corpul matern se află între tabu și afirmare creativă.
tags: #picturi #celebre #cu #femei #gravide