De sute de ani, sunt efectuate experimente care implica transfuziile de sange si transferul sangelui sau a componentelor sanguine de la o persoana, in fluxul sanguin al altei persoane. Multi pacienti au decedat in urma transfuziilor de sange pana cand austriacul Karl Landsteine a descoperit in 1901, grupele de sange umane. De atunci, transfuziile de sange au devenit mai sigure. Amestecarea sangelui de la o persoana la alta poate declansa reactii de aglutinare din cauza incompatibilitatii grupelor de sange - are loc alipirea si conglomerarea celulelor rosii si pot rezulta reactii toxice. Acest lucru poate avea consecinte fatale. Rezultatele obtinute de Karl Landsteiner au facut posibile determinarea si diferentierea grupelor sanguine si au putut fi facute, astfel, transfuzii de sange in conditii de siguranta. Pentru aceasta descoperire, austriacul a primit premiul Nobel pentru Medicina in 1930.
Grupele de sange sunt unele dintre cele mai misterioase taxonomii ale organismului uman. Exista 4 tipuri de grupe de sange - A, B, AB si 0 - impreuna reprezentand cele 4 grupe de antigeni gasite pe suprafetele celulelor rosii din sange. Tipurile noastre de sange pot dezvalui cateva modele complexe in ceea ce priveste sanatatea. Putem schimba stilul de viata sau dieta, insa nu putem schimba tipul de sange, care este determinat de substantele microscopice mostenite de la parinti. Aceste substante de suprafata interactioneaza cu sistemul imunitar in diferite moduri in care schimba riscul de aparitie a mai multor boli comune. Deci, in functie de grupa de sange, s-ar putea sa fiti mai mult sau mai putin susceptibil de a suferi de probleme cardiace, cancer, precum si o serie de alte maladii.
Grupa de sange inseamna in fapt mostenirea genetica la copil a genelor sau mai precis a unor antigene prezente, care se mostenesc de la parinti. Sangele este alcatuit din plasma (55%, care la randul ei are o compozitie de 90% apa) si elemente figurate sau celulare (45%) care cuprind celulele prezente in sange, nutrienti si ioni. Intre elementele sanguine se regasesc hematiile (celule rosii), leucocitele (celule albe) si trombocitele sau plachetele. Hematiile au unul din principalele roluri transportul oxigenului sau nutrientilor iar leucocitele au rolul de protectie. In cazul grupei sanguine interactiunea intre prezenta unei structuri pe hematie si in sange...
Chiar daca sangele este format din aceleasi elemente de baza, nu tot sangele este la fel. Exista opt tipuri diferite de sange, care sunt determinate de prezenta sau de absenta anumitor antigene, substante care pot declansa o reactie imunitara provocand formarea de anticorpi. Sangele uman este alcatuit din patru componente majore: celule rosii, celule albe, plasma si trombocite. Celulele rosii sunt cele care transporta oxigenul la alte celule ale corpului, celulele albe sustin mecanismele de aparare ale organismului, trombocitele sprijina procesul de coagulare a sangelui, iar plasma este locul unde se gasesc proteinele din organism. Grupa de sange a unei persoane este determinata de celulele rosii din sange si de antigenele acestora. Antigenele sunt mici marcatori prezenti pe suprafata acestor celule rosii, iar aceste antigene sunt unice pentru fiecare individ. Intrucat unele antigene pot declansa la unii pacienti formarea de anticorpi meniti sa atace...
Sangele unei persoane contine celule albe, celule rosii, dar si trombocite si plasma. O transfuzie de sange presupune administrarea de sange integral sau doar a unei anumite componente din sange. Transfuzia de sange este o procedura medicala frecventa, putand fi folosita pentru a trata anumite boli sau urgente medicale. Desi aceasta poate salva vieti, exista numeroase intrebari cu privire la frecventa cu care se poate face. In general, spitalele urmeaza reguli sau protocoale atent realizate atunci cand trebuie sa administreze transfuzii de sange. Adesea, se urmareste nivelul de hemoglobina sau de alte elemente din sange, iar cand nivelul este prea scazut se indica transfuzia. Hemoglobina este o proteina regasita in celulele rosii (hematii), avand ca rol principal transportul oxigenului la nivelul tesuturilor si organelor din corp. Prin analizarea sangelui se poate masura nivelul de hemoglobina din organism. Nivelurile...
Factorul Rh(D) este un antigen specific de grupa sanguina, prezent atat pe eritrocitele umane, cat si pe cele ale maimutei Rhesus, de unde si-a capatat si denumirea. Acest factor nu este prezent la toti indivizii umani, ci numai la 85% dintre acestia, ei fiind numiti Rh(D) pozitivi (+), restul de 15% fiind Rh(D) negativi (-). Factorul Rh(D) face parte dintr-un sistem de antigene Rh, el fiind cel mai puternic din punct de vedere antigenic si imunogen. Antigenul este o substanta de natura proteica, care, patrunzand in organismul uman, stimuleaza formarea de anticorpi specifici cu rol in apararea organismului respectiv. Asadar, patrunderea unor eritrocite Rh(D) pozitive in circulatia sanguina a unei persoane Rh(D) negative, duce la aparitia anticorpilor anti-Rh(D). Imediat dupa descoperirea factorului Rh(D) in anul 1940, s-a precizat rapid si importanta sa clinica, una dintre situatii fiind aceea...
Ce reprezintă Factorul Rh?
Celulele rosii (eritrocitele) pot prezenta pe suprafata lor membranara o proteina cunoscuta sub numele de factor Rhesus (Rh), proteina care are o importanta majora din punct de vedere imunologic in sistemul de antigene din care face parte. Prezenta factorului Rh pe membrana eritrocitelor este estimata ca se gaseste la aproximativ 85% din populatie la nivel mondial, aceste persoane sunt Rh pozitiv. 15%, Rh negativ, sunt persoanele care nu au pe suprafata celulelor rosii acest tip de antigen, motiv pentru care necesita investigatii si monitorizare in cazul unor acte medicale care ar presupune transfuzii de sange, transplant de organe sau in ceea ce priveste sarcina. Grupul sanguin Rh cuprinde o serie de 45 de proteine, cea mai frecvent intalnita fiind proteina/ antigenul D, de unde si mentionarea factorului Rh ca antigen D. Factorul Rh este transmis genetic de la parinti la copii.
Pe globulele rosii din sange exista un antigen numit D. Daca il avem, atunci avem un Rh pozitiv, Daca nu, avem Rh Negativ. Rolul Rh-ului este de a forma anticorpi specifici ce apara organismul uman. In general, acest aspect este de luat in calcul daca este vorba de o transfuzie. Primele doua situatii, in care femeia are Rh pozitiv, iar partenerul Rh pozitiv ori negativ, nu au nevoie de nicio indicatie, pentru ca nu pun probleme. In cazul in care amandoi aveti Rh pozitiv, copilul va avea si el acelasi Rh, iar in aceasta situatie nu exista niciun fel de risc pentru tine sau pentru copil. Acelasi lucru este valalabil si daca aveti un Rh negativ, copilul va mosteni gena predominanta de Rh, in acest caz va mosteni un Rh negativ. Situatia in care Rh-ul mamei este diferit de Rh-ul copilului este singura care poate afecta sarcina si implicit viata fatului.
Factorul Rh este o proteina mostenita care se gaseste pe suprafata celulelor rosii din sange. Daca globulele rosii au proteina, se spune ca esti Rh pozitiv, iar daca proteina nu se gaseste pe aceste celule, esti Rh negativ. Fiind Rh negativ nu inseamna ca ai o boala. Totusi, in timpul sarcinii pot sa apara probleme. Factorul Rh este o proteina care poate fi gasita pe suprafata celulelor rosii din sange. Exista 45 astfel de proteine care fac parte din sistemul de grup sanguin Rh, dintre care cea mai frecventa este proteina D (antigenul D). De aceea, se mai foloseste termenul de factor Rh (D). Daca eritrocitele au aceasta proteina, esti Rh pozitiv - Rh(D)+. Daca celulele rosii nu au aceasta proteina, esti Rh negativ - Rh(D)-. 85% din populatie este Rh pozitiv, restul fiind Rh negativ. In timpul sarcinii, pot sa apara probleme daca mama este Rh negativ si fatul este Rh pozitiv (o conditie denumita incompatibilitate de Rh). Sarcina cu incompatibilitate de Rh este considerata cu risc si necesita ingrijire specializata de catre medicul obstetrician, in colaborare multidisciplinara. Medicul neonatolog va fi informat din timp. Posibilele complicatii pot fi prevenite daca se administreaza un anumit tratament.
Factorul Rh este o proteina care se afla pe suprafata celulelor rosii. În cazul în care globulele roșii au această proteină, Rh este pozitiv, dacă proteina nu este prezentă atunci Rh-ul este negativ. Pe de altă parte, Rh negativ nu înseamnă că persoana este bolnavă. În schimb, în timpul sarcinii, pot apărea probleme. O asemenea sarcină este considerată cu risc și necesită îngrijire specială. Medicul obstetrician trebuie să colaboreze cu medicul neonatolog, tocmai pentru a evita apariția unor complicații prin administrarea tratamentului adecvat.
Factorul Rh în Sarcina: Riscuri și Prevenție
Incompatibilitatea Rh în sarcină apare atunci când mama are Rh negativ, iar fătul are Rh pozitiv. Acest lucru se întâmplă deoarece fătul moștenește gena pentru Rh pozitiv de la tatăl, care este Rh pozitiv. Deși sistemele circulatorii ale mamei și fătului sunt separate, există momente când sângele bebelușului poate intra în sistemul circulator al mamei. Acest lucru poate determina organismul mamei să creeze anticorpi împotriva factorului Rh, amenințând astfel fătul cu factor Rh pozitiv, ca și cum ar fi un intrus în organismul mamei. Când se întâmplă acest lucru, se spune că mama a fost sensibilizată.
Organismul unei mame sensibilizate produce anticorpi. Acești anticorpi vor ataca sângele unui bebeluș cu Rh pozitiv, provocând distrugerea globulelor roșii ale bebelușului și producerea unei anemii. În cazurile severe, această boală hemolitică poate duce la îmbolnăvire, leziuni ale creierului și chiar moarte.
Boala hemolitică a nou-născutului, eritroblastoză fetală - afecțiune gravă caracterizată prin distrugerea eritrocitelor din sîngele nou-născuților de anticorpii antieritrocitari formați în organismul mamei. Este cauzată de incompatibilitatea sangelui mamei cu cel al fătului din cauză că mama este rh-negativ (în sangele ei lipsește factorul rhesus), iar fătul este rh-pozitiv (în sîngele lui este prezent factorul rhesus), ori că diferă grupele de sînge (de ex.,: la mamă sîngele este de grupa I, iar la copil de grupa II sau III), precum și din cauza incompatibilității altor factori sangvini. Nou-născuții cu boala hemolitică necesită un tratament urgent; în cazul formelor grave și al celor de gravitate medie se înlocuiește sîngele prin transfuzie în primele ore de viață ale copilului. Copiii care au fost bolnavi de boala hemolitică trebuie dispensarizați și supravegheați de către pediatru, psiho-neurolog și otolaringolog. Profilaxia bolii hemolitice nou-născuților prevede un examen medical complex al femeii în timpul gravidității, determinarea grupei sangvine și a factorului rezus. Gravidele rezus-negative sînt luate la evidență medicală și tratate. În primele 3 zile după nașterea primului copil mamei i se administrează gamaglobulină, care prevnne sensibilizarea organismului matern și aparițiea conflictului la sarcina următoare.
Sensibilizarea se poate produce și în timpul unei transfuzii de sânge, al unui avort spontan sau la cerere, al unei sarcini ectopice și chiar în timpul anumitor proceduri medicale precum amniocenteza. Deoarece anticorpii nu dispar și rareori provoacă probleme la prima sarcină, este foarte important să faceți analize amănunțite și să îi oferiți medicului un istoric medical precis.
Boala hemolitică poate fi prevenită la multe femei, dacă nu au fost deja sensibilizate. Imunoglobulina Rh (RhIg) este un produs din sânge administrat pe cale injectabilă pentru a ajuta mama cu factor Rh negativ, suprimându-i capacitatea de a reacționa la globulele roșii Rh pozitive. Reacțiile la acest medicament sunt în general minore, printre ele aflându-se inflamarea locului injecției și uneori febră ușoară.
Deoarece un mic număr de femei nesensibilizate pot avea probleme la sfârșitul sarcinii, mulți specialiști recomandă administrarea injecției cu RhIg (numită și Rhogam) la 28 de săptămâni de gestație, pentru a preveni rarele cazuri de sensibilizare care se produc la finalul sarcinii. Fiecare doză de RhIg are efect circa 12 săptămâni. Mamei i se va administra și RhIg în 72 de ore de la naștere în cazul în care copilul are Rh pozitiv. Grupa de sânge a copilului poate fi determinată ușor după naștere folosind sânge prelevat din cordonul ombilical. Injecția cu RhIg poate fi administrată și după o amniocenteză, o pierdere a sarcinii, un avort sau o sterilizare postpartum (prin legarea trompelor).
În fiecare an sunt înregistrate circa 5000 de cazuri de boală hemolitică în Statele Unite. Nu există date publicate despre incidența bolii hemolitice în România - dar cu siguranță această boală există și în România. O mamă care este sensibilizată Rh va fi monitorizată pe parcursul sarcinii pentru a vedea dacă bebelușul are boala hemolitică. În unele cazuri în care bebelușul are boala hemolitică, sarcina decurge fără complicații și copilul se naște la termen. În alte cazuri, bebelușul este grav afectat și este necesară nașterea înainte de termen, sau administrarea transfuziilor de sânge bebelușului înainte și după naștere.
Dacă aveți întrebări despre factorul Rh, indiferent dacă aveți sau nu Rh negativ, nu ezitați să solicitați medicului informații privind rezultatele analizelor dumneavoastră de sânge.
Factorul RH al sângelui (Rhesus) este o trăsătură moștenită care se referă la prezența unei proteine specifice pe suprafața globulelor roșii. Prezența acestei proteine determină Rh-ul pozitiv, iar absența sa Rh-ul negativ. 85% din populație este Rh pozitiv, restul fiind Rh negativ. Deși factorul Rh nu are un impact asupra sănătății tale, poate afecta sarcina. Vei avea nevoie de o îngrijire specială dacă ești Rh negativă, iar tatăl copilului tău este Rh pozitiv. Dacă sarcina se confirmă, medicul ginecolog va recomanda un test de sânge pentru identificarea factorului Rh încă de la prima consultație prenatală.
Dacă Rh-ul mamei este negativ, trebuie identificat și RH-ul patern (pentru că fătul are mereu RH-ul patern), pentru prevenirea bolii hemolitice a copilului. Se monitorizează glicemia maternă, pentru a preveni apariția diabetului de sarcină. Analize pentru evaluarea funcției renale și hepatice a mamei (uree, creatinină, acid uric, sumar de urină și urocultură). Analiza concentrației de fier în sânge, pentru a preveni anemia. Teste HIV. Evaluarea funcției tiroidiene. Profil TORCH: se folosește pentru diagnosticarea unor infecții care pot afecta dezvoltarea fetală. Identificarea ADN-ului fetal din sângele matern. Dublu-test: este un test care se face în primul trimestru de sarcină, cu ajutorul căruia se poate identifica riscul de sindrom Down, sindrom Edwards, sindrom Patau. Acest diagnostic trebuie confirmat prin investigații suplimentare. Triplu-test: se realizează în al doilea trimestru de sarcină și poate evidenția anomaliile de tub neural, sau de sindrom Down, sindrom Edwards, sindrom Patau. Cvadruplu-test: este un test care se face tot în trimestrul II de sarcină și poate evidenția riscul de sindrom Down, sindrom Edwards, sindrom Patau, defecte de tub neural.
Incompatibilitatea Rh în sarcină necesită o monitorizare atentă. Medicul curant este cel în măsură să facă managementul cazului pentru a preveni complicațiile generate de diferența de RH.
Dacă mama este Rh negativ și există posibilitatea ca fătul să fie Rh pozitiv - deoarece ar putea moșteni gena de la tatăl Rh pozitiv - medicul obstetrician va cere la prima vizită efectuarea unui test de sânge de screening pentru a vedea dacă există deja anticorpi anti-Rh. Dacă testul este negativ, se repetă analiza în anumite săptămâni de sarcină (la 20, 28 și 36 de săptămâni) și la naștere se va efectua profilaxia izoimunizării cu administrarea de imunoglobulină anti-D.
Dacă sunt identificați anticorpi se va efectua dozarea acestora, iar titrul va fi monitorizat la intervale stabilite în funcție de valoarea primei determinări și de dinamica titrului de anticorpi. De asemenea, medicul obstetrician va indica urmărirea stării de sănătate a fătului prin efectuarea anumitor investigații. Medicul va determina conduita în astfel de sarcini cu risc, în funcție de mai mulți parametri (titrul de anticorpi la prima determinare, dinamica acestora, starea fătului, rezultatele anumitor investigații, etc.). Monitorizarea ecografică a apariției anemiei fetale se va face de medici ginecologi specializați în ecografie fetală și medicină materno-fetală.
Imunoglobulina anti-D este un tratament care oprește sistemul imunitar al mamei să producă anticorpi anti-Rh (D), dacă aceștia nu există deja. Astfel poate fi prevenită anemia hemolitică la făt la o sarcină ulterioară. Se administrează sub formă de injecție.
În săptămâna 28 de sarcină - un număr mic de femei Rh negativ pot fi expuse la celule roșii Rh-pozitiv de la făt în ultimele luni de sarcină și pot produce anticorpi împotriva acestor celule. Imunoglobulina anti-Rh (D) administrată în săptămâna 28 de sarcină distruge aceste celule Rh pozitiv care ajung în sângele mamei. Acest lucru previne producerea anticorpilor anti-Rh.
În primele 72 de ore după nașterea unui copil Rh pozitiv (se determină la naștere Rh-ul nou-născutului) dacă mama nu are anticorpi anti-Rh - cea mai mare șansă ca sângele unui făt Rh pozitiv să pătrundă în fluxul de sânge al mamei Rh negativ apare în timpul nașterii. Administrarea de imunoglobulină anti-D va preveni producerea de anticorpi care ar putea afecta o sarcină viitoare. Acest tratament trebuie repetat la fiecare altă naștere a unui copil Rh pozitiv. Nu se indică tratament cu imunoglobulină anti-D la pacientele care au deja anticorpi anti-D.
Oricare eveniment menționat ca factor favorizant pentru apariția anticorpilor anti-Rh impune administrarea în primele 72 de ore de la producere de imunoglobuline anti-D: Biopsie de vilozități coriale, Amniocenteză, Cordocenteză, Chirurgie fetală, Sângerare în timpul sarcinii, Traumatism la nivelul abdomenului în timpul sarcinii (trimestru 2 sau 3), Rotația manuală a copilului aflat în prezentatie pelviana, Avort spontan sau la cerere, Sarcină extrauterină.
Dacă ecografia arată că fătul are anemie severă, poate fi necesară nașterea prematură (înainte de săptămâna 37 de sarcină). O altă opțiune este transfuzia de sânge intrauterină. Este o procedură care presupune transfuzia de sânge prin cordonul ombilical la un copil aflat încă în uterul mamei. Transfuzia intrauterină fetală este singura metodă care contribuie la menținerea în viață a unui făt care suferă de anemie severă, ajutându-l să atingă maturitatea necesară de care are nevoie pentru a se naște și supraviețui în afara uterului. Se efectuează în centre specializate, de către medici obstetricieni cu expertiză în medicina materno-fetală.
Dacă anemia este ușoară, nașterea se va produce la momentul normal. Nou-născutul ar putea avea nevoie de transfuzie de sânge.
Incompatibilitatea Rh în timpul sarcinii și alăptării - Managementul NCLEX | Recenzie despre Rhogam Shot în maternitate
Dacă ai Rh negativ și ai dezvoltat anticorpi pentru Rh pozitiv și rămâi însărcinată cu al doilea copil, care are tot Rh pozitiv, anticorpii tăi vor ataca, prin placentă, sângele copilului pe care îl porți în pântec, iar copilul poate fi afectat. Incompatibilitatea de Rh provoacă anemie hemolitică, o afecțiune care se caracterizează prin distrugerea eritrocitelor într-un ritm mai rapid decât poate organismul să creeze altele noi. În acest caz, copilul este expus la afecțiuni severe sau chiar la mortalitate.
Chiar dacă sângele tău nu se combină cu al copilului în timpul sarcinii, amestecul poate avea loc în timpul travaliului sau al nașterii. Există însă și alte căi prin care cele două tipuri de sânge se pot amesteca: Atunci când are loc amniocenteza, un test în care medicul utilizează un ac pentru a preleva celule din fluidul care înconjoară fătul în pântec; Prin intermediul prelevării de viloze corionice (CVS), un test ce presupune folosirea unui ac cu ajutorul căruia medicul extrage celule din placentă (țesutul din interiorul pântecelui în sarcină); Prin sângele care se elimină în cazul hemoragiei vaginale.
Alte situații în care există riscul de transmitere a anticorpilor la copil sunt răni la nivelul abdomenului în timpul sarcinii, prezentatia pelviană a copilului (când copilul se află cu fesele sau cu picioarele înainte spre canalul de naștere), avortul spontan, o sarcină ectopică (extrauterină) sau avort.
În cazul în care tu ai factorul Rh negativ, iar copilul are Rh pozitiv, înseamnă că gena pe care a moștenit-o cel mic provine de la tatăl, care are tot Rh pozitiv.
Testul de determinare a tipului de factor Rh, pozitiv sau negativ, este o analiză simplă la sânge. Specialistul folosește un ac și extrage o cantitate redusă de sânge de la nivelul brațului. Acest proces nu pune în pericol nici mama, nici copilul.
Este important să încerci să nu te îngrijorezi dacă rezultatul testului Rh în sarcină arată incompatibilitate, adică dacă tu ai Rh negativ, iar copilul are Rh pozitiv. Medicul îți va administra o injecție cu imunoglobulină Rh în jurul săptămânii cu numărul 28. În acest mod, organismul tău va înceta să mai producă anticorpii de Rh pozitiv în timpul rămas din sarcină. Este posibil să îți mai administreze încă o doză imediat după ce ai adus pe lume copilul. La fel se va proceda și dacă vei avea sarcini ulterioare.
Dacă în timpul sarcinii observi că ai scurgeri vaginale cu sânge sub formă de pete, mai ales dacă ai Rh-ul negativ, trebuie să îți anunți medicul ginecolog despre această situație. Este posibil să necesiți administrarea unei doze suplimentare de imunoglobulină Rh. Atunci când ai deja anticorpii în organism, medicamentul nu va funcționa, dar medicul va monitoriza cu atenție sănătatea copilului. În unele cazuri, copiii pot necesita transfuzie de sânge după ce au venit pe lume, iar alții, încă de când se află în pântece.
Incompatibilitatea ABO și Rh este un element important atunci când se urmărește evoluția sarcinii la gravidă, pentru că există cazuri când organismul mamei produce anticorpi împotriva propriului copil. Este vorba despre o incompatibilitate între sângele mamei și sângele fătului care se dezvoltă în uter. Sunt patru grupe sanguine: 0, A, B și AB. Aceste grupe de sânge se determină pe baza prezenței sau absenței proteinelor A și B la suprafața globulelor roșii. Cei cu grupa 0 nu au aceste proteine, cei care au grupa A au numai proteina A, cei cu grupa B au numai proteina B, iar cei cu grupa AB au ambele proteine. O altă proteină se numește factorul Rhesus (Rh). Grupa de sânge este, de fapt, o combinație de zaharuri și proteine (antigene). Rolul acestora este acela de a declanșa mecanismul imunitar al persoanei, în vederea protecției organismului. Grupa de sânge nu se modifică pe parcursul vieții decât dacă se intervine cu: transplant de măduvă; infecții; boli autoimune; afecțiuni maligne.
Este important să știi ce grupă de sânge ai din cel puțin două motive: pentru primire și donare de sânge (transfuzii). Se stabilesc mai simplu cazurile de incompatibilitate în cazul transfuziilor dacă știi ce grupă de sânge ai; în eventualitatea unei sarcini. Sunt două sisteme importante: sistemul ABO: este un sistem care se bazează pe două antigene (A, B) și doi anticorpi (anti-A și anti-B); sistemul Rh: face diferența dintre prezența sau absența proteinelor Rhesus de pe suprafața hematiilor.
Există patru grupe principale de sânge: A; B; AB; O. Aceste grupe de bază au devenit ulterior: (O) I: nu are niciun antigen pe globulele roșii, dar are anticorpi în plasmă: anti-A și anti-B; (A) II: are antigene A și anticorpi anti-B; (B) III: are antigene B și anticorpi anti-A; (AB) IV: are ambele antigene (A și B), dar nu are anticorpi.
Acest sistem este foarte important în cazul unei sarcini. Cunoașterea factorului Rh este foarte importantă: pentru evitarea procesului de hemoliză; în sarcină. Factorul Rh este bine să fie determinat: înaintea unei transfuzii; înaintea unei intervenții chirurgicale (în care poate apărea necesitatea unei transfuzii); în cazul unei sarcini.
Incompatibilitatea sângelui înseamnă că, dacă sângele unei persoane are contact cu antigene străine, organismul începe să producă anticorpi împotriva lor. Ce este incompatibilitatea de grup (ABO) în sarcină Incompatibilitatea de grup este o cauză frecventă de apariție a anemiei hemolitice la nou-născut (aproape jumătate dintre copii se nasc cu o incompatibilitate în sistemul ABO). Vestea bună este aceea că, în cele mai multe cazuri, anemia hemolitică a bebelușului are o formă ușoară de anemie și icter neonatal, iar aceste afecțiuni se pot vindeca destul de ușor (prin fototerapie, expunere la soare). Diagnosticul de anemie hemolitică în baza incompatibilității de grup se stabilește în următoarele situații: mama are grupa de sânge O, dar și anticorpi anti-A și anti-B, iar copilul are grupa de sânge A, B (fiindcă tatăl are grupa aceasta de sânge). în primele 24 de ore de la naștere copilul are manifestările de icter neonatal. nu există alte cauze pentru instalarea anemiei hemolitice. nou-născutul prezintă diferite grade de anemie.
Boala hemolitică a nou-născutului se mai numește și eritroblastoză fetală sau izoimunizare. Această afecțiune se dezvoltă atunci când globulele roșii fetale traversează placenta și ajung în sângele mamei, stimulând producția de anticorpi. Mulți copii se nasc cu această afecțiune iar simptomele sunt următoarele: icter neonatal; anemie; hepato-splenomegalie.
Cele mai multe tratamente sunt administrate postnatal. În cazul nou-născuților, icterul se tratează postnatal prin fototerapie. Este posibil ca, în unele cazuri, nou-născutul să aibă nevoie de o alimentație suplimentară sau chiar de internare în spital, unde i se pot administra intravenos fluide. În acest fel, anemia poate fi monitorizată permanent și se poate interveni chiar prin transfuzii de sânge.
Este posibil să apară complicații, cea mai importantă fiind icterul nuclear: o afecțiune a creierului, care se produce în urma depunerii bilirubinei în trunchiul cerebral. Această formă de icter apare în cazurile cele mai severe de boală hemolitică la nou-născut. Icterul se instalează în primele ore de viață, cel mai adesea după secționarea cordonului ombilical. Inițial se observă la față, dar apoi coboară spre torace, trunchi și membre. Simptomele icterului: tegument galben intens; somnolență; letargie; crize de iritabilitate; plâns continuu. Icterul nuclear evoluează spre deces chiar în prima săptămână de viață.
Manifestările nou-născutului pot fi: pielea se îngălbenește; zona albă a globului ocular se îngălbenește; apatie; tonus muscular scăzut. Simptomele se vor ameliora și vor dispărea odată ce tratamentul pentru incompatibilitatea Rh este început.
Atunci când gravida este în pericol să dezvolte incompatibilitatea Rh, medicii pot interveni prin administrarea (în timpul primei sarcini) a două doze de vaccin cu imunoglobuline anti-RH. Imunoglobulina este foarte importantă pentru că acționează ca un vaccin care împiedică organismul mamei să producă anticorpi Rh. În acest fel, nu se mai ajunge la probleme de sănătate grave la nou-născut și nici nu va mai fi afectată o sarcină viitoare.
O a doua variantă ar fi recoltarea de celule stem la naștere. Ce sunt celulele stem? Sunt celulele primordiale ale organismului uman, care se pot diferenția în alte tipuri de celule care au rol în regenerarea la nivelul țesuturilor.
Este bine ca incompatibilitatea Rh să fie identificată cât mai repede, pentru a putea fi tratată la timp. Dacă acest lucru nu se întâmplă, se poate ajunge la complicații dintre cele mai severe: boală hemolitică (anemia fetală); icter; avort; retard psihic; probleme motorii; surditate; orbire.
Este important de avut în vedere că, dacă fătul suferă de anemie severă, poate fi indicat ca nașterea să fie prematură (asta înseamnă înainte de săptămâna 37 de sarcină). Există și o altă variantă, transfuzia de sânge intrauterină. Transfuzia intrauterină poate fi singura soluție prin care se poate interveni ca fătul care suferă de anemie severă să fie menținut în viață. O asemenea transfuzie îl poate ajuta pe făt să ajungă la maturitatea necesară pentru a putea supraviețui în afara uterului.
Sarcina este o perioadă foarte specială din viața oricărei femei și, de fapt, pentru toți membrii familiei. În mod normal trebuie să dureze nouă luni (adică 40 de săptămâni). O sarcină se măsoară de la data ultimei menstruații până la nașterea copilului.
În timpul sarcinii, starea de sănătate a gravidei este importantă, pentru că starea de sănătate a mamei poate avea repercusiuni asupra sănătății copilului. Tocmai de aceea este necesară monitorizarea gravidei, a fătului, iar pentru asta sunt necesare investigații de laborator, teste, analize. Medicul face o anamneză amănunțită pentru a afla care sunt problemele de sănătate ale mamei și recomandă analize înainte de sarcină.
Test de laborator: hemoleucogramă și factorul Rh. Dacă Rh-ul mamei este negativ, trebuie identificat și RH-ul patern (pentru că fătul are mereu RH-ul patern), pentru prevenirea bolii hemolitice a copilului. Se monitorizează glicemia maternă, pentru a preveni apariția diabetului de sarcină. Analize pentru evaluarea funcției renale și hepatice a mamei (uree, creatinină, acid uric, sumar de urină și urocultură). Analiza concentrației de fier în sânge, pentru a preveni anemia. Teste HIV. Evaluarea funcției tiroidiene. Profil TORCH: se folosește pentru diagnosticarea unor infecții care pot afecta dezvoltarea fetală. Identificarea ADN-ului fetal din sângele matern.
Dacă planuiesti sa devii mamica sau esti deja insarcinata, ceea ce trebuie sa stii este ca unele dintre cele mai importante analize pe care trebuie sa le faci sunt cele de sange si cele pentru determinarea factorului RH. De ce? Deoarece factorul RH este esential pentru sanatatea viitorului tau copil. Este recomandat sa afli care este factorul RH inca de dinainte de a ramane insarcinata, deoarece exista posibilitatea unei incompatibilitati de RH: cel al mamei si cel al tatalui.
Dieta in functie de grupa sanguina a devenit cunoscuta odata cu lansarea cartii lui Peter D'Adamo, "Eat Right 4 Your Type" / "Alimentatia adecvata celor 4 grupe sanguine", care si astazi detine titlul de bestseller in lectura de specialitate. Potrivit, Dr. D'Adamo regimul alimentar in functie de grupa sanguina ajuta la pierderea in greutate, previne aparitia alergiilor, creste rezistenta la infectii si imbunatateste starea generala de sanatate. Fiecare grupa sanguina detine un set de caracteristici, care influenteaza regimul alimentar, rezistenta la stres, predispunerea la anumute afectiuni, personalitatea etc. Dr. Peter D'Adamo sustine ca acest set de caracteristici face parte din incarcatura genetica mostenita si este stabilita de lectine. Lectinele sunt proteine care se gasesc in produsele alimentare si care au proprietati de aglutinare, fapt care conduce la modificari la nivelul sangelui. Astfel, in momentul in care o persoana consuma alimente care contin...
Incompatibilitatea Rh în timpul sarcinii și alăptării - Managementul NCLEX | Recenzie despre Rhogam Shot în maternitate
tags: #pierdere #sarcina #din #cauza #grupei #sanguine