Organ cu structură și funcții complexe, placenta îndeplinește funcții esențiale în procesul de creștere și evoluție a fătului. Placenta se formează și crește în interiorul mucoasei uterului în timpul sarcinii. Se conectează la cordonul ombilical și transportă oxigenul și nutrienții de la mamă la făt și filtrează deșeurile. Placenta are și o funcție hormonală importantă, starea bună a acesteia fiind o condiție esențială pentru sănătatea sarcinii și venirea pe lume a unui copil sănătos.
Termenul placenta praevia descrie o poziționare anormală a placentei în raport cu colul uterin, iar în mare parte dintre cazuri placenta se formează normal în partea superioară a uterului. Placenta praevia sau placenta inserată inferior în cavitatea uterină este poziționarea anormală a acesteia. Placenta praevia are o incidență de aproximativ 1/200 de sarcini. În continuare, vom aborda cauzele, simptomele, diagnosticul și opțiunile de tratament, cu accent pe situațiile în care placenta este subțire sau inserată în segmentul inferior în trimestrul trei.
Cauze și factori de risc pentru placenta praevia în contextul placentei subțiri
- istoric de placenta praevia în sarcini anterioare;
- operații cezariană anterioare;
- cicatrici uterine (fibroame sau intervenții anterioare) care creează un mediu cu colagen și oxigen favorabil placentei inserate jos;
- vârsta maternă peste 35 de ani;
- paritate crescută (număr mare de sarcini anterioare);
- fumatul;
- utilizarea tehnicilor de reproducere asistată;
- sarcină obișnuită după intervenții chirurgicale uterine;
- mase placentare voluminoase sau multiple;
- factori legați de hipertensiune arterială și tulburări asociate sarcinii;
- decalaje în implantarea cordonului ombilical detectate la ecografie.
Simptome asociate cu placenta praevia și placentă subțire în trimestrul III
- sângerări vaginale nedureroase în a doua jumătate a sarcinii, frecvent între săptămânile 34-38;
- sângerări spontane sau provocate de contactul sexual sau examinările ginecologice;
- posibilă senzație dureroasă în zona inferioară a abdomenului, asociată uneori cu sângerare;
- riscul de hemoragii vaginale crește în a doua jumătate a sarcinii, impunând monitorizare atentă.
Riscuri și complicații asociate placentei inserate jos
- hemoragii masive cu risc de evoluție nefavorabilă pentru mamă și fat;
- necesitatea nașterii prin cezariană;
- decolarea placentei înainte de naștere (placenta abruptio) cu risc de hemoragie și întreruperea aportului de oxigen;
- placenta accreta sau alte forme de aderare anormală care pot necesita intervenții complexe postnatale;
- naștere prematură a fatului, sarcină monitorizată în mod special în situații critice;
- riscuri pentru nou-născut: greutate mică la naștere, scor APGAR scăzut, risc de sindrom de detresă respiratorie neonatală.
Diagnosticul placentei praevia și evaluarea localizării placentei
Diagnosticul plentei praevia se stabilește ecografic, în funcție de distanța față de orificiul cervical intern. Examinările includ:
- ecografie transabdominală la preferința de screening;
- ecografie transvaginală pentru definirea clară a localizării placentei și a inserției cordonului ombilical;
- ecografia Doppler color pentru distribuția vaselor și fluxului sangvin;
- măsurarea distanței dintre marginea inferioară a placentei și cervixul intern (criterii de clasificare I-IV pentru gravitatea placentei praevia).
Este obișnuit ca suspiciunea de placentă joasă să apară în trimestrul I și II, însă în multe cazuri segmentele inferioare se destind în trimestrul III, iar placenta se poate deplasa spre zona superioară a uterului, cu o creștere a vascularizației în partea superioară.
Clasificări și clasificări preferate pentru placenta inserată jos
- clasificare clasică: placentă marginală, placentă părțială, placentă completă;
- clasificare modernă (trei grade): placentă praevia (acoperă orificiul cervical intern); placentă joasă (marginea inferioară la cel mult 20 mm de orificiul cervical); placentă localizată normal (marginea inferioară la >20 mm de cervix).
Managementul placenta praevia în trimestrul trei
Confirmarea diagnosticului după săptămâna 32 este urmată de planificarea nașterii prin cezariană între săptămânile 36 și 38 pentru a evita declanșarea travaliului spontan și riscurile asociate cu ruptura placentei. În funcție de simptome, se poate administra magnesium sulphate pentru neuroprotecția fetală și corticosteroizi pentru maturarea pulmonară a fătului. Gestionarea depinde de starea fetală, intensitatea sângerării materne și vârsta gestațională.
Repausul la pat, limitarea efortului fizic și evitarea contactului sexual sunt recomandări frecvente, cu beneficii demonstrate ehologic în studii variate, însă nu există dovezi consistente despre toate aceste măsuri. Discuțiile dintre medic, gravidă și familia acesteia sunt esențiale pentru explicarea diagnosticului, a planului operator, a posibilelor complicații intra și postoperatorii, inclusiv necesitatea unei histerectomii și riscurile asociate prematurității.
Nașterea prin cezariană planificată și echipa medicală
Operația de cezariană planificată implică o pregătire multidisciplinară și luarea în considerare a tuturor posibilelor complicații. Este necesară o echipă cu experiență în situații obstetricale complicate, iar la naștere pot fi necesare resurse precum neonatologi, anestezisti, radiologi intervenționiști și unități de terapie intensivă neonatală. Rata mortalității și morbidității este mai mare în formele grave, în special când există și alte anomalii placentare (placenta abruption, placenta accreta).
Prognosticul, cu diagnostic prenatal corect și management adecvat, poate fi bun sau foarte bun în peste 90% dintre cazuri. Este esențial să se asigure nașterea într-o maternitate adecvat echipată și să se asigure îngrijirea nou-născutului în condiții optime.
Soluții terapeutice și recomandări practice
- diagnostic prenatal și monitorizare atentă a sarcinii;
- planificare pentru cezariană în intervalul 36-38 de săptămâni, cu sau fără semne de risc;
- monitorizare hemodinamică și stress fetal testuri când este necesar;
- educația pacientei cu privire la semnele de sângerare și când să ceară asistență medicală de urgență;
- pregătire pentru posibilitatea nașterii premature și administrarea tratamentelor de maturare pulmonară fetală.
Prognostic și concluzii operaționale
Placenta praevia este o afecțiune care poate fi gravă, dar cu diagnosticul precoce, monitorizare adecvată și plan de management bine stabilit, evoluția sarcinii poate fi sigură pentru mamă și fat. Abordarea multidisciplinară, comunicarea clară între pacientă, familie și echipa medicală, precum și alegerea unei maternități dotate cu resurse pentru situații complicate contribuie semnificativ la rezultate pozitive.
Placenta se află în mod normal în zona superioară a uterului. Cu toate acestea, placenta praevia sau placenta inserată inferior poate complica sarcina, în special dacă apare în trimestrul trei, când crește riscul sângerărilor și al nașterii prin cezariană. O atenție deosebită este necesară pentru a minimiza complicațiile atât la mamă, cât și la făt.
<>
Placenta previa - cauze, simptome, diagnostic, tratament, fiziopatologie
Placenta praevia și placenta subțire în trimestrul III necesită o evaluare ecografică regulată și o planificare atentă a nașterii. Colaborarea între obstetrician, neonatolog și echipa suport poate facilita un naștere în siguranță și un recuperare cât mai rapidă pentru mamă și copil.
tags: #placenta #subtire #trimestrul #3