Odată cu apariția sarcinii, pe lângă bucurie și fericire, femeia cunoaște și o serie de modificări la nivel metabolic, hormonal și neuro-psihic.

Transformările apar încă din momentul fecundației, cele mai multe dintre ele fiind determinate de hormoni, mai ales de acțiunea estrogenului și a progesteronului.

Schimbări majore care pregătesc terenul pentru acomodarea fătului

Uterul poate detine o greutate de 500 de ori mai mare decât în stadiul preconcepțional.

În timpul sarcinii, uterul se mărește de la aproximativ 70 g la aproximativ 1 kilogram, iar volumul cavității uterine se poate mări chiar mai mult de 500 de ori.

Miometrul, stratul muscular al uterului, suferă schimbări dramatice: fibrele musculare se măresc de până la 500 de ori în dimensiune (hipertrofie) și, într-o măsură mai mică, se formează noi fibre musculare (hiperplazie).

Fluxul sanguin uterin crește semnificativ pentru a susține nevoile fătului și placentei; conform datelor din Harvard Medical School, fluxul sanguin uterin crește de aproximativ 50 de ori, de la 50 ml/min la aproape 2500 ml/min la termen.

La finalul sarcinii, uterul poate ajunge să cântărească între 1.000 și 1.200 de grame și măsoară 30-35 cm în lungime.

De asemenea, ligamentelor care ancorează uterusul se întind și se îngroașă pentru a susține creșterea volumului.

Pe măsură ce sarcina avansează, mărimea și greutatea uterului determină o presiune asupra mușchilor spatelui, iar curburile coloanei vertebrale se accentuează, provocând dureri de spate.

Uterul se poate rupe foarte rar, în special în intervalul travaliului sau în cazul unei operații cezariană anterioare, motiv pentru care unii medici recomandă nașterea prin aceeași cale în viitoarele sarcini.

Involuția, procesul de revenire a uterului la dimensiunile normale după naștere, durează în medie 6-8 săptămâni, iar în primele zile după naștere poate pierde aproximativ 9 kilogram din această creștere în exces.

La o săptămână după naștere, uterul ar trebui să cantărească aproximativ jumătate de kilogram.

Poziția uterului și fenomene asociate în timpul sarcinii

Uterul își schimbă forma de la o formă de pară în primele luni, la una sferică, iar apoi la o formă ovoidă pe măsură ce fatul se dezvoltă.

În a doua jumătate a sarcinii, creșterea uterului poate provoca crampe asemănătoare cu cele menstruale, numite crampe ligamentare, și poate fi însoțită de contracții Braxton-Hicks, neregulate și de obicei nedureroase.

În timpul sarcinii, unelte precum corsete pentru gravide pot oferi sprijin extern pentru a reduce presiunea pe ligamente și spate.

Pe măsură ce uterul se mărește, poate apărea diastaza rectus abdominis (diastază abdominală), o separare a mușchilor drepți abdominali, la aproximativ 20% dintre gravide.

Modificări ale altor sisteme în timpul sarcinii și impactul asupra poziției uterului

Aparatul urinar poate suferi frecvent infecții urinare din cauza modificărilor mechanice și a comprimării vezicii urinare de către uterul mărit.

Aparatul respirator poate genera dispnee din cauza creșterii frecvenței de respirație și a presiunii exercitate de abdomenul mărit asupra diafragmului, în special în ultimul trimestru.

Sistemul endocrin suferă transformări remarcabile; glandele endocrine își măresc volumul, hipofiza și tiroida sunt afectate, ovarele se măresc, iar ciclul menstrual se oprește pe toată durata sarcinii.

Apariția leucoreei este comună, fiind influențată de estrogeni, iar igiena intimă atentă este recomandată.

Schimbări cutanate, osoase și musculare legate de creșterea uterului

Pielea devine mai destinsă și mai lucioasă datorită hipervascularizației; vergeturile apar des în sarcină, având culoare roșie-violacee la început, apoi alb-sidefii.

Sistemul osos și musculatura suportă presiunea suplimentară asupra spatelui, iar recomandările includ odihnă, somn pe lateral și exerciții pentru gravide, precum gimnastică.",

Schimbări genitale și emoționale în timpul sarcinii

Apare leucoreea, mai abundentă și fluidă, și este indicată igiena intimă riguroasă cu monitorizare periodică.

Schimbările emoționale și afective pot fi frecvente; gravida poate fi tristă, distrată sau incapabilă să se concentreze în unele momente.

Versiunea cefalică externă (VCE) și alte căi de gestionare a poziției fetale

Verificația poziției adecvate a copilului se face prin ecografie înainte de manevră, iar pulsul fetal este monitorizat în timpul procedurii.

Versiunea cefalică externă implică aplicarea unei presiuni ușoare, dar ferme, pe abdomen pentru repoziționarea copilului cu capul în jos, eventual cu administrare prealabilă a unui medicament relaxant pentru mușchiul uterin.

Se efectuează în mod obișnuit după 36-37 săptămâni de sarcină, sau până în stadiul incipient al travaliului.

Manevra este, în general, nedureroasă și durează doar câteva minute; succesul este de aproximativ 50% în rândul sarcinilor.

Dacă repoziționarea nu are loc în prima încercare, manevra poate fi repetată în siguranță într-un interval de câteva zile.

În cazul Rh negativ, este recomandată profilaxia izoimunizării prin imunoglobulină anti-D după procedură.

Ce se întâmplă dacă copilul rămâne în prezentație pelviană?

În cazul în care nu se efectuează versiunea sau aceasta nu are succes, poți opta pentru nașterea prin cezariană sau pentru naștere în prezentație pelviană cu monitorizare și pregătire corespunzătoare în spital.

Nașterea prin cezariană este asociată cu risc redus în anumite situații față de nașterea în prezentație pelviană, dar implică și considerente specifice.

40% din travaliile planificate în prezentație pelviană pot necesita cezariană de urgență, iar deciziile se iau în funcție de evoluția travaliului și de starea fătului.

Inducția travaliului nu este recomandată în cazul prezentației pelviene.

Succesul nașterii pe cale vaginală în prezentație pelviană asociază mai puține riscuri și o recuperare mai rapidă pentru mamă, însă poate crește ușor riscul de complicații temporare pentru copil.

Infografic: Schimbările principale ale uterului în timpul sarcinii

Structura în câteva secunde: Poziția uterului

Concluzie informativă despre mărirea și involuția uterului

Uterul crește de la aproximativ 7-8 cm lungime la 30-35 cm la termen, iar volumul său se poate mări considerabil pentru a suporta fătul și placenta.

Procesul de involuție după naștere este natural și important pentru revenirea la starea inițială, iar durerea sau disconfortul pot apărea în timpul sarcinii, dar sunt, de regulă, gestionabile cu ghidaj medical.

  1. Ghiduri și surse medicale de încredere: ACOG, Cleveland Clinic, Mayo Clinic, StatPearls, American Pregnancy Association.
  2. Discuții cu medicul obstetrician despre toate aspectele legate de poziția uterului și opțiunile de gestionare.

tags: #pozitia #uterului #in #sarcina

Postări populare: