1. Reprezintă o formă a răspunderii juridice, care rezidă într-un raport juridic de obligații în care persoana răspunzătoare trebuie să repare injustul prejudiciu suferit de o altă persoană. Prin dispozițiile Codului administrativ este instituită răspunderea civilă a acestei categorii de personal (art. 499). Legiuitorul utilizează sintagma generală de răspundere civilă, fără să precizeze dacă este vorba de răspunderea delictuală (art. 1349 C. civ.) sau de răspundere contractuală (art. 1350 C. civ.). Înalta Curte de Casație și Justiție (Secțiile Unite) a decis că: „raporturile în care se află funcționarii publici cu autoritățile și instituțiile publice sunt raporturi de muncă”.
2. Avându-și fundamentul pe principiile răspunderii civile delictuale, ea este analizată sub aspectul condițiilor răspunderii: existența prejudiciului, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate. Prin prejudiciu înțelegem rezultatul dăunător, care are o natură patrimonială ori morală, consecință a încălcării sau vătămării drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane. Potrivit prevederilor art. 1349 alin. (2) și ale art. 1357 C. civ., răspunderea civilă reparatorie intervine în situația în care există un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie să fie reparat. În acest sens este, de exemplu și art. 499 lit. Cel mai important element al răspunderii civile este prejudiciul, dar nu putem susține că dovada existenței acestuia este suficientă pentru angajarea răspunderii.
3. Caracterul direct al prejudiciului este consacrat expres de art. 499 lit. a) din Codul administrativ care dispune că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice. Fapta ilicită reprezintă faptul generator de răspundere, care în materie extracontractuală poate fi fapta proprie. Victima, pentru a obține o despăgubire justă și echitabilă, trebuie să facă dovada că prejudiciul suferit este consecința săvârșirii cu vinovăție a unei fapte ilicite de persoana responsabilă. Dispozițiile legale și normele morale stabilesc imperativ în sarcina cetățenilor „obligația de a nu vătăma sau prejudicia altă persoană”. Încălcarea ei este potrivnică normelor dreptului obiectiv fiind o faptă ilicită de natură să angajeze răspunderea civilă delictuală. Prin art. 1357-1358 C. civ. este instituit principiul răspunderii fundamentat pe existența vinovăției autorului unei fapte ilicite și cauzatoare de prejudiciu. Se prevede că cel care a cauzat un prejudiciu, printr-o faptă ilicită „săvârșită cu vinovăție”, este obligat să-l repare.
4. Cele două forme de vinovăție prevăzute în art. 16 alin. (2) și (3) C. civ. sunt: intenția și culpa. Ca element al răspunderii delictuale acest raport presupune existența unei legături între fapta ilicită și prejudiciul injust suferit de către victimă. Atât, obligația de despăgubire, cât și întinderea acesteia depind, din punct de vedere obiectiv, de stabilirea unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și consecințele acesteia. Acest raport este o condiție esențială pentru angajarea răspunderii în discuție, contribuind la stabilirea identității persoanei care produce altora un prejudiciu.
4.1. Potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 4, 4.1. Potrivit dispozițiilor Codului administrativ pentru repararea pagubelor produse patrimoniului autorității/instituției publice făcute cu vinovăție ori pentru nerestituirea sumelor acordate necuvenit în termen legal se emite un ordin sau o dispoziție de imputare într-un termen de 30 de zile de la data constatării prejudiciului, ori printr-un angajament de plată, asumat de funcționarul public. În situația daunelor plătite de autoritatea/instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, pe baza hotărârii judecătorești definitive. Dispoziția sau ordinul de imputare poate fi atacat la instanța competentă, aceasta fiind cea de contencios administrativ. Ca urmare a neintroducerii sau respingerii acțiunii, dispoziția sau ordinul de imputare rămas definitiv constituie titlu executoriu.
4.2. După cum am menționat, actul în cauză este emis de conducătorul autorității/instituției publice. Prin lege nu este reglementat conținutul ordinului (dispoziției) de imputare.
4.3. Repararea pagubelor aduse autorității/instituției publice poate avea loc și printr-un angajament de plată, asumat de funcționarul public. Acest angajament constituie o cale alternativă de stabilire și recuperare a prejudiciilor, și reprezintă un act juridic unilateral prin care persoana vinovată recunoaște că a produs o pagubă și că este de acord să o acopere. El constituie o recunoaștere extrajudiciară și îndeplinește aceleași funcție ca și ordinul (dispoziția) de imputare; este, prin urmare, titlu executoriu. Termenul de asumare a acestui angajament nu este reglementat.
4.4. Dispoziția sau ordinul de imputare poate fi atacat la instanța competentă, aceasta fiind cea de contencios administrativ. Competența instanței în cauză este dată de art. 10 din Legea nr. Competența teritorială este instituită de art. 10 alin. (3) din Legea nr. În conformitate cu art. 11 din actul normativ menționat, termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este de 6 luni. Termenul pentru depunerea recursului este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii ce se atacă. În cazul de admitere, instanța poate casa sentința și rejudeca litigiul în fond. În situația în care hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără judecarea fondului sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părții nelegal citată cauza se trimite, o singură dată, la această instanță. În cazul în care judecata la primă instanță s-a făcut în lipsa părții nelegal citată la administrarea probelor, dar legal citată la dezbaterea fondului, instanța de recurs casează sentința și rejudecă litigiul în fond.
Elemente esențiale ale răspunderii în contextul impozitelor prescrise
- Există prejudiciu: rezultatul dăunător, direct legat de încălcarea drepturilor legitime ale persoanei.
- Fapta ilicită: săvârșită cu vinovăție, oferind temei pentru despăgubiri.
- Vinovăția poate fi intenție sau culpă, determinând legătura de cauzalitate cu prejudiciul.
- Raportul de cauzalitate stabilește întinderea răspunderii și confirmă identitatea persoanei vinovate.
- Procedura de recuperare poate implica ordinul/dispoziția de imputare sau un angajament de plată, cu caracter executoriu.
- Termenele procesuale includ 30 de zile pentru emitere, 3 ani pentru prescrierea dreptului conducătorului de a emite ordinul, 6 luni pentru acțiunea în contencios administrativ.
4. Potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 4, repararea pagubelor produse patrimoniului autorității sau instituției publice se poate realiza prin ordin sau dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau prin angajament de plată, iar în situațiile corespunzătoare avansate, dacă nu se formulează acțiune în contencios administrativ în termen de 6 luni de la comunicarea ordinului/dispoziției, actul devine titlu executoriu. Acest cadru se aplică și atunci când autoritatea acționează ca debitoare ori co-debitor în baza hotărârilor judecătorești definitive.
În cazul în care hotărârea primei instanțe nu e motivată de fond sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părții, legea poate prevedea retrimiterea cauzei pentru rejudecare. Dispozițiile relevante prevăd că termenul de introducere a acțiunii de anulare a unui act administrativ este de 6 luni, iar termenul pentru recurs este de 15 zile de la comunicare.
Se subliniază că răspunderea administratorilor și a funcționarilor se bazează pe reglementările Legii nr. 188/1999 și pe art. 84-85 din statut, iar în practică se verifică dacă vinovăția este dovedită și dacă prejudiciul a fost cauzat în mod direct. În cazul unor prejudicii produse prin greșeli de salarizare sau de aplicare a legilor fiscale, se poate analiza cauza sub aspectul responsabilităților disciplinare, civile și penale, în funcție de circumstanțe.
Observații practice și întrebări frecvente
- Care sunt condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a funcționarului public? - existența prejudiciului, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate.
- Cum se calculează responsabilitatea în cazuri în care contribuția mai multor funcționari a dus la pagubă? - cuantumul reponsabilității se stabilește proporțional cu gradul lor de vinovăție și cu contribuția la pagubă.
- Este posibil ca actul de imputare să fie atacat în contencios administrativ? - da, printr-o sesizare în termenul legal de 6 luni de la constatarea pagubei.
tags: #prejudicii #calculate #pentru #impozite #prescrise #in
Postări populare:
- Programări la Secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Județean de Urgență Covasna
- Rețeta Scutecele Domnului
- Ghidați în alegerea rucsacului/geantei de transport pentru scaunul auto al bebelușului
- Rolul și formarea lichidului amniotic în sarcină
- Gheorghe Urschi: Limba noastră și umorul ce adună inimile noastre