În ultimii 40 de ani, cultivarea excesivă a solului a dus la pierderea a circa 30% din terenurile arabile din întreaga lume. O bună parte din fermieri deja percep necesitatea schimbării modului de cultivare a culturilor, optând pentru lucrări minime ale solului și stimulând dezvoltarea organismelor din sol. La capitolul macro și microorganisme benefice, unele dintre cele mai importante sunt râmele. Charles Darwin susținea că într-un sol bine întreținut, acestea produc 46 t/ha/an de îngrășământ de cea mai înaltă calitate - humusul de râmă. Însă, ținând cont de faptul că fertilitatea solului s-a redus considerabil, în condițiile actuale râmele pot produce circa 6 tone de îngrășământ per hectar teren arabil anual.

Ce oferă un sol cu râme?

  • un sol bogat în râme conține, în medie, de 5 ori mai mult azot, de 7 ori mai mult fosfor și de 11 ori mai mult potasiu decât solul obișnuit;
  • râmele fac solurile grele - afânate, iar cele nisipoase - coezive;
  • formează o mai bună structură a solului, reduc riscul apariției colmatării;
  • măresc capacitatea de reținere a nutrienților în sol;
  • contribuie la dezvoltarea bacteriilor benefice;
  • galeriile râmelor permit absorbția și stocarea mai eficientă a apei;
  • transformă materia primă într-un produs finit aşa ca humusul - “aurul negru al pământului”, utilizat de consumatori - plantele de cultură;
  • circa 90% din galeriile formate de râme sunt colonizate de rădăcinile plantelor, favorizând accesul rădăcinilor la nutrienți și apă.

Tinand cont de influența sporită a râmelor și a microorganismelor asupra fertilității solului, apare întrebarea: Cum ar putea fi majorat numărul acestora sau evitată pierderea râmelor din sol?

Este demonstrat faptul că lucrările solului reduc esențial numărul râmelor, astfel, este recomandată lucrarea minimă a solului, fără a perturba straturile și macrofauna sau, acolo unde este posibil, evitarea lucrării. Acest lucru ne-a fost confirmat și de fermierii din țară, care au optat fie pentru lucrarea minimă a solului, fie pentru sistemul No-till. „Dacă ar ieși toate râmele la suprafață, probabil nu aș mai vedea solul. Solul ce nu este lucrat asigură un mediu favorabil pentru dezvoltarea râmelor, dar și a tuturor microorganismelor”, a menționat într-un interviu acordat pentru Agrobiznes Veaceslav Ciornîi, fermierul care de peste 10 ani implementează sistemul No-till.

Înlocuirea îngrășăminților chimice cu cele organice (compost, gunoi de grajd maturat). Cultivarea îngrășămintelor verzi, culturilor succesive. Păstrarea resturilor vegetale (cu excepția celor afectate de boli) după recoltarea culturilor pe suprafața solului. Evitarea administrării excesive a îngrășămintelor în sol sau fără realizarea în prealabil a analizei solului. Rotația adecvată a culturilor. Potrivit unor fermieri din țară, cantitatea râmelor începe a se majora din primii ani datorită implementării sistemului eco de producere combinat cu reducerea lucrărilor solului.

Datorită acizilor pe care îi secretă micro și macroorganismele din sol, devin solubili micro şi macronutrienţii, care altfel ar fi indisponibili plantelor, deci ca şi inexistenţi. Pentru a stimula dezvoltarea râmelor, dar și a altor organisme benefice în sol, acesta trebuie „inoculat”. În acest scop poate fi utilizat compostul, îngrășămintele bacteriene, activatori de sol sau gunoiul de grajd. Atenție: Activatorii de sol sunt eficienți doar în solurile sănătoase.

Optați pentru o nutriție a plantelor și lucrare a solului echilibrate, evitați perturbările solului pe cât este posibil și optați pentru un asolament argumentat și îngrășăminte organice. Chiar dacă unele din lucrurile enumerate necesită mai mult timp, în doar câțiva vă veți convinge de eficiența acestora.

Verificări practice din experiența fermierilor

Într-o lume preocupată de reducerea deșeurilor și de promovarea practicilor ecologice, vermicompostarea se impune ca o alternativă sustenabilă și eficientă. Vermicompostarea este procesul prin care materiile organice sunt transformate în amendamente, sub actiunea râmelor, dar și a altor vietuitoare. Prin vermicompostare se poate obține un amendament bogat pentru sol (vermicompost). Vermicompostul aerisează solul, îmbunătățind dezvoltarea rădăcinilor și capacitatea de a reține apa și nutrienții. Este un produs 100% natural, sigur pentru plante și mediu, fiind ușor de produs și de utilizat.

Ramele roșii (Eisenia fetida; Eisenia andrei) se folosesc în vermicompostare, deoarece acestea se înmulțesc rapid, trăiesc în cantități mari și în medii bogate în materie organică. Ramele de grădină (Lumbricus terrestris) nu se folosesc în procesul de vermicompostare. Ramele inghit materialul organic, îl digeră în intestin și îl elimină sub forma de excremente. Recipientul trebuie să ofere un mediu umed și întunecat, bine aerat, iar dimensiunea acestuia să fie proporțională cu volumul de materiale ce se compostă. Resturile vegetale pot fi resturi de plante, frunze uscate, ziare, carton, etc. Evitați carnea, lactatele, mâncarea gătită, condimentele, alimentele uleioase sau produsele chimice.

Vermicompostarea este o metodă eficientă și ecologică de a transforma deșeurile organice în îngrășământ de înaltă calitate, utilizabil atât la scară mică, cât și mare. Întrebați-mă orice, de la sfaturi simple de udare și fertilizare până la soluții pentru combaterea dăunătorilor.

Controlul dăunătorilor și timpul de pauză

Atunci când aplicăm fungicide sau insecticide, scopul este să protejăm cultura de boli și dăunători. Însă, la fel de important este să știm când poate fi recoltată cultura în siguranță. Acesta este rolul timpului de pauză: intervalul minim care trebuie să treacă între aplicarea produselor și recoltare.

Imagine: ciclul râmelor în sol și influența asupra nutrienților

Erorile de gestionare a solului care afectează râmele

Erorile de management includ eroziunea hidrică sau eoliană, îndepărtarea masei vegetale, arătura excesivă și pășunatul intens. Pe terenurile în pantă, lucrările vor fi efectuate de-a curmezișul pantei pentru a nu apărea erodarea. Resturile vegetale trebuie mărunțite foarte bine înainte de arătură pentru a nu îngreuna lucrările ulterioare. O rotație adecvată a culturilor, precum și utilizarea îngrășămintelor organice în locul celor chimice, contribuie la menținerea și creșterea populației râmelor și a microorganismelor benefice.

E bun solul pentru NO-TILL?

Concluzie în termeni practici

Optați pentru o nutriție a plantelor și lucrare a solului echilibrate, evitați perturbările solului pe cât posibil și utilizați un asolament argumentat cu îngrășăminte organice. Sistemele eco și No-till pot duce la creșterea râmelor și a microorganismelor din sol, determinând creșterea fertilității pe termen lung. Chiar dacă necesită mai mult timp la început, rezultatele se vor vedea în câțiva ani de la implementare.

Inovații și îndrumări practice

Pentru a stimula dezvoltarea râmelor, se poate utiliza inocularea solului cu compost, îngrășăminte bacteriene sau activatori de sol, precum și gunoi de grajd în condiții de siguranță. Vermicompostarea, folosind râmele potrivite, reprezintă o metodă de transformare a deșeurilor organice în îngrășământ de înaltă calitate, iar producția de humus din râmă contribuie la creșterea fertilității globale a solului. Este esențial să mențineți solul acoperit cu materie organică și să reduceți lucrările solului la minimum necesar pentru a susține o comunitate bogată de râme, ciuperci, bacterii și plante.

tags: #prezenta #ramelor #in #sol #arata #ca

Postări populare: