Rata mortalității purceilor sugari în ferme: cauze, mecanisme și măsuri de prevenție

Mortalitatea purceilor nou-născuți este o problemă majoră a bunăstării și economică a animalelor. Procentul de mortalitate neonatală variază foarte mult între 5 și 35%. Decesele apar mai ales în primele 48 de ore după fătare, zdrobirea de către scroafe fiind prima cauză de mortalitate. Deși mai multe studii identifică zdrobirea scroafelor drept principala cauză finală a morții purceilor, zdrobirea este foarte adesea rezultatul efectelor combinate ale hipotermiei perinatale și ale foametei. Purceii malnutriți petrec mai mult timp lângă scroafă și sunt mai probabil să fie zdrobiți.

Sistemul imunitar al purcelului nou-născut este imatur, astfel încât ingestia de colostru (care este o sursă de energie și imunoglobuline) 36 de ore după naștere este esențială pentru supraviețuirea acestuia. Înfometarea, care este adesea secundară hipotermiei neonatale, îi face pe purcei și mai letargici și mai puțin capabili să concureze cu tovarășii lor pentru accesul la uger. Temperatura critică inferioară a purceilor nou-născuți este de 34 °C, iar când temperatura ambientală este mai scăzută, purceii vor încerca să se încălzească tremurând și înghesuindu-se. Odată ce rezervele corporale și capacitatea de termoreglare sunt garantate, cel mai important factor pentru supraviețuirea purceilor este energia acestuia imediat după naștere, ce poate fi măsurată prin observații comportamentale, cum ar fi timpul necesar pentru a accesa ugerul și parametri fiziologici precum tonusul muscular.

Purceii născuți ultimii și cei născuți din fătări mai lungi sunt mai predispuși la hipoxie. Asfixia neonatală poate duce la acidoză severă și are consecințe negative semnificative. Purceii cu greutate mică la naștere au atât un risc crescut de mortalitate, cât și o creștere redusă în timpul alăptării. O hrănire durează între 2 și 3 minute, în timp ce ejectarea laptelui se finalizează în 10 - 20 de secunde. Purceii din același așternut alăptează simultan la fiecare 30 până la 70 de minute și de până la 20 de ori pe zi. În primele trei faze, se stabilește un proces de comunicare între scroafă și așternutul ei pentru a se asigura că purceii se află în uger atunci când începe ejecția laptelui. Scroafa se întinde, expune ugerul și emite o serie de sunete de mormăit cu o frecvență crescândă. A patra fază constă în ejectarea laptelui. În faza a cincea, care are loc după ejectare, purceii masează ugerul și efectuează mișcări lente de sugere. S-a sugerat că în această fază purceii stimulează sinteza laptelui pe care îl vor consuma în următorul episod de alăptare.

ATENȚIE !!! Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari, dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată. În baby pigs (piglets), poor gluconeogenesis and lactose are the only source of carbohydrate in the first days of life, which make them predisposed to hypoglycemia, in correlation with an improper/inadequate intake of colostrum/milk being responsible for this important pathological status. La purceii sugari, în primele zile de viaţă, neoglucogeneza şi lactoza reprezintă singurele surse de carbohidraţi, ceea ce predispune la hipoglicemie, în corelaţie cu un aport necorespunzător/insuficient de colostru/lapte, fiind responsabile de apariţia acestui status patologic.

Sunt susceptibili purceii nou-născuți, fiind cunoscută și sub de numirea de boala/criza de trei zile a purceilor sugari. Este întâlnită în special în sezonul rece și în sistemele intensive de creștere a suinelor, unde poate atinge o morbiditate de peste 50%. Sunt situații când toți purceii proveniți de la o scroafă pot să dezvolte această boală. În mod determinant intervin frigul, vârsta și modificările de apetit sau orice alți factori corelați cu ingestia unei cantități insuficiente de lapte și, respectiv, colostru. Cel mai frecvent sunt citate drept cauză a acestor disgalaxii la scroafe diferite boli bacteriene sau virale, specifice și nespecifice suinelor. În același context, sindroamele de maldigestie (dezechilibre ale sistemelor enzimatice și ale populației bacteriene normale de la nivelul tractului digestiv) și de malabsorbţie dezvoltate de purceii sugari pot fi cauza acestei hipoglicemii.

Adiţional acestora, şi nivelul sangvin al glucozei la naştere este extrem de modest (în jur de 100 mg/dl), oferind rezerve limitate pentru următoarele zile, în cazul aportului insuficient, în corelaţie cu nevoile metabolice ale nou-născutului, precum şi rezerva redusă de glicogen la nivel hepatic, predispunând la inducerea acestui sindrom. Nivelul aproximativ al glicemiei din sânge imediat după naștere este în jur de 60-65 mg/dl, ajungând în 12 ore la 95-110 mg/dl, înregistrând scăderi semnificative la cei cu sindroame de maldigestie sau în cazul celor proveniți din scroafe disgalaxice. Orientarea diagnostică este destul de facilă, având în vedere coordonatele nutriționale, statusul clinic, vârsta susceptibilității, nivelul glicemiei și prezența răspunsului terapeutic la administrarea glucozei. Tabelul 1. Intervenția curativă presupune administrarea de glucoză pe cale intraperitoneală cât mai precoce, respectiv de soluție izotonică (5%) sau ușor hipertonă - la temperatura corpului (în ser fiziologic), în cantitate de 20-40 ml, care se repetă după 10 minute, iar dacă nu se înregistrează efectul terapeutic scontat, manopera se realizează și după 2-3 ore, pentru asigurarea și menținerea glucozei la niveluri serice normale. Se recomandă, adițional, oferirea/asigurarea unui aport suficient de colostru/lapte (putând apela la „metoda scroafă-doică”), sau hrănirea artificială cu lapte suplimentat cu glucoză/lactoză și menținerea purceilor astfel afectați în medii încălzite (pentru combaterea hipotermiei și reducerea stresului termic).

În condițiile hiper-prolificității scroafelor, asistența la fătare devine crucială pentru limitarea mortalității. Purceii prea mici și debili la fătare pot crește riscul de zdrobire, iar 50% din pierderile de purcei au loc prin strivire în primele 3 zile. Puține ferme pot afirma absența diareelor în maternitate; diareea reprezintă o altă cauză majoră a mortalității sugarilor, provocând pierderi prin scăderea absorbției și slăbirea imunității. Hipotermia agravează toate aceste afecțiuni, deoarece purceii au capacitate redusă de termoreglare și consumă mai multă energie pentru a se încălzi.

Factori și mecanisme ale mortalității: de la colostru la hipotermie și infecții

Colostrul joacă un rol elementar pentru sănătatea purceilor. Acest lapte e bogat în anticorpi și energie și este oferit de scroafă în primele ore după fătare. Colostrul aduce protecție imunitară pasivă, dar asigură și energie rapidă, ceea ce reduce riscul de hipoglicemie. Atunci când nu se administrează, evoluția animalelor se complică. Pot avea diverse efecte, cum ar fi: digestia este mai lentă, micuții rămân slăbiți, susceptibili la infecții și pierderi de greutate. Așadar, nutriția potrivită în primele 24 de ore, atât a scroafei, cât și a purceilor, este un element definitoriu, care influențează direct rezistența la boli.

Hipoglicemia, denumită și boala purceilor sugari, apare în special în primele 36-48 de ore după naștere. Această afecțiune este întâlnită frecvent în ferme intensive sau în sezonul rece, atunci când purceii nu primesc suficient lapte sau colostru, ori când sunt expuși la frig sau stres termic. Anemia apare adesea la purceii de lapte din cauza faptului că laptele de scroafă este relativ sărac în fier, iar purceii cresc foarte rapid. Manifestările includ paloare a pielii, letargie, apatie, slăbirea reflexului de supt. Diareea poate apărea din cauza schimbării bruște de hrană sau a igienei precare. Diagnosticul și tratamentul trebuie efectuate prompt pentru a preveni mortalitatea.

Purceii nou-născuți au o capacitate redusă de a genera căldură și de a se termoregla. Dacă temperatura mediului scade sau apar curenți de aer rece, purceii se răcesc rapid, consumă mai multă energie pentru a se încălzi și devin vulnerabili la hipoglicemie sau infecții. Când apare hipotermia, purceii tremură, sugerea devine leneșă, iar creșterea este încetinită. În primul rând este recomandat să existe condiții de igienă elementare: mediul în care se află scroafa și purceii este primul filtru de sănătate. Spațiul trebuie curățat, dezinfectat între fătări, cu așternut proaspăt, fără umezeală sau gunoi. Administrarea colostrului nu trebuie să lipsească, în special în primele 1-2 ore de la naștere. Dacă scroafa are o alăptare slabă, trebuie intervenit cu un înlocuitor de colostru comercial, aplicabil și cu biberoane și alte produse adecvate. De altfel, este important să le asiguri un mediu potrivit purceilor în primele zile de viață: o zonă încălzită, fără curenți de aer, cu temperatura aproximativ 30-33 °C, ventilație adecvată, suplimente minerale, premixuri pentru scroafe, și o nutriție optimă a scroafei.

Management preventiv și intervenții practice

Boala purceilor de lapte poate fi una dintre cele mai delicate perioade pentru performanța unei ferme. Măsurile de prevenție te pot ajuta să gestionezi cu atenție și eficiență orice situație. În loc să aștepți apariția simptomelor, este de preferat să implementezi măsuri preventive solide: calibrare nutriție scroafe, spațiu curat, colostru în primele ore, control termic, suplimente preventive.

Asistența la fătare și îngrijirea purceilor este crucială în contextul hiper-prolificității. Fătările de 16-18 purcei nu mai reprezintă o excepție, iar durata mai mare a nașterilor poate necesita intervenții suplimentare pentru stimularea contracțiilor sau extragerea purceilor blocați. Uscarea corpului purceilor, plasarea lor în apropierea surselor de căldură și asigurarea consumului de colostru în primele ore de viață sunt măsuri esențiale. În plus, un mediu curat, igiena boxelor și vaccinările corespunzătoare completează schema de protecție a purceilor în maternitate.

O problemă majoră este controlul bolilor bacteriene ce pot induce mortalitate în creșă și în termenele de îngrășare. Printre acestea se numără S. suis, Streptococii, PRRS, și altele. Măsurile includ bune practici de igienă, management, monitorizare clinică riguroasă, vaccinări autogene acolo unde este cazul și abordări judicioase privind utilizarea antibioticelor. Din păcate, nu există vaccin comercial universal eficient pentru toate tulpinile S. suis, astfel încât strategiile pe teren includ administrarea vremelnică de antibiotice în programele de risc în creșă, cu supraveghere veterinară.

Un aspect financiar important este evaluarea impactului mortalității asupra producției. Într-o fermă ipotetică de 500 de scroafe, o mortalitate de 1% între purceii din maternitate poate însemna un profit anual semnificativ sau o pierdere, în funcție de costuri și de prețul porcilor. Astfel, reducerea mortalității sugarilor sugari cu doar 2% poate echivala cu creșterea producției pe o săptămână a fermei. Analizele economice subliniază necesitatea optimizării managementului, nutriției și condițiilor de cazare pentru a evita pierderile.

Texte de referință și studii relevante

1. Scollo, A., Mazzoni, C. & Luppi, A. Management of encephalomyocarditis virus infection in Italian pig farms: a case report. BMC Vet Res 19, 54 (2023).
2. Modelarea mortalității și impactul managementului rozătoarelor în focare EMCV, cu mortalități la purcei de lapte și înțărcați în Italia.
3. Studiile despre cardiomiopatii, meningite și endocardite asociate cu S. suis, precum și strategiile de control și vaccinare autogenă.
4. Analize economice privind mortalitatea purceilor în maternitate, creșă și finisare, și efectul asupra producției totale.

Infografice și resurse vizuale

Tabel cu valori-cheie referitoare la mortalitatea purceilor în maternitate

Descriere meta (tag descr)

Căutare/Meta keywords (tag keys)

tags: #procent #de #purcei #sugari #din #ferma

Postări populare:

• Etapele revenirii după cezariană
• Inovații în îngrijirea copiilor la Spitalul Grigore Alexandrescu
• Totul despre Dublu test și parametrii săi în screeningul prenatal
• Monitorizarea gravidelor în situații de urgență hospitalizare
• Tot despre metrorragie la copii și adolescenți: cauze, simptome și opțiuni de tratament