Practică medicală se confruntă în prezent cu multiple provocări determinate de evoluţia rapidă a procedurilor de diagnostic şi tratament, de existenţa unor inegalităţi în dotarea clinicilor de obstetrică şi ginecologie, precum şi de o presiune socială şi medico-legală accentuată. Dezvoltarea explozivă a metodelor diagnostice şi terapeutice în toate subspecialităţile profesiei noastre, precum şi accesul la informaţii neselectate şi neprelucrate de pe internet şi de pe platformele de social media au dus deseori la aşteptări nerealiste ale pacienţilor. Lipsa unui cadru medico-legal clar, lipsa asigurării de malpraxis la nivel de unitate medicală, şi nu de medic, precum şi nivelul real de dotare materială şi umană au făcut ca specialitatea noastră să se afle, atât în România, cât şi în ţările europene şi în SUA, pe primele locuri la procesele de malpraxis.
În acest context solicitant, consider că existenţa ghidurilor naţionale şi a protocoalelor locale ale fiecărei unităţi are un rol major în asigurarea unei asistenţe medicale de calitate a pacientelor, standardizată, în acord cu datele actuale ale medicinei. Astfel, aceste ghiduri stabilesc standardele naţionale şi constituie puncte de referinţă în analiza oricăror aspecte ale activităţii noastre. Desigur, ele nu înlocuiesc judecata clinicianului, particularizată pentru fiecare pacientă, dar respectarea liniilor directoare ale acestora asigură obţinerea în mod constant a unor rezultate bune. Aceste ghiduri au fost concepute pentru a putea fi adaptate prin protocoale specifice spitalelor municipale, judeţene, clinicilor universitare şi centrelor de excelenţă.
Ghidurile de Obstetrică şi Ginecologie în România
Ghidurile de Obstetrică şi Ginecologie au fost elaborate de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România (SOGR) în cadrul unui proiect al Fondului ONU pentru Populaţie şi al Agenţiei Elveţiane pentru Cooperare şi Dezvoltare, începând din anul 2007. Trebuie menţionat că SOGR a fost prima societate profesională din ţară care a conceput aceste ghiduri, exemplul nostru fiind urmat apoi de toate societăţile profesionale. Aceste ghiduri au fost aprobate de Colegiul Medicilor din România şi de Ministerul Sănătăţii şi au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 88 din 9 februarie 2010 şi prin Ordinul Nr. 1347 din 11.12.2013 publicat în Monitorul Oficial nr. 775 din 12 decembrie 2013. În această primă etapă au fost elaborate 28 de ghiduri. În anul 2018, după Congresul Naţional SOGR de la Iaşi, a fost început procesul de revizuire a ghidurilor, luând în considerare progresele medicinei din această perioadă, experienţa acumulată de practicieni şi conceptele actuale ale asistenţei medicale. De asemenea, au fost concepute noi ghiduri care să acopere aspecte actuale ale specialităţii - diagnosticul prenatal şi teste prenatale neinvazive - sau care să reaşeze şi să aducă la zi subiecte importante şi care nu au fost cuprinse în ghidurile anterioare: naşterea naturală în prezentaţie cefalică. Procesul reviziei şi al elaborării noilor ghiduri a fost coordonat de preşedintele SOGR, prof. dr. Radu Vlădăreanu, şi au fost implicaţi toţi liderii de opinie din România. Odată finalizate, ghidurile au stat în transparenţă pe site-ul SOGR, iar observaţiile şi comentariile au fost centralizate, analizate şi discutate în reuniunea de consens. În 29-30 martie 2019 a avut loc, în Bucureşti, Reuniunea Naţională de Consens a SOGR pentru aprobarea noilor ghiduri şi a celor revizuite. Timp de două zile, participanţii, profesorii şi conferenţiarii din toate centrele universitare ale ţării au evaluat conţinutul fiecărui ghid şi au agreat prin consens ghidul. Procesul de elaborare şi revizuire a ghidurilor, logistica, editarea ghidurilor şi reuniunea de consens au fost coordonate şi finanţate integral de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. În prezent, ghidurile sunt afişate pe site-ul SOGR. Ele constituie un punct de sprijin în activitatea noastră curentă, ne oferă o mai bună protecţie medico-legală şi pot constitui o formă de educaţie medicală pentru rezidenţi. În mod evident, activitatea de revizuire/scriere de ghiduri nu este terminată, existând încă multe subiecte ale practicii noastre care nu au fost incluse.
Perioada modernă: pricipalele repere în practica obstetrică și ginecologică
Octavia Cionca, Mihaela Zahner, Z. Hadnagy, O. Bonţe, A. Rhesus alloimmunization reprezintă o cauă pentru morbiditatea și mortalitatea perinatale. Numărul actual al revistei Obstetrica și Ginecologia oferă o panoramă complexă și bine documentată asupra unor condiții frecvente, dar adesea subevaluate sau incomplet înțelese, din practica obstetricală și ginecologică. Avem în faţă primul număr din anul 2024 al publicaţiei Obstetrica şi Ginecologia, revista oficială a Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România, ajunsă la volumul 72.
Îngrijirea prenatală: etape, screeninguri și monitorizare
Ingrijirea prenatală este un concept relativ nou în medicina, cu originile în prima decadă a secolului XX. Înainte de secolul XX, gravida vizita medicul pentru confirmarea sarcinii, dar nu mai facea alte consulturi până la naștere. Unul din obiectivele principale ale consultatiei prenatale este identificarea sarcinilor cu risc, aceste sarcini necesitind o monitorizare speciala. Pe parcursul sarcinii gravida va discuta în permanență cu medicul ginecolog, pentru a înțelege schimbările prin care trece organismul ei (un studiu arată că majoritatea gravidelor anxioase aflate în trimestrul 3 dau naștere frecvent la nou-născuți cu scor Apgar mai scăzut)....
Prima consultație prenatală: este esențială pentru identificarea factorilor de risc, ce pot afecta mama și/sau fătul. În cadrul acestei consultații se efectuează control ginecologic, analize generale (sânge + urină), analize specifice (examen Babe-Papanicolau + examenul de secreție vaginală), indicând setul de analize corespunzătoare primului trimestru. Se efectuează prima examinare ecografică pentru a stabili localizarea sarcinii, vârsta gestatională și viabilitatea produsului. Pe lângă aceste investigații, se stabilește frecvența consultațiilor ulterioare pentru monitorizarea evoluției sarcinii. Screening-ul anomaliilor cromozomiale (trisomii 21, 13, 18, sindrom Turner) trebuie efectuat în primul trimestru de sarcină, între 11+3 și 13+6 săptămâni, prin ecografia morfologică de prim trimestru și dozarea fracțiunii libere de hCG (free hCG) și PAPP-A, cunoscut ca dublu test. Acest screening este oferit tuturor femeilor gravide, nu numai celor cu risc, pentru identificarea sarcinilor cu risc în cadrul populației generale. Dacă testul indică risc crescut, se recomandă cariotip sau alte teste diagnostice neinvazive/invazive, după caz.
Ecografiile de monitorizare includ:
- Ecografia de prim trimestru: diagnosticul și confirmarea sarcinii; morfologia de prim trimestru; stabilirea vârstei gestaționale; screening genetic (dublu test).
- Ecografia de morfologie în trimestrul II (22-24 săptămâni): evaluarea detaliată a organelor fătului, lichidul amniotic, placenta, cordonul ombilical, și sistemul circulator fetal. Profilul biofizic fetal și testul non-stres sunt utilizate pentru stabilirea stării fătului.
- Ecografia de morfologie în trimestrul III: monitorizarea creșterii și a poziției fetale, verificarea placentei, a colului și a fluxurilor Doppler. Pot fi detectate anomalii tardive sau minoritare, iar testele suplimentare pot fi recomandate în funcție de context.
Screeninguri și teste suplimentare în timpul sarcinii includ:
- Testul de toleranță la glucoză (25-28 săptămâni) pentru diabetul gestațional; dacă testul inițial este pozitiv, se efectuează un test de toleranță la glucoză cu 3 ore pentru confirmare.
- Teste serologice și infecțioase (HEP B, HCV, HIV, sifilis, toxoplasmoză, rubeolă, VDRL, TORCH în funcție de politici locale). Repetări pot fi necesare în trimestrul III, în funcție de rezultat.
- Teste pentru infecții cu transmitere sexuală, dacă există risc.
- Exsudat vaginal și bacteriologic pentru depistarea GBS în trimestrul III, cu tratament antibiotic în travaliu dacă testul este pozitiv.
Suplimentele și nutriția în sarcină sunt esențiale pentru dezvoltarea fătului și pentru starea mamei. Tratamentul tipic include:
- Acid folic: 400 µg zilnic înainte de concepție și în primele 12 săptămâni; ulterior aproximativ 600 µg/zi; suplimentarea este recomandată pe toată perioada sarcinii.
- Fier: necesarul crește de la aproximativ 18 mg/zi la 27 mg/zi în timpul sarcinii; multe vitamine prenatale conțin fier (~30 mg); se recomandă alimente bogate în fier: carne roșie slabă, organe, leguminoase, spanac, cereale integrale, nuci.
- Vitamina D: suportă absorbția calciului și dezvoltarea sistemului imunitar al fătului; provin de la pești grași, nuci, semințe de in și chia; se recomandă limitarea peștilor cu mercur mare.
- Hidratarea: 8-12 pahare de apă pe zi; alcoolul nu este sigur în sarcină.
- Nutriție echilibrată, evitarea alimentelor ultraprocesate, a excesului de sare și a toxinelor potențiale (cum ar fi toxoplasma, Salmonella, paraziți).
Rolul medicului de familie este crucial: supravegherea sănătății generale, a igienei și a regimului alimentar, precum și monitorizarea sarcinii prin protocoalele naționale. În practică, gravidele adesea se adresează direct specialistului, iar legătura cu medicul de familie poate deveni anevoioasă, însă acesta este prima instanță de contact și menține o linie deschisă pe toată durata saricii.
Recomandări practice pentru lucrarea de licență
În cadrul lucrării de licență, este recomandat să abordați:
- Rolul ghidurilor SOGR în standardizarea îngrijirii și protecția medico-legală a pacientelor.
- Procesul de elaborare, revizuire și consens al ghidurilor, inclusiv impactul noilor ghiduri despre diagnosticul prenatal și testele neinvazive.
- Importanța monitorizării prenatale, a ecografiilor de morfologie și a screeningurilor cromozomiale în prima jumătate a sarcinii.
- Accesibilitatea și provocările practice ale implementării ghidurilor în diferite niveluri ale sistemului de sănătate (municipale, județene, clinici universitare).
- Aspecte bioetice și medico-legale legate de consimțământ, testări genetice, și decizii privind managementul sarcinii în funcție de risc.
- Rolul educației medicale pentru rezidenți în cadrul programelor naționale și importanța transparenței în comunicare cu pacientele.
S1.Ep17: Morfologia de trimestrul 1 | Pliul nucal | Osul nazal | Screeningul pentru boli genetice
Morfoologia fetală și examenele de screening sunt prezentate ca „ecografia de morfologie” în trimestrul II și cea de morfologie în trimestru III, având ca scop desemnarea stării structurale a bebelușului, estimarea vârstei gestaționale, detectarea malformațiilor majore și monitorizarea creșterii fătului. Ecografiile nu folosesc radiatii, ci ultrasunete, fiind considerate sigure pentru făt; folosirea tehnicilor 3D/4D nu este obligatorie pentru o evaluare de înaltă calitate a morfologiei fetale, având o valoare predominant comercială sau emoțională.
În concluzie, monitorizarea sarcinii, utilizarea ghidurilor naționale și a protocoalelor locale, precum și o comunicare eficace între pacientă, medicul de familie și specialistul obstetrician-ginecolog pot asigura o îngrijire de calitate, reducerea complicațiilor și o experiență sigură a sarcinii.
tags: #proiect #licenta #medicamentatia #in #timpul #sarcinii
Postări populare:
- Produse lactate în regimul bebelușilor de 12 luni: cum să diversificăm alimentația pentru sănătate
- Ghid: medicamente pentru stomac în sarcină — ce să alegi
- Ghid practic: sângerare vaginală după contact sexual la femeile postnatale și aflate în menopauză
- Simptomele explicate după pierderea sarcinii
- Riscuri și recomandări pentru utilizarea mepivastesin în sarcină