Cei care s-au înhămat la un asemenea efort sunt, pe bună dreptate, nemulțumiți de punctajul penibil acordat acestei categorii de proiecte care, prin definiție, presupune investiții de cel puțin 20 de ori mai mari decât într-o fermă de finisare, la un număr similar de porci vandabili. Majoritatea proiectelor care implică demararea investiției într-o fermă de scroafe au ca beneficiari fermieri ce dețin deja ferme de finisare, pe care le populează cu purcei la 25 kg, îi cresc și, în final, îi livrează către abatoare. Toți acești fermieri au ajuns la constatarea că plătesc mult mai mult decât și-ar dori pentru fiecare purcel adus din Europa de Vest și că, de fapt, și-ar putea produce singuri purceii, la un cost mult mai scăzut. Ca atare, o bună parte dintre acești fermieri și-au dimensionat proiectul fermei de scroafe pornind de la capacitățile de finsare existente.
Pornirea proiectului: de la capabilitățile actuale la o fermă de scroafe
Adică, spre exemplu, un fermier care are deja o capacitate de 2000 locuri de finisare are posibilitatea de a încheia într-un an calendaristic cel puțin trei cicluri de producție și, implicit, să livreze anual către abator în jur de 6000 de porci. Astfel, va avea nevoie de o fermă cu aproximativ 220 de scroafe, luând în calcul cel puțin 27 de porci livrați/an/scroafă. Însă, pentru simplificarea raționamentului să presupunem că fiecare transport conține 1000 de capete și că fiecare lot livrat este cazat într-un adăpost separat. Așadar, fermierul are posibilitatea fie de a-și umple dintr-odată ferma, ocupând toate cele 2000 locuri, fie să amâne popularea celui de-al doilea adăpost, în ideea dispersării veniturilor pe o perioadă mai lungă de timp.
Diferența majoră dintre acest scenariu și cel în care se optează pentru investiția în ferma de scroafe este aceea că sursa de purcei disponibili la 25 kg va fi constantă pe tot parcursul anului. În cazul fermei cu 220 de scroafe, numărul de purcei disponibili la 25 kg va fi de aproximativ 120 de capete pe săptămână. Ca atare, cele 2000 de locuri de finisare existente vor fi populate treptat, cu câte 120 purcei, săptămânal, iar ultimul lot transferat va ajunge în adăpost doar cu câteva zile înainte de livrarea spre abator a porcilor din primul lot, respectiv după 115 zile.
Obiective privind productivitatea scroafelor
Astfel, proiectul fermei pentru cele 220 de scroafe va trebui să cuprindă și o serie de parametri productivi pe care și-i propune fermierul, pornind de la elementul fix: cele 2000 de locuri de finisare disponibile. Adică un calcul „de la coadă, la cap” în care fermierul să-și seteze propriile obiective privind productivitatea celor 220 scroafe, dar și performanțele animalelor în Creșă și în Finisare. Atenție! Orice fermă de reproducție ar trebui să înțarce săptămânal un număr de purcei cel puțin egal sau mai mare decât jumătatea efectivului mediu de scroafe din fermă!
- Primul parametru de luat în calcul este stabilirea numărului săptămânal de scroafe ce vor fi inseminate. Dar acest număr va depide de alți doi, și anume: 1) numărul de scroafe planificate la fătare/săptămână și 2) rata planificată a fătărilor din totalul scroafelor inseminate. Pe de altă parte, numărul scroafelor planificate săptămânal la fătare depinde de numărul de boxe de fătare alocate fiecărei grupe de scroafe. În privința ratei fătărilor orice fermier ar trebui să-și propună o valoare minimă de 90%.
- Luând în calcul aceste elemente pentru ferma de 220 de scroafe, rezultă că săptămânal trebuie să fie inseminate 11 scroafe și scrofițe, din care probabil doar 10 vor făta, întrucât reproducția e în primul rând biologie și, doar mai apoi, matematică.
Un alt parametru obligatoriu de stabilit este vârsta planificată a înțărcării purceilor, precum și durata de timp pe care o scroafă o petrece, în total, în maternitate, la fiecare fătare. Dacă în cazul vârstei purceilor la înțărcare legea spune că trebuie să fie de minim 21 de zile, la această valoare mai trebuie să adăugăm și cele 3-4 zile în care scroafa ocupă boxa înainte de fătare și cele 3 zile necesare spălarii, dezinfecției și uscării boxei respective, consecutiv datei înțărcării și evacuării scroafei din maternitate. Deci, în total, la fiecare ciclu reproductiv, o scroafă va ține boxa de fătare ocupată timp de 28 de zile. Atenție! Orientativ, în orice fermă de scroafe, săptămânal ar trebui să ajungă la fătare aproximativ 4,5% din efectivul matcă al fermei!
Spațiul necesar în compartimentul montă-gestație
Și calculul atent al locurilor necesare în gestație este crucial în orice proiect de fermă de scroafe, pentru că acesta se corelează cu numărul boxelor de fătare din maternitate, respectiv cu loturile de scroafe ce ajung la fătare. Spațiul din compartimentul montă-gestație se calculează pornind de la trei elemente ale fluxului, organizat în diverse feluri, cu diferențe substanțiale de la o fermă la alta. Dar, pentru simplitate, în primul rând avem nevoie de un spațiu pentru cazarea femelelor înainte de montă. Aici intră în calcul numărul de scroafe care sunt înțărcate săptămânal, la care se adaugă scrofițele de înlocuire (adică lotul femelelor aflate în faza „de așteptare”). În situația concretă a fermei noastre de 220 de scroafe este nevoie de 44 boxe individuale pentru montă, cifră rezultată din înmulțirea celor 11 capete femele necesare la montă săptămânal cu cifra 4, respectiv numărul de săptămâni necesar pentru confirmarea gestației, consecutiv inseminării.
În al doilea rând avem nevoie de spațiu de gestație în boxe comune, în care sunt cazate femelele gestante până în ziua 110 de gestație. Având în vedere că gestația are o durată de aproximativ 115-116 zile, înseamnă că la numărul de locuri necesar în această etapă a fluxului putem ajunge înmulțind numărul locurilor individuale de montă cu 3, adică cele 3 luni pe care le vor Petrece în acest spațiu până la transferul în maternitate. Atenție! Într-o fermă cu un flux corect, aproximativ 77% din efectivul total de femele se regăsește în departamentul montă-gestație.
Dimensionarea spațiului în Creșă
În al treilea rând se impune dimensionarea corectă a spațiului necesar în Creșă, respectiv cel pentru purceii înțărcați, până la transferul acestora în adăpostul destinat finisării. Cele mai multe ferme însă transferă loturile de purcei la vârsta de 70-75 zile și la aproximativ 25 kg/cap. Ori, asta înseamnă că în creșă purceii vor fi cazați timp de aproximativ 8 săptămâni. Pornind de aici și de la rezultatele obținute în maternitate, putem calcula spațiul necesar în creșă. Deci, elementul variabil în această ecuație va fi performanța obținută în maternitate. Ori, această performanță depinde, la rândul ei, de următorii parametri săptămânali: numărul de purcei fătați vii/scroafă, rata mortalității acestora până la înțărcare, vârsta purceilor la înțărcare și numărul de purcei înțărcați. Concret, în cazul ipotetic analizat în acest exemplu, s-au luat în calcul următorii parametri: 13,5 purcei fătați vii, o mortalitate a acestora în maternitate de 8% și vârsta la înțărcare de 21 de zile. În acest context, numărul de locuri necesare în creșă va fi de aproximativ 970. De regulă însă dimensionarea nu se face atât de fix, întrucât este nevoie de un spațiu suplimentar destinat acelor purcei care se îmbolnăvesc și care trebuie separați de ceilalți până la însănătoșire. Atenție! Dimensionarea spațiului necesar în fermele de reproducție cu flux continuu trebuie să respecte legislația în vigoare ce privește măsurile standard și superioare de bunăstare a suinelor!
Să ne producem singuri purceii
Având în vedere că în ultima vreme, anual au fost importați pentru finisare mult peste un milion de purcei, la prețuri mult peste costul lor real de producție, este de apreciat și de încurajat orice proiect prin care fermierii își propun să-și producă ei înșiși acești purcei. Ceea ce trebuie să înțelegem de la bun început este că un asemenea demers investițional nu este nici simplu și nici ieftin. Cunoscând termenii fiziologici de gestație la scroafă, se poate elabora un „calculator fatare scroafe”. Scrofițele devin mature sexual la vârsta de 5-6 luni, dar se introduc în activitatea de reproducție după 2-3 cicluri sexuale (durata medie a unui ciclu - 21 zile) sau la vârsta de 7-8 luni și masa corporală de 130-145 kg. Activitatea sexuală nu este influențată de perioada anului. După fătare, scroafa intră în călduri începând cu a doua zi după înțărcarea purceilor. Ulterior scroafa poate fi însămânțată, devine liniștită, mănâncă cu poftă, glanda mamară începe să semarească în volum. În popor se spune că scroafa duce trei luni, trei săptămâni și trei zile. Perioada totală în care se pot aștepta fătările la scroafă este cuprinsă între 111 și 124 de zile. Alți specialiști sunt mai generoși, menționând termene de la 100 până la 130 de zile. Notarea exactă a datei împerecherii și calcularea celor 114 zile permite fermierului să pregătească boxa de fătare, instrumentarul și să monitorizeze animalul pentru semnele specifice de travaliu.
Travaliul reprezintă punctul culminant al gestației. Semnele fătării la scroafă sunt destul de evidente: ugerul se mărește, glandele mamare încep să producă colostru, iar comportamentul animalului devine agitat. Scroafa își caută un loc confortabil, scurmă așternutul și își schimbă poziția frecvent. Un travaliu normal durează între două și patru ore, în funcție de numărul purceilor. În cazul în care depășește șase ore, riscul de mortalitate poate să crească semnificativ. Folosirea mănușilor sterile și a lubrifianților uşurează extracția manuală a purcelului. Există momente în care intervenția veterinarului devine obligatorie. Gestația scroafelor și travaliul la scroafe reprezintă, pe lângă un proces biologic, și unul managerial.
Condiții de viață, igienă și management în boxele de fătare
Boxa de fătare este spațiul în care scroafa și purceii petrec primele zile după naștere. Ea trebuie să fie spațioasă, bine ventilată și prevăzută cu grilaje de protecție care să împiedice strivirea purceilor. Igiena are un rol vital. Spațiul trebuie dezinfectat înainte de introducerea scroavei, iar așternutul trebuie schimbat periodic ca să se evite infecțiile. Purceii nou-născuți au nevoie de căldură ca să supraviețuiască. Temperatura optimă în zona lor ar trebui să fie de aproximativ 30-32°C în primele zile, apoi să scadă treptat. După naștere, purceii trebuie curățați, stimulați să respire și ajutați să primească colostru cât mai repede. Colostrul oferă anticorpi esențiali și energie vitală pentru primele ore de viață.
Monitorizarea și intervenția în fătări
Un travaliu normal durează între două și patru ore, în funcție de numărul purceilor. În cazul în care depășește șase ore, riscul de mortalitate poate să crească semnificativ. Complicațiile pot include blocarea unui purcel în canalul de naștere, contracții slabe sau sângerări abundente. În aceste situații, calmul și igiena sunt esențiale. Folosirea mănușilor sterile și a lubrifianților uşurează extracția manuală a purcelului. Există momente în care intervenția veterinarului devine obligatorie. În cazul în care scroafa prezintă semne de epuizare extremă, sângerări abundente sau dacă, după mai multe ore de travaliu, nu mai expulzează niciun purcel, specialistul trebuie chemat imediat.
Proiectul ca entitate economică: integrarea tehnologiei și mediului în Islaz
Infiintare ferma de scroafe pentru reproductie. In perioada de gestatie scroafele sunt tinute in boxe speciale, boxe de gestatie, iar inainte de fatare sunt duse in compartimentele pentru fatare, amenajate in acest scop. Dupa fatare purceii sunt tinuti cu scroafele o perioada de 21 - 28 zile, dupa care sunt intarcati si mutati in crese, unde vor ramane 8 saptamani - 56 zile. O parte dintre purceii ajunsi la maturitate vor fi vanduti altor ferme, pentru ingrasare, iar o parte vor fi mentinuti in ferma pentru a fi vanduti la varsta de 5 luni, ca material pentru reproductie: scrofite si vierusi. De asemenea, reforma scroafelor de reproducere se face din doi in doi ani din productia proprie de scrofite. Producția și fluxul tehnologic sunt orientate după principiul reproductiei continue, cu cadastru atent al spațiului în sectoarele montă-gestație, creșă și fătare.
Proiectul urmărește folosirea tehnologiei ultramoderne de exploatare, cu monitorizare permanentă a calității produselor, stării de sănătate și bunăstării suinelor, asigurând atingerea unui nivel înalt de competitivitate. Hala de producție va fi dotată cu instalații pentru furajare, adăpare și reglarea microclimatului, iar fluxul de producție va asigura o productivitate ridicată și un control sanitar-veterinar riguros. Recomandările din studiile de fezabilitate indică posibilitatea realizării unei ferme în Islaz, Teleorman, cu potențial ridicat pentru creșterea porcilor, orientată spre respectarea standardelor comunitare și reducerea impactului asupra mediului.
Detalii despre obiectivele economice, tehnice și de mediu
Obiectivele economico-financiare privesc menținerea costurilor de producție la nivel competitiv, prin utilizarea unui sistem automatizat de adăpare ce optimizează consumul de apă și prin monitorizarea atentă a utilităților. Sectorul de mediu este prioritar: ventilatia automatizată asigură un microclimat optim, împrospătând aerul, reducând umiditatea, mirosul și emisiile de NH3, iar planul proiectului prevede o platformă de depozitare a deșeurilor și fose septice, cu colectare și tratament adecvat al apei uzate. Conform studiilor regionale, Islaz are potențial ridicat pentru creșterea porcilor, iar proiectul urmărește să conecteze cultura locală, inputurile locale și veniturile la bugetul local, sprijinind comunitatea și stabilitatea economică a exploatațiilor familiale.
Detalii despre clientul real și implementarea practică
În 2023, un client român a contactat Genugten Agri pentru proiectarea și construirea unei ferme moderne de scroafe. Ferma va include boxe de fătare cu mișcare liberă, un sistem individual de hrănire Freeda electronic sow feeding, o hală pentru vieri, un laborator de inseminare artificială, un sistem de încălzire prin podea pentru creșă, camere centrale pentru spălarea aerului, schimbătoare de căldură cu lamele, pompe de căldură de 250 kW, ferestre de lumină pe fațade și drumuri din beton. Ferma va utiliza dejecții în basin de stocare și va dispune de un siloz de dejecții cu agitare eficientă, toate acestea în conformitate cu normele europene și naționale.

Acest sistem asigură un lanț de producție continuu, cu un număr stabil de monte, fătări, înțărcări și îngrășări, menținând un nivel înalt de performanțe zootehnice și respectând standardele de bunăstare și siguranță alimentară. Proiectul ia în considerare o populație de 220 scroafe, 2000 locuri de finisare, și o proiecție de aproape 120 purcei pe săptămână, cu livrări regulate către abator și o rată de mortalitate controlată.
| Parametru | Valoare pentru exemplu |
|---|---|
| Locuri finisare | 2000 |
| Număr scroafe | 220 |
| Purcei pe săptămână | 120 |
| Durata gestației (zile) | 114 (universal valabil) |
Proiectul se bazează pe principiul “totul gol, totul plin” pentru adăposturi, adăposturi pentru monta, gestatie și creșă fiind adecvate pentru operațiuni continue. Adăposturile au încălzire și izolare termică, cu planuri pentru curățare, spalare și dezinfectie, iar controlul microclimatului se face prin instalații moderne de climatizare, ventilație și pompe de caldura.
tags: #proiect #maternitate #scroafe
Postări populare:
- Planuri de îngrijire în al doilea trimestru al sarcinii
- Ghidul complet despre tiroida în timpul sarcinii: recomandări practice
- Cămașă de noapte pentru femeile gravide: funcționalitate și confort
- Investigații în cardiologia pediatrică din Arad: ce trebuie știut
- Sângerările în timpul sarcinii: cauze comune și ce înseamnă pentru sarcină