A vorbi despre limba română este ca o spovedanie a sufletului la Altarului Patriei, pentru a mărturisi atitudinea faţă de truditorii care au cultivat pe ogorul neamului, dragostea de graiul românesc.
Limba maternă îţi intră în suflet odată cu laptele mamei tale, cu basmele de pe buzele bunicii, cu sfaturile bunicului şi tatălui, cu dragostea fraţilor şi surorilor.
Migranţii poartă în suflet graiul matern şi în buzunar o mână de ţărână din ogorul gliei, să nu-şi uite rădăcinile.
Desigur, mai uşor este să te exprimi în limba maternă; de aceea îmi ţin jurnalul în româneşte, singura creaţie pe care mai sunt în stare s-o continui. Emigrantul poartă cu sine ţara în suflet.
Limba noastră cea română, limba gliei strămoşeşti! Chiar şi sufletul şi dorul au şi ele limba lor, acesta este limba vechilor cazanii, limba românilor!
Mamă, cântecul tău dulce este leagăn, să mă culce. De cu seară până-n zori gândurile-mi dau fiori. Parcă sunt, fuior de dor prin lumina din pridvor, şi-atunci mă transfer în stea şi vorbesc pe limba mea, căci dorul întinsu-mi-s-a de la Nistru pân' la Tisa. Cu el mă călătoresc visul să ţi-l împlinesc.
Limba noastră românească este hrană sufletească, peste plaiuri de baladă; iarbă, miei, strungă, zăpadă. Şi de-a fost ades rănită, renăscut-a prin ursită.
Limba noastră cea română - Rai mergând cu noi de mână, munţi şi ape, şi pământuri, calde zări din patru vânturi. Şi pustiu, şi oază vie, suflet de român ce-nvie, patria ce-n veci nu moare - cânt de păsări călătoare. Iarbă grasă ce foşneşte, limba ce ne îngereşte, crucea moşului străbun - ritmul inimii de-alun. Voci de pene şi condeie înmuiaate-n curcubeie - foc ce scânteie ades, glasul lumii cel ales.
Limba noastră-i poezie, vers ce schimbă-a lumii notă, rima ce o-mbracă-n ie, strofa de o mare cotă... Limba noastră e mai veche decât spun multe istorii, are punct, n-are pereche, tăinuită prin memorii... Limba noastră-i arta pură, şlefuită printre stele, ocrotită-n scriitură cu tăişul penei mele... Limba noastră-a fost stâlcită, pusă-n jug de rase-avare, însă-a rezistat rănită şi rezistă-n continuare!
Ziua Limbii Materne și Declarația privind Denumirea & Poziția Limbii Literare #Croate @TVRTM
Mamă, cântecul tău dulce este leagăn, să mă culce. De cu seară până-n zori gândurile-mi dau fiori. Parcă sunt, fuior de dor prin lumina din pridvor, şi-atunci mă transfer în stea şi vorbesc pe limba mea, căci dorul întinsu-mi-s-a de la Nistru pân' la Tisa. Cu el mă călătoresc visul să ţi-l împlinesc. Limba noastră românească este hrană sufletească.
Eu am învăţat limba maternă cu tata, mama, femeie tânără şi voinică, alerga când în deal, când în vale, căra desagi cu demâncare pe coada sapei, trecea prin ape cu poalele sumese, avea dreptate Oedip ăla, dacă mă năştea băiat, mi-aş fi scos ochii ca să văd mai limpede cu inima, dar din fetiţa îndrăgostită de cuvintele tatălui nu putea creşte decât un suflet de pergament, un palimpsest femeiesc pe care lumea îşi caligrafiază durerea.
Dulce limba românească, tu-mi eşti alinare-n casă... Te caut, dulce armonie, să devii a mea mireasă. Muzica unor suflete pribege, adesea plânge, suferă, respiră, nu e lumea noastră, ci conspiră. Suntem fiinţe betege? Nici curajul nu mai avem, trăim ca şi bulgării trişti şi grei. Ne întristăm adesea şi strigăm, suntem popor ales pentru încercări. E limba noastră, mult iubită, e limba noastră uitată uneori. Suntem noi, românii, genii sau doar trudim pentru meritele lor?
Îmi iubesc Ţara şi Neamul oriunde ar fi românii mei, îmi iubesc portul şi graiul şi Tricolorul patriei. Iubesc limba noastră dulce şi sunt mândru de strămoşi, sunt român oriund' m-aş duce, toţi românii-s credincioşi. Ţara mea o port în suflet, sunt urmaşul lui Decebal, chipul meu e pe columnă, chip, Carpato- Dunărean. Chiar dacă plecaţi sunt fiii în Basarabia şi Ucraina, noi gândim tot româneşte şi Unirea, ne e taina.
Există în lume, vorbe bune, vorbe rele. Recunosc: vorbe bune, dar şi rele, aparţin şi gurii mele. Vorbele bune, au menirea să ne-adune. Vorbele rele, au menirea să ne-înşele. Că sunt rele, că sunt bune, eu aicea le voi spune: Când omul a apărut ca fiinţă pe pământ, nu ştia ca să vorbească limba noastră, omenească.
Cu Homer călăuză, cânt! Eu cânt despre o fată din Provenţa mea. O urmez în toate iubirile-i feciorelnice, traversând comuna Crau, printre lanuri de grâu, până jos la malul mării. E un suflet al ţărânii, în sânge ea poartă însăşi esenţa acestui ţinut, Crau. E minunat că-i strălucitoare doar în prospeţimea tinereţii! E minunat că nu poartă diademă aurită, nici mantie regală! Cântecul meu o va ridica la gloria unei regine. O voi slăvi în limba noastră de acasă; pentru că, mai presus de toate, eu pentru voi cânt, o, pentru voi, lucrători pe câmpuri şi păstori din Provenţa!
Limba noastră cea străveche cu rostirea dulce, sfântă, e-o comoară nestemată ce-o păstrăm şi ne încântă, curge-n şipot ca izvorul, dulci fiori ne stăpânesc, zboară pe aripi de îngeri peste plaiul românesc. În restriştile de vremuri, în durerea ei adâncă, de vulturi ne-a fost păzită, gângurită-n vârf de stâncă, neamul ni l-a apărat sădind dragostea de ţară, nimeni n-a putut înfrânge existenţa-i milenară. Graiul, pasăre măiastră ce pluteşte-n zboru-i lin, ne-a adus lumină-n suflet răspândind harul divin, de-or veni timpuri mai bune sau de vor rămâne reci, el ne va fi idealul ce va dăinui în veci.
| "Limba noastră-i poezie, vers ce schimbă-a lumii notă." |
| "Limba noastră românească este hrană sufletească." |
| "Limba noastră cea română - Rai mergând cu noi de mână." |
| "Limba noastră cea străveche cu rostirea dulce, sfântă, e-o comoară nestemată ce-o păstrăm şi ne încântă." |
Iertaţi-mă, Doina şi Ion, şi voi aţi murit pentru EA! Sub lampa de neon voi mărturisi ceva: Ziua Limbii Române a fost batjocorită de o intrusă cinică, cu suflet de nalbă, şi-n mână c - o halbă. Ea merită să fie hăituită, dar nu cu Ordinul Republicii miruită. Mă arde şi mă istoveşte trădarea, cruda! Am fost sărutată de Iuda, pe banii mei şi profanarea voastră! S-a întâmplat in sfântă zi, de Limba Noastră!
Limba maternă este o parte esențială a identității, purtând în ea istoria, cultura și sufletul unui neam.
tags: #proverbe #despre #limba #materna